După scandalul „Razzlekhan”, după colapsul TerraUSD și după implozia FTX, criptomonedele au primit săptămâna trecută o lovitură de grație din partea Comisiei americane pentru valori mobiliare și burse.
Organismul de supraveghere a formulat acuzații separate împotriva a două dintre cele mai importante companii de criptomonede, Binance și Coinbase Global(COIN.O), acuzându-le că au operat burse americane fără licență pentru valori mobiliare financiare neînregistrate și că au comasat ilegal activități de brokeraj și compensare.
Piața activelor digitale își continuă declinul
În realitate, piața de active digitale, cum ar fi Bitcoin, era deja pe ducă. Prețurile s-au prăbușit de la vârful maniei speculative din noiembrie 2021. Valoarea combinată a criptomonedelor a scăzut cu aproape două treimi. Volumele de tranzacționare reprezintă mai puțin de 10% din vârful lor.
Privind retrospectiv, este evident că aceste titluri electronice au fost beneficiarii cei mai extremiști ai „bulei „everything bubble””, care a propulsat la cote astronomice evaluările activelor financiare cu fluxuri de numerar neglijabile sau chiar inexistente. Sfârșitul ratelor de dobândă aproape zero, al relaxării cantitative și al stimulentelor fiscale din epoca pandemiei a făcut ca prețurile să se prăbușească.
Creșterea ratelor reale ale dobânzii s-a dovedit a fi „kriptonita” pentru cripto, ca și pentru multe alte active digitale speculative. Cu toate acestea, investitorii ar trebui să se gândească de două ori înainte de a renunța complet. Este posibil ca normalizarea ratelor dobânzilor să fi făcut pentru cripto în cea mai recentă încarnare a sa ca schemă de îmbogățire rapidă.
Dar ar putea fi, de asemenea, exact ceea ce este necesar pentru a readuce în actualitate discursul său inițial de vânzare ca fiind o descoperire tehnologică care ar facilita circulația globală a monedelor emise în mod privat, capabile să transfere valoarea economică în timp și spațiu mai sigur, mai eficient și mai liber decât oricând înainte.
Piața monedelor digitale este instabilă și vulnerabilă în fața fraudelor
Poate părea o sarcină dificilă. Pentru ca criptomonedele să se ridice din nou de pe pânză, vor trebui să se elibereze de reputația unei structuri de piață pe care președintele SEC, Gary Gensler, a descris-o săptămâna trecută ca fiind „plină de fraude, abuzuri și neconformități”. Monedele digitale vor trebui, de asemenea, să convingă bancherii centrali că nu reprezintă o amenințare pentru politica monetară sau pentru sistemele de plăți existente, ceea ce nu a reușit să facă.
Cu toate acestea, factorii structurali care stau la baza popularității criptogramei rămân la fel de puternici ca întotdeauna. Atât în sistemele politice democratice, cât și în cele autoritare, încrederea publicului în elite și instituții continuă să se destrame.
Încrederea în sistemul financiar tradițional nu și-a revenit niciodată după criza mondială din 2008 și a fost afectată și mai mult de recenta incapacitate a băncilor centrale de a prevedea inflația și de necesitatea unei noi runde de salvări finanțate de contribuabili. Între timp, digitalizarea vieții noastre cotidiene continuă într-un ritm amețitor.
Izvorul atracției pentru criptomonede
Atracția subiacentă a criptomonedei constă în faptul că se află în centrul tuturor acestor tendințe seculare, oferind o viziune seducătoare asupra modului în care tehnologia poate permite cetățenilor să preia controlul politic și financiar în era supravegherii digitale. Balaji Srinivasan, autorul bibliei criptografice „The Network State”, rezumă situația: „Puneți capăt războaielor. Puneți capăt Fed-ului (Rezerva Federală a Americii). Criptarea end-to-end”.
