Mihail Kogălniceanu, oraș strategic lângă Marea Neagră, găzduiește un șantier NATO destinat celei mai mari baze din Europa, ce va acomoda 10.000 de militari până în 2030. Totuși, la recentele alegeri, locuitorii au votat majoritar pentru Călin Georgescu, perceput ca favorit al președintelui rus Vladimir Putin.
Victoria lui Georgescu, un ultranaționalist anti-NATO și anti-Bruxelles, a generat o criză politică în România. După ce Klaus Iohannis a prezentat dovezi privind un presupus atac „hibrid” rusesc și o campanie de influență pe TikTok, Curtea Constituțională a anulat alegerile.
România este încă afectată de ascensiunea și căderea rapidă a lui Georgescu
Partidele politice din țară se ceartă între ele în încercarea de a forma un guvern de coaliție în urma unor alegeri parlamentare separate. Numai după încheierea acestui exercițiu, românii vor ști când vor putea vota din nou pentru un președinte. Viitorul politic al lui Georgescu este la fel de incert. Mulți cred că acesta ar putea fi descalificat pentru a candida din nou pe baza hotărârii de anulare a Curții.
Analiștii politici, istoricii și anchetatorii de la București și Bruxelles vor discuta probabil ani de zile despre măsura în care Kremlinul sau o campanie de influență alimentată de TikTok a facilitat erupția anti-sistem a lui Georgescu.
Dar pentru mulți români obișnuiți, cel puțin o parte din motivul din spatele ascensiunii sale este deja clar. Este unul cu implicații importante pentru alte țări occidentale. Răspunsul, a spus Oana Popescu-Zamfir – director al GlobalFocus Center, un think tank de politică externă și securitate din București – are mai puțin de-a face cu o dragoste descoperită brusc pentru Rusia sau pentru extrema dreaptă decât cu o dezamăgire profundă față de ceea ce este perceput ca fiind o clasă politică distantă și nepăsătoare.
„Oamenii au dezvoltat această idee că totul este oricum manipulat. Totul se decide în spatele ușilor închise. Ceea ce vezi și pe cine votezi este mult mai puțin important. Percepția oamenilor este că viața și instituțiile politice sunt dominate de aceste rețele obscure de interese … Cred că, în mare măsură, această percepție este corectă”, a spus ea.
În mâinile lui Dumnezeu
Ascensiunea lui Georgescu a fost atât de bruscă și de neașteptată, încât românii liberali au fost nevoiți să scotocească prin postările sale online pentru a încerca să își dea seama ce reprezintă și de unde a venit.
Cum a putut un nonconformist necunoscut – fără partid politic, fără profil mediatic și fără infrastructură de campanie – să fie pe cale să câștige președinția? Au fost alegerile corecte sau o fraudă? Cum de serviciile de securitate nu reușiseră să detecteze ceea ce se întâmpla?
Georgescu a desfășurat o campanie în principal pe site-uri de socializare precum YouTube și TikTok. El a fost un critic al Uniunii Europene și al NATO care l-a lăudat pe Putin ca patriot. De asemenea, l-a aclamat pe războinicul medieval Vlad Țepeș ca erou național.
Georgescu a fost un sceptic al vaccinurilor. Campania sa s-a opus extinderii drepturilor LGBTQ+ și, la fel ca Putin, iubea judo-ul. El și-a exprimat admirația pentru liderul pro-german al României din cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Antonescu, conform Politico.
El a denunțat public UE. A descris un scut antirachetă al Statelor Unite amplasat pe teritoriul României drept o rușine națională. Totodată, a promis să pună capăt oricărei forme de asistență pentru Ucraina. Și-a invocat frecvent credința. A declarat că nu a avut cheltuieli de campanie pentru că „suntem în mâinile lui Dumnezeu”.
Într-unul dintre cele mai de succes videoclipuri de pe rețelele de socializare, el a purtat o cămașă tradițională românească și a călărit un cal alb. Imaginea era a unui om care își întruchipa patria. Nu avea partid, spunea el, pentru că partidul său era România.
