După șase luni de la intrarea în funcțiune, sistemul de garanție-returnare RetuRO le dă bătaie de cap tuturor. Cei din HoReCa se plâng că nu își recuperează banii pe toate ambalajele colectate. Comercianții – că nu reușesc să colecteze toate ambalajele returnabile. Iar producătorii și importatorii de ambalaje acumulează penalități pentru că nu își îndeplinesc obiectivele de reciclare. Între timp, românii plătesc garanția.
După aproape jumătate de an de la lansarea cu surle și trâmbițe, sistemul de garanție-returnare RetuRO continuă să dea rateuri. Pe care le plătesc deja din buzunarele lor românii. Pentru că taxa per produs se încasează, nu așteaptă ca sistemul să fie pe deplin funcțional.
Victime colaterale ale RetuRO sunt însă și cei din HoReCa, și agențiii economic, respectiv magazinele, dar și producătorii și importatorii de produse ambalate. Care vor fi penalizați de către Administrația Fondului de Mediu pentru neîndeplinirea obiectivelor de reciclare a ambalajelor. Pentru că, nici în cazul lor, autoritățile nu au așteptat ca SGR să meargă, dar au stabilit obligațiile.
Înainte de a vedea însă cât ne costă proasta gestionare a sistemului de garanție-returnare, să vedem care este situația în prezent.
Fotografia momentului
Potrivit datelor publicate pe site-ul RetuRO, gradul de returnare până la data de 01.05 2024 era următorul:
– plastic: 173.558.474 bucăți (respectiv 5.776.785 kg).
– metal: 55.146.585 bucăți (796.808 kg).
– sticlă: 37.850.199 bucăți (9.594.558 kg).
Nu sună rău de loc! Dar asta doar dacă nu ne uităm și la cantitatea de ambalaje SGR puse pe piață până la începutul lunii mai. Când situația era următoarea:
– plastic: 864.686.131 bucăți (respectiv 27.873.934 kilograme).
– metal: 344.875.585 bucăți (4.878.134 kilograme).
– sticlă: 286.295.237 bucăți (76.121.084 kilograme).
Pentru a ne scuti de efort, RetuRO calculează și rata de returnare în primele patru luni ale anului. Și ce rezultă nu sună deloc bine: 20,07% la plastic, 15,99% la metal și 13,22% la sticlă. Dacă facem o medie a ratei de returnare, pe toate tipurile de ambalaje, rezultatul este de 16,4%
Iar dacă mai și comparăm procentele actuale cu obiectivele legale minime de returnare RetuRO SGR – stabilite prin HG 1.074/2021, republicată în în Monbitorul Oficial nr. 1120 din 21 noiembrie 2022 – perspectiva nu e bună deloc. Pentru că, pentru 2024, ținta stabilită este de 65% pentru toate ambalajele. Adică de peste 3,2 ori mai mult la plastic, peste 4 ori la metal și aproape 5 ori la sticlă. Având în vedere că anul acesta ținta este de 65% pentru toate tipurile de ambalaje, rezultă că raportat la media calculată mai sus nivelul de returnare este de peste 3,9 ori mai mic.
De anul viitor este și mai complicat pentru că obiectivele sunt: 80% plastic, 80% metal și 75% sticlă. Iar din 2026, țintele sunt: 90% plastic, 90% metal și 85% sticlă.
Cât ne costă
Este adevărat, ținta de 65% este pentru tot anul. Dar premisele existente nu dau speranța că obiectivele vor fi atinse în totalitate. Cel puțin, nu la metal și aproape sigur nu la sticlă.
Acest lucru înseamnă că, din nou, România nu își va îndeplini obiectivele de reciclare pentru PET, sticlă și metal impuse de Uniunea Europeană și asumate de autorități. Un alt motiv pentru o viitoare procedură de infringement pe probleme de mediul. Dar c autoritățile s-au obișnuit deja. Căci nici gropile de gunoi nu stăm mai bine, nici cu poluarea aerului…
Revenind însă la RetuRO și acesta riscă să fie penalizat de către AFM. Motivul –neîndeplinirea obiectivelor de returnare legal stabilite. O estimare a penalităților pe primele patru luni pe care ar trebui să le plătească RetuRO ar fi de 593 miloane de lei. Adică aproape 120 de miloane de euro.
Producătorii și importatorii sunt buni de plată
Ineficiența sistemului de garanție-returnare pune presiune pe producători și importatori. Deoarece și acestea au ținte de reciclare stabilite pentru 2024. De 55% la plastic, 40% la metal și 65% la sticlă.
Însă, datele RetuRO arată că, din cele 864,6 milioane de amabalaje de plastic puse în circulație doar 146,1 milioane au intrat în instalațiile de reciclare. La metal este și mai rău: din cele 344,8 milioane de bucăți, au ajuns doar 25,5. Iar la sticlă este de-a dreptul dezastruos: 286,2 milioane de ambalaje puse în circulație, doar 16,3 milioane intrate în instalații.
Ori, producătorii și importatorii sunt principali responsabili pentru îndeplinirea obiectivelor de reciclare. Iar dacă raportăm diferențele existente dintre cantitățile de ambalaje introduse pe piață la cele efectiv reciclate, adică intrate în instalatiile de reciclare, concluzia este una singură: producătorii și importatorii sunt buni de plată. Valoarea penalităților pe care AFM ar fi trebuit să le aplice la 1 mai este de aproximativ 124 milioane de lei. Adică aproape 25 de milioane de euro.
Suma este doar pentru primele patru luni, însă va crește rapid. Pe de o parte, pentru că SGR nu dă semne că va începe să zbârnâie peste noapte. Pe de alta, pentru că temperaturile încep să crească. A venit vara, iar consumul de lichide, respectiv numărul de ambalaje returnabile va crește rapid. Cu mult mai repede decât poate RetuRO să gestioneze.
Nu este de mirare că, în aceste condiții, producătorii amenință cu procese.
Între timp, românii vor continua să suporte din propriile buzunare ineficiența sistemului RetuRO. Care, deși este lansat de șase luni și se vorbește de el din 2018, este departe de a oferi ceea ce promite.
