România explicată. Episodul 17. Ce este înfrățirea între localități și de ce a ajuns ea complet inutilă pentru românul de rând

În România, epidemia înfrățirii între localități  a avut episodul cel mai gras imediat după 1989, când diverși indivizi s-au prins că aceasta facilitează cu mult obținerea de ajutoare din Vest, fie că era vorba despre mâncare, medicamente sau haine. Ba chiar, cineva îmi poveste că așa a apărut și primul magazin de genul second hand din Vestul țării.

Ca amuzament, desigur că existau înfrățiri și pe vremea comunistă, însă, ”amiciția” era cam obligatorie cu țările asemenea ideologic. Când se sărea din acest tip de schema osificată, înfrățirea devenea de-a dreptul hilară. Spre exemplu, în 1973, Baia Mare s-a înfrățit cu localitatea Kitwe din… Zambia. Sigurul motiv era, probabil, ca Kitwe este un soi de capitală a ineritului de cupru, iar Baia înseamnă loc de minerit. Ce a urmat acestei interesante înfrățiri? Nimeni nu știe.

Înfrățirea, un business

Pe scurt, după 89, întreaga Europă a trimis și ea ce-a putut pentru comunistul român devenit, peste noapte, viitor capitalist momentan în restriște.

Însă era și este cu mult mai simplu să sensibilizezi o anumită comunitate mai cu seamă când este anunțată că va contribui la a sprijini fix o altă comunitate ca să iasă din marasmul de moment. S creează un sentiment de aparteneță la o anumită cauză, se personalizează legătura.

Știți, cam cum era povestea aia cu adopția la distanță care a făcut furori în high life-ul mondial. Aproape că nu era familie de bogătani în nevoie de imagine bună care să  nu fi avut în adopție la distanță un copil din Sahel. Pe care nu l-a văzut și nu avea să-l vadă niciodată. Și a cărui adopție însemna, în 90 la sută din cazuri, o cotizație lunară modică care se transforma până la ajungerea la copilul ”adoptat” în 2-3 kilograme de orez de proastă calitate.

Așa s-a întâmplat în multe cazuri de la noi, speranța fiind că ajutoarele vor curge veșnic de la Vest la Est. Ghinion, s-au prins destul de repede și robinetul, până să sece,  a mai picurat un an-doi…

Mare potențial

În teorie, înfrățirea între 2 localităţi, aduce şi conferă un mare potenţial şi plus valoare perspectivelor privind dezvoltarea socio-economică, identificarea de oportunităţi, derularea de proiecte noi şi sustenabile, pe scurt dezvoltarea zonei şi a localităţii.

Bref, înfrăţirile aduc o serie de beneficii atât pentru autorităţile locale, cum ar fi îmbunătăţirea serviciilor furnizate şi a modului de soluţionare a problemelor, creşterea nivelului de conştientizare a apartenenţei, accesul la finanţarea, dezvoltarea şi pregătirea personalului, cât şi pentru cetăţeni: creşterea gradului de toleranţă şi înţelegere, promovarea mai susţinută a parteneriatelor etc. Mai există şi o serie de beneficii comunitare, creşterea bunăstării la nivelul comunităţii, informarea şi educarea publicului, învăţământ, dezvoltare economică şi comercială.

Practic, nu există limită când vine vorba despre o astfel de colaborare.

Deși există destule exemple pozitive, când astfel de înfrățiri au dat roade, majoritatea ”twinning-urilor” între localități n-au născut proiecte de anvergură. Culmea, cu cât localitățile sunt mai mari, cu atât mai mici sunt colaborările.

Exemplu: Constanța este înfrățită cu Shanghai. Și? Care este asemănarea, că diferențele le vedem cu ochiul liber. Cum să fii înfrățit cu un oraș maximum dezvoltat și să nu aduci tu trei kilograme de know-how de la primăria cu ochi oblici la primăria dobrogeană?

Transformarea aurului în gunoi

În principiu, orice idee nobilă poate fi foarte simplu maculată de interesele meschine ale oamenilor. Cine a putut a tras o vreme cât a tras, până s-au prins frații de la sute sau mii de kilometri distanță.

Apoi, înfrățirea între orașe a rămas pe hârtie și toate frumoasele posibilități s-au spulberat în cele patru vânturi.

Astăzi, în multe localități vezi panouri prin care afli cu cine e înfrățită comuna prin care treci. Trist necrolog al unor mari posibilități…

Ghidul ”Înfrățirii”, 2015

MAE, prin Instituția Prefectului Județului Olt a scos un ”Îndrumar pentru înfrățirea între localtăți”, din care spicuim:

Totul începe prin adresarea unei scrisori de intenţie (tradusă în limba autorităţi din localitatea străină cu care doriţi înfrăţirea) autorităţii locale (primarului) cu care doriţi să vă înfrăţiţi, în care să expuneţi intenţiile şi anumite date despre localitatea dumneavostra. Pe lângă uzanţele de protocol obligatorii, există o serie de întrebări care trebuie să-şi găsească răspuns în scrisoare, pentru că viitorii dumneavoastră parteneri să-şi poată da seama pe ce domenii se poate axa colaborarea. Lista acestor întrebări poate fi:

• Cum se numeşte localitatea, care este amplasarea geografică. Povestiţi pe scurt istoricul localităţii. De unde provine denumirea?
• Ce limbi străine se predau la şcolile din perimetrul localităţii dumneavoastră? Câţi profesori cunoscători de limbi străine există şi ce limbi cunosc aceştia? Există şi alte persoane care vorbesc o limbă străină (de ex. au fost în vizite peste hotare). Specificaţi.
• Câţi agenţi economici aveţi în localitate şi în ce domenii activează aceştia?
• Care este numărul populaţiei din localitate. Menţionaţi, dacă este posibil repartizarea pe categorii (populaţie activă, pasivă, copii, bătrâni, femei, numărul de persoane antrenate în agricultura etc). Câte familii există?
• Există cercuri pe interese în cadrul şcolilor din localitatea dumneavoastră? Ce collective folclorice există în sat sau în cadrul şcolii? Există secţii sportive pentru tineri? Specificaţi.
• Care este volumul de teren arabil din localitate? Dar al bazinelor acvatice? În ce stare sunt acestea? Există spaţii verzi, păduri?
• Ce culturi agricole se cultivă în perimetrul localităţii, există livezi, vii?
• Câte obiective sociale (şcoli, grădiniţe, case de cultură, centre de sănătate, centre comerciale etc) există pe teritoriul localităţii? Care este situaţia acestora? Ce capacitate au acestea?
• Enumeraţi câteva probleme, cele mai stringente, care există în localitatea dumneavoastră.
• Câte gospodarii există în localitate?
• Există particularităţi istorice sau geografice care ar face atractivă localitatea dumneavoastră pentru turişti? Cum pot fi valorificate acestea?
• Care este situaţia reţelelor telefonice, alimentării cu gaz, asigurării cu apă potabilă, iluminării străzilor?
• Notaţi numărul de telefon (inclusiv prefixul) al dumneavoastră, al primăriei, şcolii, casei de cultură, al altor instituţii publice din localitate.
• Care este situaţia sănătăţii publice din localitate?
• Există presa locală în localitate (radio, tv, ziare)?
• Ce ONG-uri locale activează în localitate? Ce proiecte au realizat/realizează acestea?
• Care este structura bugetului, a finanţelor publice locale din localitatea dvs?

Uneori înfrăţirea poate fi stabilită în baza unor afinităţi ale localităţilor (denumiri similare, domenii de activitate apropiate ale agentilor economici din ambele localităţi).