Establishmentul contraatacă
Nu a durat mult până când clasa politică din România a început să riposteze. În zilele care au urmat victoriei șocante a lui Georgescu, au crescut suspiciunile că acesta ar fi beneficiat de o operațiune de interferență sprijinită de Rusia. Aceasta era o idee pe care președintele Iohannis a încurajat-o atunci când a declasificat dosarele serviciilor de informații cu câteva zile înainte de începerea celui de-al doilea și ultim tur de scrutin.
Documentele au susținut că țara a fost supusă unui atac „hibrid” din partea Moscovei. Mesajele antioccidentale ale lui Georgescu au fost amplificate de o armată de 25 000 de conturi TikTok, asemănătoare unui robot, care a intrat în acțiune în ultimul moment pentru a-i galvaniza pe susținătorii săi. De asemenea, acestea pun la îndoială legalitatea finanțării campaniei sale.
Între timp, românii liberali s-au înghesuit să o susțină pe Elena Lasconi, candidatul Partidului Uniunea Salvați România, cu care ar fi trebuit să se confrunte în al doilea tur de scrutin. O liberală de centru-dreapta care și-a susținut acreditările pro-europene, Lasconi a oferit o alternativă clară, dar nu avea greutate politică. Singura sa experiență reală în funcții înalte a fost cea de primar al unui orășel aflat la 150 de kilometri distanță de București.
Cu toate acestea, pe 5 decembrie, mii de oameni au ieșit în stradă pentru a-și exprima sprijinul pentru identitatea „europeană” a României. Ei au scandat „libertate” și au fluturat steaguri ale UE alături de dungile lor naționale albastre, galbene și roșii. Ei intenționau s-o voteze pe Lasconi în turul final din 8 decembrie.
Libertate pentru România
Mulți dintre cei adunați în Piața Universității erau tineri. Unii, însă, și-au amintit de teroarea revoluției din 1989, în care protestele de stradă sângeroase și ciocnirile cu armata l-au dat în cele din urmă jos pe dictatorul Nicolae Ceaușescu, dar cu un preț mare: 1.100 de oameni și-au pierdut viața. „Aveam 18 ani atunci și auzeam oamenii trăgând”, a spus Poderescu. „Am aceeași frică și astăzi. Nu ne putem întoarce la acele vremuri”.
A doua zi, ploaia s-a abătut asupra centrului Bucureștiului, udând piața în care s-au adunat protestatarii. Imediat după prânz, când lumina zilei se scurgea deja de pe cer, cei mai înalți judecători ai României au dat bomba decisivă. Printr-o decizie unanimă, Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele alegerilor, invocând nereguli în primul tur și exprimând îngrijorări cu privire la finanțarea campaniei electorale.
În câteva ore, instituțiile statului au început să îi adune pe cei din spatele campaniei lui Georgescu. Mercenarii angajați de acesta ca agenți de securitate au fost arestați și s-a descoperit că aveau arme în mașini. Se presupune că aceștia se îndreptau spre capitală, cu intenția de a comite violențe. Poliția a percheziționat locuința unui important susținător financiar al lui Georgescu. Funcționarii fiscali au lansat investigații asupra lui Georgescu însuși și a micii armate de influenceri TikTok care ar fi fost plătiți pentru a-i promova candidatura. Unii dintre aceștia au fugit acum din țară.
Corupția este peste tot
Pentru observatorii externi care se temeau că România este pe cale să imite Ungaria și să aleagă un alt simpatizant al Kremlinului în stilul lui Viktor Orbán, anularea a fost un semn binevenit de rațiune. Cu toate acestea, în România, șocul inițial provocat de o măsură atât de draconică a cedat curând locul cinismului.
Georgescu și-a îndemnat susținătorii să nu „cedeze” și să își păstreze credința. „Astăzi, statul român a călcat în picioare democrația. În această zi, sistemul corupt a făcut un pact cu diavolul. Eu am un singur pact – cu poporul român și cu Dumnezeu”, a spus el.
Decizia CCR nu a fost susținută de candidații din turul II
Rivalul său, Lasconi, a făcut o declarație izbitor de asemănătoare. „Astăzi este momentul în care statul român a călcat în picioare democrația. Dumnezeu, poporul român, adevărul și legea vor prevala și îi vor pedepsi pe cei vinovați de distrugerea democrației noastre”, a spus ea. Pentru mulți români obișnuiți, ultima lună a fost doar un alt capitol în relația complicată și adesea dezamăgitoare a țării cu liberalismul și democrația.
