Inflația este un fenomen monetar care se manifestă prin majorarea prețurilor la bunuri și servicii pentru o anumită perioadă de timp. Inflația erodează puterea de cumpărare a banilor, adică cu aceeași sumă de bani poți cumpăra mai puțin decât înainte. De obicei inflația este exprimată în formă procentuală.
Din punct de vedere a teoriei economice, inflația poate fi cauzată de mai mulți factori, inclusiv interni și externi: Inflația cauzată de creșterea cererii agregate (majorarea cheltuielilor bugetare, creșterea salariilor, pensiilor etc.), inflația cauzată de creșterea costului de producție (majorarea prețurilor interne și externe la materia primă, salariului) și Inflația cauzată de reducerea ofertei (condiții climaterice nefavorabile – seceta, deprecierea bruscă a monedei naționale stimulează exporturi în defavoarea pieței interne).
Cum se calculează inflația
bani-inflatie.jpg
În România, inflația se calculează folosind indicele prețurilor de consum (IPC). Institutul Național de Statistică este cel care realizează calculele în fiecare lună.
Indicele anual al prețurilor de consum măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație în anul curent față de anul precedent (sau alt an ales ca perioadă de referință), se arată pe site-ul Institutului Național de Statistică.
Pentru a calcula rata inflației se iau în calcul prețuri la sute de bunuri și servicii.
Observarea şi înregistrarea preţurilor se realizează în cele 42 de oraşe reşedinţă de judeţ din care au fost selectate 68 de centre de cercetare, în funcţie de numărul de locuitori.
Unităţile în care se înregistrează preţurile/tarifele au fost selectate la nivel local, din centrele de cercetare, în funcţie de volumul desfacerilor de mărfuri şi al prestărilor de servicii. Prețurile colectate lunar sunt prețuri cu amănuntul, inclusiv TVA (deoarece prețurile măsurate sunt cele suportate efectiv de către consumatori).
Concret, în anul 2020 indicele prețurilor de consum a fost 102,63, ceea ce înseamnă că în acel an am avut o inflație de 2,6%. În schimb, în 2021 IPC a fost de 105,05. Rezultă că rata inflației a fost aproape dublă față de anul precedent (de circa 5,1%). În 2022, inflația a crescut și mai mult. Rata anuală a inflației în luna septembrie 2022 comparativ cu luna septembrie 2021 este de 15,9%.
Principalele tipuri de inflație
Inflația”ușoară” este atunci când prețurile cresc cu 3% pe an sau mai puțin. Potrivit teoriilor economice clasice, o inflație de până la 2% aduce beneficii creșterii economice. Acest tip de inflație îi face pe consumatori să se aștepte ca prețurile să crească în continuare, iar ei să cumpere acum pentru a nu cumpăra mai scump în viitor. Acest lucru stimulează cererea, ceea ce duce la expansiune economică. Din acest motiv, băncile centrale ale SUA și FED stabilesc 2% ca rată țintă a inflației.
Inflația ”oscilantă”. Această inflație este cea care s-a instalat și la noi. Are loc atunci când creșterea prețurilor este între 3 și 10% pe an. Este dăunătoare pentru economie, deoarece riscă să încălzească mai repede economia. Oamenii încep să cumpere mai mult decât au nevoie pentru a evita prețurile mai mari din viitor. Acest lucru duce la o creștere mai rapidă a cererii și pot astfel apărea situații în care furnizorii de bunuri și servicii să nu poată ține pasul. Nici salariile nu pot ține pasul cu aceste ritmuri…
Inflația ”galopantă”. Când inflația crește la 10% sau mai mult, riscă să facă ravagii în economie. Banii își pierd valoarea atât de repede încât încasările firmelor și salariile angajaților nu pot ține pasul cu costurile și prețurile în creștere. Este ceea ce s-a întâmplat în România în perioada 1999-2004, când rata anuală a inflației a variat între 45,8% și 11,9%. Investitorii străini evită țara, privând-o de capitalul necesar. Economia devine instabilă. galopantă trebuie prevenită cu orice preț.
Hiperinflatia. Hiperinflația este atunci când prețurile cresc cu peste 50% pe lună. Este foarte rar, dar se întâmplă. În România, am avut hiperinflație în perioada 1991-1994 și în 1997, când prețurile au crescut și cu 256% într-un an. Celebru este cazul hiperinflației din Germania anilor 1920, cea din Zimbabwe în anii 2000 sau cea din Venezuela în anii 2010.
Stagflație. Stagflația are loc atunci când creșterea economică stagnează, dar prețurile totuși cresc. Această combinație pare contradictorie, dacă nu imposibilă. De ce ar crește prețurile atunci când nu există suficientă cerere pentru a stimula creșterea economică? S-a întâmplat în anii 1970 în SUA, când Statele Unite au abandonat etalonul aur. Odată ce valoarea dolarului nu a mai fost legată de aur, a scăzut. În același timp, prețul aurului a crescut. Conceptul de stagflație a fost raportată pentru prima dată în 1965, în Marea Britanie. Cauzele posibile includ: crize energetice, globalizarea sau eliminarea protecționismului. Alt exemplu este Rusia, care a avut și ea stagflație în 1991-1996.
Deflaţia sau inflația negativă. Deflația este opusul inflației. Se întâmplă atunci când prețurile scad. De exemplu, bula imobiliară din România anilor 2007-2008. Asemenea bule pot cauza deflație. Băncile centrale stau întotdeauna cu arma la picior când vine vorba de deflație, pentru că de acolo și până la recesiune e doar un pas. Iar a ține sub control deflația, e mult mai dificil decât a gestiona inflația.
