În lipsa unei autorități de supraveghere financiară în spațiul românesc post-decembrist și-au făcut apariția schemele piramidale care promiteau venituri uriașe, este și cazul Caritas, prima escrocherie după Revoluție. Inițiată de Ion Stoica, un contabil din Brașov, Caritas a fost o schemă de tip ponzi care s-a vrut a fi un joc de „auto-ajutorare”pentru persoanele vulnerabile financiar.
Ion Stoica promitea deponenților profituri de aproape 800% după aproape trei luni. Nu puțini au fost cei care au picat în capcana câștigurilor imediate. Portalul Economedia indică faptul că aproape 3 milioane de români au participat.
Schema de tip piramidal a funcționat între aprilie 1992 și august 1994 timp în care s-au rulat peste 1.000 de miliarde de lei vechi echivalentul a un miliard de euro. Această sumă uriașă a atras atenția publicațiilor internaționale. De exemplu, în 1993 publicația amintită a atras atenția că cifra de afaceri Caritas va depăși PIB-ul României.
Caritas, prima mare țeapă post-decembristă
Rămasă în istorie drept cea mai mare țeapă națională, visul câștigurilor uriașe și imediate s-a risipit odată cu intrarea în faliment a SRL-ului în august 1994, moment la care datoriile au însumat 450 de milioane de dolari.
Înființată în 1992 în Brașov ca societate cu răspundere limitată (SRL), Caritas a avut un capital de doar 500 de dolari sau 100.000 de lei vechi, după care, după doar două luni Ion Stoica a mutat sediul societății la Cluj -Napoca. În primă fază, valoarea depozitelor a fost mică între 2.000 și 10.000 de lei urmând ca această să crească până la 160.000 de lei.
Au jucat la Caritas între 2 și 8 milioane de români; sursă foto: Wikipedia
Inițial doar clujenii au avut „privilegiul” de a participa, însă din 1993 toți cetățenii români au putu contribui la bunăstarea artizanului Caritas, Ion Stoica. Acesta din urmă s-a erijat într-un „Mesia” al românilor săraci promițându-le sume de opt ori mai mari decât cele investite în doar trei luni de la depunere.
La prosperitatea schemei Caritas au contribuit și partidele politice dar și presa locală. Gheorghe Funar, primar al municipiului Cluj la vremea respectivă, a acordat sprijin logistic și chiar l-a girat moral pe Stoica, dar când au apărut primele probleme Funar s-a dezis rapid de contabilul din Brașov. Însă, până să apară primele probleme, Caritas a avut sediul în incinta redacției „Mesagerul transilvan”, cotidian care aparținea Prefecturii.
Zicala „o mână spală pe alta și amândouă fața” s-a aplicat și în cazul de față, Funar a achiziționat spațiu publicitar în cotidianul Prefecturii, spațiu necesar pentru prezentarea „câștigătorilor”. Mesagerul transilvan ajunsese să numere nici mai mult nici mai puțin de 44 de pagini. În toamna lui 1993 lista fericiților câștigători a inclus 22.000 de nume.
O treime din gospodăriile din România au cotizat la Caritas
Nici până la ora actuală nu se cunoaște dimensiunea schemei inițiată de contabilul Stoica. Se estimează că au „jucat„ între 2 și 8 milioane de români, adică între 35 și 50% din gospodăriile din România, dacă ne luăm după datele înaintate de bancherul Dan Pascariu.
Mugur Isărescu atot-prezentul guvernator BNR a estimat că circuitul financiar al Caritas a rulat la un moment dat o treime din masa monetară a României. The New York Times titra la vremea respectivă că jocul piamidal Caritas a atras între unul și cinci miliarde de dolari.
A fost nevoie de falimentul companiei pentru ca Guvernul să interzică schema piramidală, cu toate că Serviciul Român de Informații într-un raport din anul 1993 a catalogat jocul drept o fraudă, afirmație la care a subscris și economistul Daniel Dăianu.
„Cifra de afaceri a Caritas va depăşi Produsul Intern Brut al României“
Primele probleme pentru Caritas și implicit pentru milioanele de deponenți au apărut în toamna anului 1993, moment la care publicațiile internaționale au prezis eșecul, o astfel de publicație a fost prestigiosul ziar „ The Economist” care a descris amploarea fenomenului Caritas în termenii următori: „Dacă mecanismul Stoica nu se opreşte, cifra de afaceri a Caritas va depăşi Produsul Intern Brut al României (PIB)”.
