Amenințarea ca dronele ucrainene să lovească baza portuară din Sevastopol, unde acostează cea mai mare parte a Flotei ruse a Mării Negre, este foarte mare. Având în vedere tentativele anterioare de atacuri cu drone submarine ucrainene, Marina rusă și-a retras navele de război și face baza inexpugnabilă.
Paza activelor sale navale este asigurată de sistemele sale de rachete, de dronele maritime și de mamiferele sale marine antrenate – delfinii săi militari antrenați pentru a contracara scafandrii forțelor speciale ucrainene care încearcă să se infiltreze în bază și să saboteze navele de război ale marinei rusești andocate acolo.
Deși adăposturile pentru delfini au fost mutate la intrarea în portul Sevastopol cam în același timp în care Rusia a lansat un atac împotriva Ucrainei, aceasta a dublat numărul delfinilor din jurul bazei de la atacul cu drone din aprilie.
Numărul delfinilor care patrulează estimat la 6 – 7
După dizolvarea Uniunii Sovietice, un tratat încheiat în 1997 cu Ucraina a permis Rusiei să păstreze intactă Flota Mării Negre, iar contractul de închiriere a bazei a fost prelungit până în 2042. Înainte de expirarea contractului de închiriere, Rusia a anexat Crimeea și a obținut controlul deplin asupra Sevastopolului.
Delfinii sunt cunoscuți pentru viteza, agilitatea și inteligența lor. Andrew Lambert, profesor de istorie navală la King’s College London, a declarat că: „Delfinul este un prădător de top și foarte inteligent”. Cel mai mare avantaj pe care îl au delfinii este că pot înota mai bine chiar și decât cei mai rapizi înotători umani. Aceste mamifere marine sunt foarte ușor de antrenat și pot să se scufunde și să revină la suprafață fără să aibă boala de decompresie pe care o resimt scafandrii umani.
Sonarele lor naturale întrec orice tehnologie de ultimă generație disponibilă și pot localiza cu ușurință minele submarine. Ele pot ajuta personalul de securitate în detectarea și prinderea înotătorilor și scafandrilor neautorizați care ar putea încerca să dăuneze oamenilor, navelor sau instalațiilor portuare ale Marinei.
Fiind mamifere inteligente, ele pot fi animale de patrulare excelente. Cu toate acestea, profesorul Lambert a declarat că nu se „așteaptă” la niciun atac submarin din partea ucrainenilor.
Portul Sevastopol este o țintă importantă pentru ucraineni, deoarece Rusia lansează majoritatea rachetelor sale de croazieră Kalibr din apele Mării Negre, în largul peninsulei Crimeea. De asemenea, portul este poarta de acces a marinei rusești către Marea Neagră și Marea Mediterană.
Delfinii nu sunt singura apărare a portului Sevastopol, ci fac parte dintr-o apărare pe mai multe niveluri. Navele, elicopterele, ambarcațiunile rapide și gărzile monitorizează, de asemenea, amenințările de suprafață și subacvatice. Intrarea în port este, de asemenea, blocată de straturi de plase și bariere plutitoare.
O imagine Planet Labs din 9 noiembrie 2022 arată navele de război Projects 1239 și 1241 care au lansat rachetele de croazieră, andocate în apropiere de Holland Bay. Aceste nave ies pe o distanță scurtă în Marea Neagră și își lansează rachetele de acolo. Acest lucru se face astfel încât rachetele să lovească unul dintre versanții munților Sevastopolului.
Rachetele de pe nava de război au țintit în mod constant centrele de populație din Ucraina. Anul trecut, pe 5 decembrie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a promis că trupele sale se vor asigura că acele rachete „nu pot fi decât pe fundul mării”.
Operațiunea specială „Delfinul”
Rusia nu este singura țară care antrenează animale acvatice în scopuri militare. Divizia Recunoaștere și Interdicție gestionează Programul de mamifere marine al Marinei SUA, care antrenează delfini bottlenose și lei de mare din California pentru a detecta, localiza, marca și recupera obiecte în porturi, zone de coastă și la adâncime în largul mării.
Marina americană a înființat Programul Naval pentru mamifere marine în 1959 ca echipă pentru marinarii și pușcașii săi marini pentru a-i ajuta să se protejeze împotriva amenințărilor subacvatice. Una dintre primele utilizări ale delfinilor dresați a fost făcută de SUA în timpul războiului din Vietnam.
Potrivit unui articol al MIT, delfinii Garth, John, Slan, Tinker și Toad din Marina americană au fost staționați în Cam Ranh Bay, un golf de mare adâncime, și au fost antrenați pentru a împiedica înotătorii inamici să atace un dig de muniție.
Cel mai recent, în 2003, Marina SUA a trimis nouă dintre delfinii săi pentru a ajuta la deminarea în Umm Qasr, un port irakian din Golful Persic.
În timp ce vehiculele de luptă aeriene fără pilot au reprezentat cea mai mare dezvoltare în războiul modern, dronele submarine nu au ajuns încă din urmă. Delfinii oferă avantajul natural al unor sute de ani de evoluție.
Potrivit Programului pentru mamifere marine al Marinei SUA, „Delfinii posedă în mod natural cel mai sofisticat sonar cunoscut de știință. Minele și alte obiecte potențial periculoase de pe fundul oceanului, care sunt dificil de detectat cu ajutorul sonarelor electronice, în special în apele puțin adânci de coastă sau în porturile aglomerate, sunt ușor de găsit de către delfini”.
Ca parte a evoluției sale, delfinii au evoluat pentru a evita prădătorii și a localiza hrana prin intermediul unor abilități extraordinare de „ecolocație”. În timp ce își evaluează mediile subacvatice, ei emit impulsuri puternice de explozie cu spectru larg, care sună, pentru oameni, ca niște clicuri.
„Ascultând ecourile acestor clicuri, delfinii pot detecta o minge de trei inci (opt centimetri) de la 584 de picioare – aproximativ, asta înseamnă o minge de tenis la o distanță de două terenuri de fotbal – și pot distinge între alicele de pistol cu aer comprimat și boabe de porumb de la 15 metri”, se explică în articolul MIT, potrivit EurAsian Times.
„Ei pot discerne diferențe atât de fine chiar și în porturile cacofonice, unde sonarul artificial are probleme în a distinge între ecourile care se întorc și sunetele ambientale ale bărcilor, valurile care bat pe țărm și alte zgomote”, se mai spune în articol.
Delfinii și leii de mare au „o viziune excelentă în condiții de lumină slabă” și „auz direcțional subacvatic”, „ceea ce le permite să detecteze și să urmărească ținte subacvatice, chiar și în ape întunecate sau tulburi”. Ei se pot scufunda la sute de metri sub suprafață fără a risca să sufere de boala de decompresie sau de „sindromul de slăbiciune”, precum scafandrii umani.
„Într-o bună zi, ar putea fi posibilă îndeplinirea acestor misiuni cu ajutorul dronelor subacvatice, dar, deocamdată, tehnologia nu se compară cu animalele”, spune Divizia de recunoaștere și de interceptare care se ocupă de antrenarea animalelor acvatice pentru US Navy.