Indiferent de rolul pe care Kremlinul sau TikTok l-ar fi jucat în ascensiunea rapidă a lui Georgescu, popularitatea sa a fost, mai presus de orice, un simptom al unei mari deziluzii față de clasa politică.
„Cred că Georgescu este o altă marionetă a unei părți foarte proaste a culturii noastre în acest moment”, a declarat Miruna Parasca, o arhitectă de 26 de ani. Dar anularea alegerilor „nu a fost bună”, mai ales pentru cei care l-au susținut.
„Cea mai bună cale democratică era să continuăm cu alegerile. Ne alegem președintele. Așa că oamenii au dreptul să aleagă”. Lucrul „trist” pentru România este că nu au existat candidați mai buni care să fie prezentați alegătorilor. Corupția este peste tot”, a spus ea.
Așa-zisa revoluție
Acest sentiment este unul comun. Este cu atât mai condamnabil cu cât este exprimat nu cu furie, ci cu resemnare. Cinismul omniprezent golește de culoare conversațiile despre politica din România. Nimic nu s-a schimbat. Nimic nu se va schimba, indiferent cine va câștiga. Chiar și Georgescu, un rebel sălbatic în ochii occidentalilor, „nu este Hitler”. Cinismul își are originea în istoria țării.
Dacă străinii știu ceva despre România modernă, este probabil să știe că țara s-a ridicat împotriva dictatorului comunist Ceaușescu în 1989, într-o revoluție care a pus capăt cu violență celor 20 de ani de domnie brutală a acestuia. A fost un moment important în încheierea Războiului Rece, alături de căderea Zidului Berlinului, care a definit înfrângerea ideologiei comuniste.
Totuși, acum, mulți români se întreabă dacă revoluția a fost reală. Perioada este adesea denumită „așa-zisa revoluție”. Partidul care a preluat puterea de la Ceaușescu, Frontul Salvării Naționale, a inclus figuri care au figurat anterior în interiorul regimului său. Inițial, aceștia au promis că nu vor candida la primele alegeri post-comuniste din țară, dar apoi partidul și-a încălcat promisiunea, a strâns rândurile și a păstrat controlul.
A urmat o versiune a democrației, dar alegerile din anii 1990 au fost criticate pentru corupție și falsificarea voturilor. În timp ce blocarea concursului 2024 de către Georgescu a fost un caz extrem și dramatic, adevărul este că România nu s-a bucurat niciodată de o epocă de aur a democrației post-comuniste.
Deși țara a aderat la UE în 2007, în ochii unora dintre români, beneficiile aduse de apartenența la blocul comunitar nu au fost pe deplin realizate, corupția și incompetența politică continuând, iar inegalitățile agravându-se.
Un teren „șubred”
Apartenența la UE rămâne populară, dar așteptările oamenilor că aceasta va rezolva problemele țării au fost prea mari și mulți se simt dezamăgiți. Liderii europeni de la Bruxelles și din alte părți știau că România are un drum lung de parcurs pentru a combate corupția și pentru a aplica standardele democratice pe care blocul comunitar le așteaptă. Dar au vrut să încurajeze reformiștii de la București și să împiedice țara să alunece înapoi sub influența Moscovei.
„Ne-am păcălit singuri”, a declarat Popescu-Zamfir, care, împreună cu colegii săi, și-a petrecut ultimii ani trăgând un semnal de alarmă cu privire la faptul că sprijinul pentru politica externă de orientare occidentală în România se află pe un teren «șubred» și nu se mai poate baza pe «o majoritate semnificativă».
Nici politica internă nu s-a schimbat prea mult. Frontul Salvării Naționale, care a preluat puterea după 1989, a dat naștere Partidului Social Democrat (PSD), care de atunci a fost forța politică dominantă a României. Mulți din țară au observat că PSD a fost cel care a numit majoritatea membrilor Curții Constituționale a României.
Înapoi în Mihail Kogălniceanu, locuitorii sunt în mare parte neimpresionați de drama politică a țării lor.
