România explicată (35). O scurtă istorie a Loteriei Române- „loz în plic”, invenția comuniștilor

Jocurile de noroc sunt printre cele mai vechi din lume, o serie de investigații au scos la suprafață faptul că primele activități publice de tipul loteriilor datează de câteva secole bune și, între timp, au devenit o tradiție populară adoptată de toți oamenii, indiferent de etate.

În țara noastră primele jocuri cu numere au apărut cam în a doua jumătate a secolului al XIX-lea sub egida societăților de binefacere, practicate de obicei la evenimente și sărbători.

Jocurile de noroc în România

În anul 1906, pentru a se evita fraudele, presa a solicitat înființarea unei loterii naționale pentru ca românii să poată juca și acasă nu doar în străinătate.

“Trebuie să găsim un isvor care să producă mult, fără a apăsa lumea, fără a nedreptăţi pe cineva. Credem că o loterie permanentă, pusă sub controlul Statului, e în stare să ne dea venituri bănesci însemnate. Loteriile de Stat din Prusia, Olanda, Saxonia, Hamburg, au dat rezultate excelente şi nimeni nu protestează contra lor”, afirma Gheorghe Grigore Cantacuzino, preşedintele Consiliului de Miniştri.

Așadar, în 1906 apare Loteria de Stat, prin urmare, legea de formatare a loteriei centralizate a eliminat accesul loteriilor străine și le-a reglementat pe cele organizate în scopuri caritabile.

Odată cu avântul perioadei interbelice, loterii s-au dezvoltat și și-au diversificat activitatea. Au apărut astfel lozurile Loteriei Ligii Culturale, loteriile periodice și pariurile sportive cu precădere pentru cursele de cai.

În cele din urmă loteria a devenit monopol de stat, spre deosebire de vremurile noastre cel mai popular joc a fost cel de forma 5 din 90. Se câștiga cu cel puțin trei numere corecte. Faimosul loz în plic pe care îl întâlnim și astăzi a apărut undeva prin anii 1950, însă premiile erau mult mai mari decât acum, de exemplu Loteria Română a acordat în vremurile respective premii în bani, mașini sau apartamente.

6/49 în perioada comunistă

Pariurile sportive nu erau atât de multe cum sunt astăzi și au fost denumite Pronosport, singura formă de pariere au luat forma 1×3, ceea ce înseamnă că puteai paria doar pe victorie sau egal. Începând cu anii 1970 ofertele de jocuri s-au diversificat odată cu tragerile de Mărțișor și de Revelion, cu extragerile Pronoexpres precum și cu lozurile ale căror premii au fost excursiile în străinătate.

Totodată, Loteria Română a fost singura posibilitate a cetățenilor Republicii Socialiste să viziteze țările străine. Printre premii s-au regăsit și excursii în URSS, Ungaria sau Cehoslovacia.

Cum câștigurile din muncă au fost limitate, iar posibilitatea antreprenoriatului a lipsit cu desăvârșire, loteria a fost singura șansă de schimbare a condiției. Astfel, mânați de condiția modestă, întreaga suflare cetățenească a sperat că Loteria Națională le va aduce mai multă bunăstare, prin urmare de la țărani până la micii funcționari toți și-au încercat norocul.

În aceste condiții, pentru ca sistemele de joc, cu variante diverse să nu cadă pradă monotoniei, de-al lungul anilor de funcționare Loteria Română a modificat periodicitatea extragerilor precum și premiile puse în joc.

Pronosport, bunicul pariurilor sportive

Cele mai cunoscute printre nostalgici sunt tragerile de Revelion, de 1 martie, care au fost introduse în 1971 precum și tragerile extraordinare Pronoexpres. Însă, cel mai renumit, fără doar și poate a fost „Loz în plic”, o variantă unică de joc, specifică doar României. 

Spre finalul gimului comunist, în 1989 Loteria Româna a pus la dispoziția jucătorilor mai multe variante de jocuri de noroc. Deși, a fost lansat în 1954, PRONOSPORT genera cele mai mari încasări.

În linii mari, sistemul de joc a fost organizat sub forma unor pronosticuri sportive, din principalele evenimente de fotbal, campionatul intern, cel italian sau cupele europene și mondiale. Pasionații au avut la dispoziție variante simple, combinate sau reduse în cotă de 100% sau 25%, iar biletul a conținut 13 meciuri. În anul 1989 câștigurile pronosport s-au constituit din sumele obținute din vânzarea biletelor, iar premiul cel mai mare a fost un autoturism Dacia.