Este ușor să respingem astfel de manifeste cripto-maximaliste ca fiind exemple primare de nebunie a conceptului. Cu toate acestea, ele vorbesc despre forțele puternice din spatele popularității prospectului inițial al cripto ca platformă pentru monedele globale alternative. Acesta este un lucru pe care investitorii ar trebui să îl ia în serios, mai ales pentru că nici ideea de a avea bani privați care să circule alături de moneda suverană, nici ideea că acest lucru ar putea avea un rol economic constructiv, nu sunt nici pe departe noi.
De la experimente la nivel continental, cum ar fi „écu de marc”, pe care negustorii europeni din Evul Mediu îl foloseau pentru a deconta comerțul internațional, până la umilul chit al cercului de baby-sitting popularizat de economistul Paul Krugman, trecând prin nenumărate monede comunitare, cum ar fi orele Ithaca și lira Brixton, monedele emise în mod privat au fost întotdeauna o caracteristică a economiilor capitaliste.
Teoria lui Friedrich Hayek
Totuși, din punct de vedere istoric, două constrângeri au avut tendința de a le limita raza de acțiune. Prima este că, deoarece nu beneficiază de sprijinul statului, acceptabilitatea lor este limitată la utilizatorii care se cunosc și au încredere unii în alții ca parteneri într-un proiect comercial sau social comun. Cel de-al doilea este faptul că aranjarea unor contrapartide centrale private responsabile de emiterea, compensarea și decontarea monedelor necesită mult timp, este costisitoare și dificilă.
Cu toate acestea, tehnologia modernă a trimis aceste obstacole în istorie. Cu 5 miliarde de oameni conectați la internet, comunitățile construite în jurul celor mai ezoterice interese pot număra în prezent zeci de milioane de persoane. Între timp, combinația dintre certificarea criptografică și registrele digitale publice înseamnă că decontarea și compensarea pot fi automatizate, iar contrapartidele centrale pot fi eliminate complet.
Propunerea conform căreia circulația monedelor private ar putea fi benefică din punct de vedere economic există, de asemenea, de ceva vreme. În cartea lui Friedrich Hayek din 1976, „Denationalisation of Money”, autorul a susținut că permiterea circulației monedelor străine și a celor emise în mod privat alături de monedele naționale ar îmbunătăți stabilitatea monetară prin presiunea concurențială asupra băncilor centrale.
Epoca de aur a monedelor private din Statele Unite a avut loc în timpul Marii Crize din anii 1930
Schema lui Hayek a stat la baza propunerii din 1989 a Trezoreriei britanice de a lansa moneda euro, permițând mai întâi ca aceasta să circule alături de monedele europene existente. Argumentul care stă la baza acestei idei datează cel puțin din secolul al XVIII-lea, când economistul scoțian James Stuart a caracterizat concurența banilor privați ca fiind „cea mai eficientă frâu inventat vreodată împotriva nebuniei despotismului”.
Epoca de aur a monedelor private din Statele Unite a avut loc în timpul Marii Crize din anii 1930. În condițiile în care Rezerva Federală a continuat să aplice o politică monetară restrictivă, lichiditățile în dolari americani s-au epuizat. Ca urmare, întreprinderile și gospodăriile și-au potolit setea cu monede scriptice emise în mod privat.
Ratele foarte mari ale dobânzii impuse de Banca Centrală a Argentinei pentru a stabiliza cursul de schimb al țării după devalorizarea din ianuarie 2002 au avut același efect. Până în martie, monedele private reprezentau aproape o treime din totalul banilor din țară, luând locul peso-ului care devenise prea scump pentru a fi procurat.
Tocmai atunci când accesul la monedele oficiale, naționale, devine prohibitiv de scump, alternativele emise în mod privat au avut, din punct de vedere istoric, o șansă de a prospera. Fed și SEC și-au unit forțele pentru a distruge cazul cazinourilor pentru cripto-monede, dar poate că ziua lor ca internet al banilor nu a venit încă. Crypto este mort. Trăiască criptografia?
