Țările cu economii bogate din întreaga lume s-au angajat să reducă emisiile de carbon din aer prin diminuarea dependenței de combustibilii fosili, construind panouri solare și turbine eoliene electrice, care au scopul de a transforma sursele regenerabile în sursa primară de energie. Pentru acestea este nevoie însă de cupru.
Acestea au nevoie de cupru pentru a putea fi realizate, un metal al cărui conductivitate electrică îl face indispensabil în producerea de tehnologii ecologice. Însă acest lucru vine într-un moment în care producția de cupru se află în deficit. Astfel, revoluția verde este direct afectată de industria minieră.
Țara noastră, deși bogată în rezerve de minereu de cupru, cele mai mari din Europa, valorifică avantajul foarte puțin, fiind oarecum decuplată de tendințele actuale globale. Din punct de vedere al valorificărilor propriilor resurse, România se află pe ultimul loc în Europa, în ciuda bogăției de cupru. Institutul Fraser din Canada, care este recunoscut pentru evaluările sale privind oportunitățile de afaceri în domeniul minier din lume, au dovedit în 2021 că din analizarea a 112 țări, România se plasa pe locul 109.
Presiunea față de producția de cupru
Anul trecut, cererea de cupru a fost presată de lipsa de producție și de tensiunile politice globale: încetinirea economică în SUA și Europa și măsurile anti-covid din China. Prețul metalului roșu a scăzut cu 20% față de vârful din 2022, ajungând acum la 8.300 de dolari/tonă. Cererea va crește, însă oferta nu va ține pasul acesteia. Analiștii Goldman Sachs au prezis că prețul cuprului va ajunge la 11.000 de dolari pe tonă până la sfârșitul acestui an.
România produce mult mai puțin decât am putea. Anual, în jur de 55.000 de tone de minereu de cupru este scos din Roșia poieni, deținută de compania de stat Cupru Min și Băița, care este controlată de compania britanică Vast Resources. Cupru Min deține 60% din rezervele României, și producea cea mai mare cantitate, de 50.000 de tone.
Primăvara anului trecut a adus o propunere din partea ministrului Economiei Florin Spătaru, pentru un combinat care să prelucreze minereul de cupru după ce metalurgia neforoasăa fost distrusă de mai bine de două decenii. Însă cantitatea de minereu de cupru extrasă anual este mult prea mică pentru ca un asemenea combinat să fie rentabil. Pentru acest lucru, ar fi nevoie de o cantitate minimă de 120.000 de tone anual de cupru extras pentru a ajunge cel puțin la limita netabilității.
România își vinde tot cuprul în afară
Repatrierea cuprului extras ar putea fi și el un lucru pozitiv pentru producția țării noastre, însă autoritățile nici nu au luat în considerare acest lucru. De ani de zile, tot cuprul extras din minele din România de către Cupru Min pleacă spre China. Astfel, nu pierdem doar cantitățile de cupru extrase, ci și celelalte metale care rezultă din rafinarea minereului: selenium și telurul, două elemente vitale pentru motoarele de rachetă și subansamblele care necesită materiale cu rezistență mare la temperatură, aurul și argintul.
Alte combinate care ne produceau cupru au fost închise: combinatul Pheonix din Baia Mare producea 40.000 de tone de cupru pe an, 12 tone de aur și 120 de tone de argint pe an. De asemenea, Ampelum Zlatna, unde se produceau 15.000 tone de cupru pe an a fost distrus, scrie Jurnalul.