Pronosport este bunicul pariurilor sportive de astăzi fiind jocul preferat al microbiștilor. „ „Era distracţia preferată a băieţilor şi o formă de a petrece timp împreună în fami­lia. Tata împreună cu fratele meu se ciondăneau mai mereu pe pronosticuri, apoi urmăreau la radio rezulta­tul meciurilor transmise în direct. De abia puteau alege între a merge pe stadion la meci sau a sta acasă să vadă dacă au dat pronosticul corect”, îşi aminteşte Maria Iorga, vânzătoare la un magazin de cartier.

Faimosul Loz în plic

În ceea ce privește Loteria Expres, aceasta a funcționat din 1958 în formula 5/55. Altfel spus, cifra 5 a fost numărul fix de numere diferite care puteau fi câștigătoare, din 55 existente de la 1 la 55. Pe același principiu a funcționat și Loto 3/90; 2/75 sau 3/75.

Cât despre Lozul în Plic, a fost strict invenția comuniștilor. Comercializat sub forma unor tichete acoperite cu o peliculă de latex, lozul a devenit foarte repede popular datorită premiilor instant. A fost lansat în 1954, tipărit de hârtie filigramată îl regăsim și astăzi la unitățile Loteriei Române. 

„ Copiii mei erau foarte norocoşi şi de fiecare dată când mergeam în concediu la mare trăgeam loz în plic. Nu de puţine ori au câştigat sute de lei cu care ne prelungeam vacanţa”, îşi aduce aminte Irina Preoteasa, pensionară din Bucureşti. Dealtfel, lozul în plic era cadoul pe care românii şi-l făceau în fiecare an nou.

„De Revelion cumpăram mai multe lozuri în plic să începem anul nou cu câştig. Nu conta că suma plătită era uneori mai mare decât câştigul. Sentimentul că ai câştigat ceva la loz te făcea să consideri că tot anul vei merge în câştig”, a mai adăugat Preoteasa.

Câștigurile puse în joc s-au modificat de-a lungul timpului, dacă în 1955 se putea câștiga o banală bicicletă Carpați, din 1957 premiul a constat într-un cupon de 3 metri de stofă de import sau 10 metri de poplin. Doi ani mai târziu în 1959, pasionații jocurilor de noroc au putut câștiga piese de mobilier sau autoturisme Wartburg fabricate în Germania. La fel ca Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, Loteria a înregistrat tendințele și a oferit premii pe măsură.

Cele mai mari câștiguri

Din 1964, Loteria a pus la bătaie mașinuța de carton, renumitul Trabant. Lista câștigurilor a fost completată de frigidere, televizoare sau mașini de spălat la care s-au adăugat și excursii în URSS. Doi ani mai târziu în 1966 premiile au constat în peste 300 de automobile. 

Odată ce România devine producător de automobile Dacia, în baza licenței Renault, Loteria Română a început să ofere ca premii autoturismele produse la Pitești, iar la scurt timp lista premiilor tradiționale au fost completată cu apartamente construite la cel mai ridicat standard al Epocii de Aur.

Până în 1980 Loteria Română prezenta cetățenii care au câștigat premiile mari ca indivizi cu biografii mai mult sau mai puțin obișnuite alături de premiile obținute, după 1980, odată cu faimosul cult al personalității, câștigătorii de la loto nu s-au mai bucurat de aceeași promovare dat fiind faptul că prim planul trebuia pus pe cuplul dictatorial și nu pe oamenii de rând.

Loteria Română în epoca post-decembristă

Pe de altă parte, spoturile publicitare erau la liber, presa promova jocurile Loteriei Române cu slogane precum „Cu lozul Loteriei, Norocul vă iese în cale de 12 ori pe an, la 15 ale fiecărei luni”; „Azi, mâine şi poimâine sunt ultimele zile în care se mai pot cumpăra lozuri pentru marea tragere”; „Cel mai nimerit dar de Sf. Sărbători – tragerea la 1 ianuarie”.

 

În perioada post-decembristă, mai exact în anul 1999 a fost înființată Compania Națională Loteria Română care activează și în prezent. Compania a dat lovitura cu jocurile 6/49, 5/40 și Joker. Extragerile săptămânale sunt urmărite de milioane de români. Totodată, grație avansului tehnologic, Loteria Română a introdus jocuri loto online care permite pasionaților să-și achiziționeze bilete chiar dacă se află în străinătate.

În episdul următor din România explicată începem un nou demers prin care prezentăm falimentele principalelor companii care au făcut istorie în perioadă comunistă și care n-au mai reușit să facă făță provocărilor economiei de tranziție. Primul caz, uzinele Aro.