Fermierii au o lungă istorie de indignare, mai ales în Franța, iar cele mai recente acțiuni nu se limitează la Europa. Amploarea și impactul potențial va fi uriaș într-un an de risc politic sporit date fiind alegerile din UE, India, SUA și alte zeci de locuri. Revolta se globalizează.
În întreaga lume, agricultura devine un câmp de luptă cheie.
Revolta se globalizează
Cei de la putere încearcă să îi liniștească pe fermieri, în timp ce oponenții, de la Donald Trump la grupurile de extremă dreapta din Europa, încearcă să le exploateze furia. Aceasta a devenit cea mai recentă încăierare dintr-un război cultural mai amplu, în mare parte concentrat pe viteza tranziției economice și sociale ca răspuns la schimbările climatice.
„Politicienii vor doar să fie aleși, așa că se agață de mișcarea fermierilor”, a spus Foucault, 55 de ani, care cultivă grâu, orz, sfeclă și rapiță. „Partidele de dreapta, ecologiștii – toată lumea se adună”.
Șirul de vehicule agricole îndreptându-se spre Paris pe 26 ianuarie a fost doar o manifestare recentă de nemulțumire.
Peste tot
Au existat proteste și în Italia, Spania, Elveția și România. Fermierii din Polonia au fost în fruntea opoziției față de cerealele care sosesc din Ucraina vecină, forțând guvernul să se întoarcă la masa negocierilor.
În Germania, (fermierii) au blocat autostrăzile, luna trecută, timp de o săptămână, pentru a critica reducerea subvențiilor la motorină.
Mii de oameni s-au adunat pe drumul care duce la Poarta Brandenburg din Berlin.
În SUA, fermierii se plâng că le subminează prețurile marile companii. În India, care se bazează pe sute de milioane de mici fermieri pentru a se hrăni, prim-ministrul Narendra Modi a încercat să-i liniștească oferindu-le bani și subvenții, dar capitala a fost blocată marți din cauza demonstrațiilor cultivatorilor.
Putere
Luați împreună, fermierii reprezintă o provocare semnificativă pentru guvernele care trebuie să navigheze în tranziția dificilă, dar necesară către o producție alimentară și diete sănătoase și durabile, potrivit lui Chris Hegadorn, profesor de politică alimentară globală la Sciences Po din Paris.
„Poți trăi fără mașină electrică, poți trăi fără telefon mobil, dar nu poți trăi fără fermieri și fără hrana pe care o produc”, a spus Hegadorn, un diplomat american pensionarisPreședintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a întâlnit cu industria agricolă pentru a încerca să evite nemulțumirile. În Franța, cel mai mare producător al Europei, guvernul președintelui Emmanuel Macron promite mai mulți bani pentru fermieri și respinge negocierile comerciale ale UE cu țările din America Latină.
Se întinde
Alegerile recente au creat precedente. În Noua Zeelandă, noul guvern al Partidului Național, favorabil fermierilor, a propus să amâne ceea ce urma să fie prima taxă din lume pe emisiile agricole, până în 2030.
Chiar și în Brazilia, unde liderul naționalist Jair Bolsonaro a pierdut puterea, în ciuda sprijinului fermierilor, sectorul agricol face eforturi pentru a deraia agenda de mediu a președintelui Luiz Inacio Lula da Silva.
Pe hârtie, contribuția agriculturii la economia globală este mică în raport cu serviciile și industria. Agricultura reprezintă mai puțin de 2% din produsul intern brut în UE și doar 1% în SUA, în timp ce angajează aproximativ 3% din forța de muncă în țările cu venituri mari, o tendință în continuă scădere.
Cu toate acestea, agricultura captează atenția mai mult într-o eră a îngrijorării cu privire la aprovizionarea cu alimente și atâta timp cât prețurile rămân o preocupare cheie pentru alegători.
Asigurarea hranei la prețuri accesibile pentru populațiile în creștere este esențială, deoarece schimbările climatice afectează recoltele, războiul împiedică accesul la rutele de export și țările pun bariere comerciale.
