Sfântul Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului, predicator și botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus, iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți, având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui.
Ioan Botezătorul a fost un profet evreu de origine preoțească care a predicat iminența Judecății finale a lui Dumnezeu și i-a botezat pe cei care se pocăiau pentru a se pregăti pentru aceasta; este venerat în biserica creștină ca fiind precursorul lui Iisus Hristos.
Ioan Botezătorul în cultura creștină
După o perioadă de singurătate în deșert, pustnicul Ioan Botezătorul a apărut ca profet în regiunea din valea inferioară a râului Iordan. Acesta este venerat în întreaga creștinătate, fiind cel care l-a botezat pe Mântuitorul Iisus Hristos în râul Iordan.
Biserica Creștină a închinat Sfântului Ioan șase sărbători, anume zămislirea, la 23 septembrie, nașterea la 24 iunie, soborul, cea mai cunoscută, la 7 ianuarie, tăierea capului, la 29 august, prima și a doua aflare a capului, la 24 februarie, respectiv 25 mai.
Semnificația numelui Ioan este de origine iudaică: „Iohanan” prescurtare din Iehohanan” și înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulți români poartă numele de Ion , Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionuț, etc.), alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi.
Tradiții de Sfântul Ioan
Ziua Sfântului Ion Botezătorul reprezintă încheierea oficială a sărbătorilor de iarnă deschise la Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.
În ziua de Sfântul Ion există obiceiul “Iordănitul femeilor”, care presupune o întrunire a nevestelor, care se adună în casa unei gazde alese, aduc preparate și băuturi și petrec, spunând că se “iordănesc”.
În mod tradițional, iordănitul femeilor avea un ritual strict, în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la râu să le stropească şi apoi făceau o masă comună.
Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este “Iordăneala”. Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc.
Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului.
Potrivit tradiției, în 7 ianuarie nu se bea vin roșu, pentru că acesta amintește de martiriul Sfântului Ioan. De asemenea, se spun că dacă nu ești vesel în această zi, vei fi trist tot restul anului.
Unii oameni țin ziua de Sfânt Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice. Tradiția mai spune că, după Sfântul Ioan se botează gerul, adică gerul se înmoaie și lasă loc pentru vremea mai caldă.
O altă tradiție pe care o întâlnim în Transilvania și Bucovina este „Udatul Ionilor”.
În Bucovina, la porțile tuturor celor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari, iar în Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezați sau purificați.
Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de “Sânt Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.
