În vremuri de mult apuse femeile nu aveau dreptul la vot, nu aveau dreptul să citească să muncească, ba poate chiar nu avea dreptul să vorbească fără permisiunea bărbatului, în vremuri și mai apuse. Au fost vremuri în care bărbatul deținea puterea absolută și a deține atâta puterea vine la pachet cu presiune și responsabilități. Între timp femeile și-au obținut drepturile, vremurile s-au schimbat, dar cumva asupra bărbaților a rămas această presiune de a fi puternic pentru toată lumea, de a proteja întreaga familie, de a nu arăta ce simte.
Pentru că Noiembrie, este o lună dedicată sănătății mintale a bărbaților, aș vrea să explorăm în acest articol aceste stereotipuri de gen și să vedem ce putem schimba, astfel încât dreptul la emoție și la o stare psihică bună să fie al tuturor.
În calitate de psihoterapeut, observ deseori că bărbații care vin în terapie ajung aici nu din proprie inițiativă, nu pentru a preveni, ci aduși de o criză severă: pierderea locului de muncă, o despărțire dureroasă sau o problemă de sănătate gravă. În comparație cu femeile, aceștia accesează mult mai rar servicii de sănătate mintală și nu neapărat datorită unei stări bune de sănătate psihică, ci mai degrabă din cauza stigmatizării, ce face ca suferința lor să rămână invizibilă.
Adesea, simptomele lor nu se manifestă prin tristețe sau retragere, cum se întâmplă la femei, ci prin iritabilitate, furie, comportamente de risc sau abuz de substanțe. Din cauza acestor manifestări atipice ale unor tulburări precum depresia sau anxietatea, mulți bărbați nu primesc niciodată diagnosticul și ajutorul de care au nevoie.
Impactul cultural asupra sănătății mintale a bărbaților
De la o vârstă fragedă băieții primesc diferite mesaje de la principalele persoane de atașament din viața lor (părinți, bunici, îngrijitori) care pot creea presiune și așteptări și care ulterior pot contribui la dezvoltarea unor probleme psihologice. Iată câteva dintre aceste norme sociale, frecvent predicate:
Lipsa exprimării emoționale
Bărbații sunt învățați să nu își exprime emoțiile în mod deschis, considerându-se că aceasta este o trăsătură a masculinității ideale. Doar că, această normă limitează capacitatea lor de a comunica eficient și de a construi relații sănătoase și pe termen lung, reprimarea emoțiilor poate duce la acumularea de stres și tensiune.
Presiunea performanței
Bărbații sunt adesea sub presiune să exceleze în carieră, relații și alte domenii ale vieții. Această așteptare constantă de a performa poate genera anxietate și stres, provocându-i să își neglijeze nevoile emoționale. Frica de eșec sau de a nu îndeplini așteptările poate duce la sentimentul de inadecvare și la scăderea stimei de sine.
Evitarea căutării ajutorului
Normele sociale impun adesea ideea că bărbații ar trebui să fie autosuficienți și să nu apeleze la ajutorul altora. Astfel aceștia pot evita să caute asistență profesională sau să discute despre problemele lor cu prietenii sau familia.
Exprimarea vulnerabilității
Vulnerabilitatea este adesea stigmatizată în rândul bărbaților, care sunt învățați să-și ascundă emoțiile și să nu-și exprime sentimentele de frică, tristețe sau nesiguranță. Această normă contribuie la o imagine distorsionată a masculinității, care exclude aspecte esențiale ale experienței umane.
Dominanța
Este o altă normă care sugerează că bărbații ar trebui să fie puternici și să dețină controlul în diverse situații. Această așteptare îi poate determina să nu cedeze în fața dificultăților sau să nu caute ajutor, chiar și atunci când se confruntă cu probleme emoționale.
Este foarte important nu doar să recunoaștem aceste așteptări sociale și să spunem ,,da, așa mi s-a întâmplat și mie!” , ci să le și contestăm. Să le schimbăm la noi și să nu le transmitem mai departe. Să vedem dacă ne mai este de folos să gândim așa și dacă totuși prin puterea obișnuiței continuăm să o facem, să vedem dacă prețul sănătății noastre psihice merită plătit pentru a ne conforma normelor.
Cum putem schimba stigmatul?
Știu că e greu ca într-o societate în care sănătatea mintală și mersul la psiholog a fost multă vreme subiect tabu, în care consumul de alcool ascunde depresia și în care consumerismul și tricoul cu band mare pe el mimează fericirea și perfecțiunea, să schimbăm stigmatul care planează asupra bărbaților de a fi puternici, de a demonstra, dar măcar atunci când lucrurile devin dificile, e important ca în loc să folosim mesajele învățate în trecut care încurajează reprimarea emoțiilor, să folosim mesaje de acceptare și înțelegere. Să trecem de la:
„Băieții nu plâng” la „E normal să simți emoții!”
Oferind o încurajare de a vedea emoțiile ca parte din experiența umană, o înțelegere a faptului că a simți durere, frică sau tristețe nu te face mai puțin bărbat.
De la „Fii puternic!” la „E ok să te descarci!”
Încercarea de a fi puternic tot timpul poate deveni copleșitoare. Schimbând discursul, putem contribui la o nouă perspectivă în care exprimarea sentimentelor nu înseamnă slăbiciune, ci o formă de eliberare.
De la „Rezolv-o singur!” la „Sunt aici pentru tine!”
Bărbații tind să creadă că trebuie să-și gestioneze problemele în izolare. Un simplu „Sunt aici pentru tine” poate avea un efect incredibil de eliberator, dându-le permisiunea să se sprijine pe cineva de încredere.
De la „Trebuie să fii protector” la „Este bine să ai și tu un sprijin!”
De multe ori, bărbații sunt atât de concentrați pe a proteja și a susține pe alții, încât uită că și ei au nevoie de ajutor. Este perfect normal și pot să primească sprijin, fără a-și pierde identitatea de bărbat.
În încheiere, nu-mi doresc decât ca acest articol să reprezinte un manifest pentru binele emoțional al bărbaților, care ne-au fost stâlpi atâta vreme. Să aducă conștientizare și să demonteze stereotipuri nesănătoase, astfel încât bărbații de pretutindeni să se simtă confortabili să își orienteze atenția către sănătatea lor psihică, nu doar în noiembrie, ci în fiecare lună din an.
Despre Autor
Raluca Ștefan este Psiholog, Psihoterapeut eriksonian, Hipnoterapeut, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociatiei Române De Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniana.
Având o experiență de 14 ani în domeniul psihologiei, Raluca lucrează în cadrul Cabinetului Individual de Psihoterapie, ajutând clienții să depășească o gamă largă de provocări, de la anxietate și depresie până la probleme de relație și schimbări in viață (divorț, doliu, pierderea unui job, venirea pe lume a unui copil, probleme de sănătate). Scopul ei este de a crea un spațiu de sprijin și de siguranță, în care clienții să se simtă ascultați, înțeleși și să dezvolte încrederea că pot face schimbări pozitive în viețile lor.