Infofinanciar > Esential > România explicată. Episodul 12: Pe ce resurse se bazează economia țării? Statul cu un potențial hidroenergetic inepuizabil
Esential

România explicată. Episodul 12: Pe ce resurse se bazează economia țării? Statul cu un potențial hidroenergetic inepuizabil

România explicată. Episodul 12: Pe ce resurse se bazează economia țării? Statul cu un potențial hidroenergetic inepuizabil

România, pe lângă suprafața de teren arabilă, dispune de o combinație neobișnuit de bogată și bine echilibrată de resurse naturale.  Hidrocarburi sunt dispuse pe două treimi din teritoriul țării, iar industria petrolieră am putea spune că este una de tradiție la noi în țară dat fiind faptul că datează din secolul al XIX-lea.

Zăcămintele de petrol se găsesc în formațiunile de flysch întâlnite sun o fomea unei centuri de-a lungul marginii exterioare a arcului carpatic și prin subcarpatic. Zăcămintele din zona de câmpie, în special din apropierea orașului Videle, au fost introduse în circuitul de exploatare încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Economia României va crește semniicativ în perioada următoare

Zonele din proximitatea localităților Bacău și Ploiești sunt cunoscute de mult timp pentru industria de rafinare a petrolului, la care s-a adăugat și producția din Pitești.

De asemenea, în sectorul românesc al Mării Negre a fost descoperit ceva petrol în 1981, iar arealul recent descoperit de la Neptun Deep de gaze naturale transformă țara noastră într-un actor imporant în regiunea balcanică. Economia României va fi alimentată de sumele ezultate  din exportul de gaze naturale. Zăcâmântul de gaze naturale descoperite în largul Mării Negre asigură necesarul intern pentru o perioadă de cel puțin trei decenii.

România a deținut rezerve mari de gaze naturale și în Transilvania, zonă în care în anii 1930 au fost exploatate pentru prima dată mari depozite de gaz metan și sare pentru o industrie chimică, dar aceste rezerve nu mai există la ora actuală. Un mare zăcământ de lignit din valea Motru, în partea de sud-vest a țării, asigură alimentarea a două dintre cele mai mari centrale electrice din România, situate la Rovinari și Turceni.

Una dintre cele mai mari provocări pe care le-a înfruntat România după cel de-al Doilea Război Mondial, moment la care Uniunea Sovietică a cerut livrarea petrolului românesc în contul reparațiilor de război, a fost infrastructura extrem de limitată a centralelor electrice alimentate de alți combustibili. Dar chiar și în aceste condiții, în cadrul unui plan aplicat în intervalul 1951-60 completat ulterior, s-a înregistrat un salt remarcabil al producției de energie electrică.

Dunărea oferă un potențial hidroelectric uriaș

La baza acestei creșteri au stat o serie de proiecte energetice de mare amploare, fiecare au avut o capacitate de minim 200.000 și maxim 1.000.000.000 de kilowați. De asemenea, au fost construite atât centrale termice, cât și hidroelectrice (chiar dacă cele mai mari capacități au fost instalate în câmpul de lignit de pe Valea Motrului).

Rețeaua de râuri și afluenți a României, împreună cu fluviul Dunărea, oferă țării un potențial hidroelectric uriaș, în acest sens cel puțin trei cincimi din energia electrică este generată la Porțile de Fier, hidro centrală deținută în parteneriat cu țara vecină Serbia. Două reactoare nucleare au fost ridicate cu asistență canadiană la Cernavodă, pe cursul inferior al Dunării, primul a fost construit la mijlocul anilor 1990, urmat de un al doilea reactor construit la începutul anilor 2000.

Cele mai mari rezerve de cărbune sunt cele de cărbune bituminos (cărbune moale). Principalul furnizor de cărbune, aproximativ jumătate din producția a României,  este asigurată de minele din Valea Jiului. Rezervele de lignit de calitate mai slabă sunt exploatate din ce în ce mai mult pentru a satisface nevoia internă energetică.Aparte de bazinul Baraolt-Vârghiș, care se află în interiorul Carpaților, cele mai multe zăcăminte sunt situate la periferia zonelor montane.

Principalele zăcăminte de fier se găsesc Transilvania, Banat și Dobrogea

Sunt, de asemnea, concentrații în Moldova, în arcul intracarpatic, în jurul orașului Cluj, în Valea Jiului și în zona inundabilă a Dunării. Zăcămintele de antraitul sau cărbunele dur sunt întâlnite în special în regiunile Banat și Muntenia. Din păcate, mineritul este deosebit de important pentru viața din Valea Jiului, sinura sursă de venit și, totodaă unica industrie semnificativă din regiune. Amenințările frecvente cu disponibilizări pe scară largă au fost mult timp contracarate prin proteste și greve care s-au transformat în confruntări violente.

În România se găsește o mare varietate de metale. Principalele zăcăminte de fier sunt situate în sud-estul și sud-vestul Transilvaniei, în Banat și în Dobrogea. Manganul este exploatat și valoriciat în nordul Transilvaniei, în apropierea izvoarelor râului Bistrița dar și în Banat.  Cât despre zăcămintele de crom și nichel acestea sunt întâlnite îndeosebi lânga Poarta de Fier, de-a lungul bazinului Dunării. Cupru, plumb și zinc se extrage din zona Maramureșului, de lângă izvoarele râului Bistrița și în Munții Apuseni, unde se mai găsesc și zăcăminte de argint și aur și molibden.

Minele importante de bauxită sunt situate la sud-est de Oradea. Minerale, inclusiv sulf, grafit și mica, se întâlnesc, de asemenea, în cantități limitate. În plus, există depozite mari de sare în apropiere de Slanic, Tîrgu Ocna și Ocna Mureș.

Resurse adiacente care se mai găsesc în România

În mod tradițional, zonele deluroase suntacoperite de pădurile românești care produc în mod tradițional cherestea, însă, începând cu anii ’90 accentul a fost pus pe produsele finite. Lemnul României este folosit cu precădere pentru materiale de construcții, plăci de fibră și fabricarea de mobilă. Trestiile din delta Dunării produc celuloză, care este folosită la fabricarea plăcilor dure.

Clima și relieful marilor câmpii românești, spre deosebire de anumite țări europene sunt cele mai favorabile dezvoltării culturilor cerealiere, deși acestea se găsesc și în Subcarpați și în Bazinul Transilvaniei, unde ocupă o proporție mare din totalul terenurilor arabile. Grâul și porumbul (porumb) sunt cele mai importante, urmate de orz, secară și ovăz. Orzul este cultivat în zonele Brașov, Cluj și Mureș, unde este folosit printre altele și pentru fabricarea berii.

Tendința este ca suprafața cultivată cu cereale să scadă pe măsură ce randamentele cresc, iar culturile industriale necesită mai mult teren. La o altitudine cuprinsă între 300 și 500 de metri (300 și 500 de metri), livezile se găsesc pe aproape toate versanții de la marginea Carpaților. Există o specializare în fructe cu un randament economic ridicat. Livezile au rezolvat problemele de eroziune a solului pe multe versanți instabili.

Serialul România explicată dedicat economiei naționale continuă și mâine. Începând cu ora 11 vă întâmpinăm cu un articol în care scoatem în prim plan importanța industriilor și aportul pe care îl au în sectorul economic.