Avertismentele presei internaționale cum că „este cu neputinţă ca într-o ţară să existe atâţia bani gheaţă încât depunerile să se dubleze de la o lună la alta şi să ţină sistemul în viaţă. Niciun leu n-ar mai fi folosit pentru altceva şi orice activitate ar îngheţa”, nu a avut efect în fața armatei de lăudători plătită de Ion Stoica pentru a menține schema piramidală în picioare.
Într-un articol din 2016, Adina Vlad, redactor Adevărul a subliniat faptul că Stoica a uns cu finanțări consistente o întreagă masă de scriitori, ziariști, actori sau preoți pentru a gira frauda Caritas.
Pentru a evidenția faptul că SRL-ul deschis de Stoica este funcțională, acesta a deschis și un supermarket intitulat foarte elocvent „La Grand” în cartierul Zorilor din Cluj-Napoca. Supermarketul a fost deschis în prezența oficialilor locali. La momentul respectiv patronul Caritas a fost ovaționat de clienții magazinului în felul următor „Când este domnul Stoica în mijlocul nostru, îl vedem ca pe Mesia“.
Declinul Caritas începe în ianuarie 1994, deponenților li s-a livrat o veste bombă „ plăţile câştigătorilor se suspendă întrucât casieria Caritasului a fost spartă de câţiva hoţi, paguba ridicându-se la circa 95 de milioane de lei“.
Senatul a intrat pe fir
Cam tot pe atunci în CLuj Napoca s-a răspândit un zvon potrivit căruia „Caritasul se gată”, Camera superioară a Parlamentului a avut în vedere modificarea Codului Penal pentru eliminarea jocurilor piramidale de tip Caritas, însă, amendamenul a fost respins cu 59 de voturi, în timp ce 39 de senatori au votat pentru. Unul dintre cei care s-au opus vehement a fost Corneliu Vadim Tudor aceasta a precizat că interzicerea jocurilor piramidale ar da curs unor adevărate revolte sociale.
Însă, Prefectura București reușește printr-un artificiu legislativ să pună capăt jocului Caritas în Capitală. În aceste condiții, Stoica în semn de protest a suspendat plățile și a amenințat cu greva foamei alături de 90% din personalul său. „Sunt mâhnit, aproape distrus de aceste lucruri care se petrec cu firma Caritas de o lună de zile“, a declarat Ion Stoica în „Mesagerul transilvan”.
Câteva luni mai târziu în primăvara anului 1994, a ieșit la suprafață amploarea și gravitatea fenomenului Caritas, sute de mii de „jucători” și-au girat casele pentru a depune ulterior banii în schema piramidală.
La scurt timp, în aprilie Ion Stoica a vorbit pentru prima oară despre posibila închidere a Caritasului „Dacă se vrea ca circuitul să fie oprit, atunci ar fi normal să apară o lege în acest sens. Eu vă declar că sunt în măsură să închid circuitul în chip cât mai benefic pentru oameni.
Pierderea libertăţii mele nu va rezolva absolut nimic“. Caritas va deceda la 19 mai 1994, anunțul a fost făcut chiar de părintele Caritas, Ion Stoica în ziarul de casă Mesagerul transilvan, dar nu înainte de a preciza că toți participanții își vor primi înapoi bani, însă românii au rămas cu ochii în soare.
Condamnare: un an şi jumătate
Dacă vă întrebați ce s-a ales de fondatorul Caritas, ei bine acesta a fost arestat în vara anului 1994 pe 25 august, moment la care devenise cât se poate de clar că nimeni nu-și va mai recupera banii investiți. A fost „săltat” de la Cluj și transferat la București cu un avion de linie laolaltă cu toți pasagerii cursei respective.
A primit șapte ani de închisoare, sentința redusă ulterior. Din cei șapte ani Stoica a executat puțin peste un an de închisoare, fiind eliberat la 14 iunie 1996.
În cadrul episodului de mâine România explicată veni în întâmpinarea cititorilor cu o altă schemă de fraudă, similară cu cea pe care am prezentat-o astăzi și anume Fondul Național de Investiții, plămădită de afaceristul Sorin Ovidiu Vântu în colaborare cu Ioana Maria Vlas.
