Potrivit lui Adrian Codirlașu, vicepreședintele Asociației Analistilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), datele Recensământului de anul trecut arată că fenomenul îmbătrânirii populației a devenit mai accentuat, cu vârsta medie a populației crescând la 42,4 ani, față de 40,8 ani în recensământul anterior. Acest lucru va crea, în viitorul apropiat, probleme în sistemul de pensii național.
În Constanța, numărul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani a înregistrat o creștere de aproape 40%, în timp ce în Ilfov, Hunedoara și Brașov, creșterea acestor persoane a depășit 30%. Potrivit lui Adrian Codirlașu, aceste tendințe demografice sunt cauzate de două factori: scăderea natalității și migrația.
Populația României urmează să scadă
Această situație are loc în contextul unei migrații nete estimată la doar 425.000 de locuitori între 2015 și 2050. Potrivit estimărilor INS, populația României va ajunge la 13,2 milioane în anul 2060. În perioada 2025-2035, se va produce un vârf de pensionare, odată cu pensionarea generației „decrețeilor”. Această situație va duce la o creștere accelerată a cheltuielilor cu pensiile publice, determinată atât de creșterea numărului de pensionari, cât și de majorarea punctului de pensie. În același timp, reducerea populației active cauzată de migrație și sporul negativ va amplifica această problemă.
În acest context, Adrian Codirlașu consideră că există un risc semnificativ ca sistemul public de pensii să nu poată fi susținut în forma sa actuală. Mai exact, este posibil să nu mai fie sustenabile vârsta actuală de pensionare, planul de creștere a punctului de pensie și contribuțiile actuale de asigurări sociale.
„Probabil se va opta între un mix al parametrilor menționați anterior, și anume: majorarea vârstei de pensionare, trend care se observă deja la nivel international și/sau creșterea mai lentă (sau menținerea constantă) a punctului de pensie”, precizează specialistul.
Cum se poate rezolva problema pensiilor
Această problemă nu este specifică doar României, ci se manifestă în multe țări din lume. Potrivit lui Adrian Codirlașu, în general, cu cât nivelul de dezvoltare al unei țări este mai ridicat, cu atât creșterea populației se temperează sau chiar devine negativă. China este cel mai recent exemplu de țară care a înregistrat un declin al populației. Din experiența internațională, prima opțiune pentru abordarea acestei probleme este creșterea taxării, care se aplică populației angajate, pentru a susține pensiile aflate în plată. Aceasta este urmată de reducerea beneficiilor actualilor pensionari.
Specialistul Adrian Codirlașu consideră că a treia opțiune pentru abordarea acestei probleme este creșterea vârstei de pensionare. Aceasta ar putea fi o măsură eficientă pentru a reduce cheltuielile cu pensiile publice, dar ar putea fi nepopulară în rândul celor care se apropie de vârsta de pensionare sau care deja beneficiază de pensie. Alte exemple de măsuri de reducere a beneficiilor pot include taxarea pensiilor sau plata de contribuții de asigurări de sănătate.
„Această opțiune reduce practic pensia totală plătită unui participant. Aceasta va contribui o perioadă mai lungă de timp la sistemul public de pensii și va primi pensie pentru o perioadă mai scurtă de timp. Utilizarea acestei opțiuni este de fapt recunoașterea default-ului sistemului de pensii publice. Este similară cu defaultul unei obligații: de exemplu emitentul unei obligațiuni care amână plata cuponului sau principalului unei obligațiuni pentru că nu are resurse financiare să ramburseze obligația. Un exemplu curent al acestei abordări, de majorare a vârstei de pensionare, este propunerea guvernului francez de creștere a vârstei de pensionare”, spune Adrian Codirlașu.
Comparativ cu România, propunerea de creștere a vârstei de pensionare în Franța este sub nivelul actual de pensionare din România, chiar dacă durata de viață medie în Franța este mai mare decât în România.
Românii nu își primesc decât 55-60% din suma contribuită statului la bătrânețe
„În România, taxa curentă aferentă sistemului public de pensii este de 21,25%. La un calcul simplu, fără a ține cont și de valoarea în timp a banilor, o persoană activă este taxată cu 21,25% din salariu pentru sistemul public de pensii, pentru o perioadă de 35 de ani, iar apoi primește ca pensie aproape 45% din salariu. În aceste condiții, primește în jur de 55%-60% din suma contribuită pe parcursul vieții active. Daca este luată în considerare și valoarea în timp a banilor, suma primită (ca procent din contribuții) este și mai mică”, afirmă specialistul.
Dacă contributorul la Pilonul I al sistemului public de pensii din România decedează, contribuțiile sale rămân proprietatea statului și nu există nicio obligație din partea statului de a le restitui moștenitorilor. În plus, pentru a recupera sumele cotizate la Pilonul I în decursul celor 35 de ani de contribuție, este necesară o speranță de viață de 88 de ani, în timp ce durata medie de viață în România este de doar 74 de ani, ceea ce face recuperarea acestor sume extrem de dificilă.
„Contribuțiile de asigurări sociale sunt de fapt o taxa pe muncă, nu un beneficiu pentru contributor. Deși randamentul Pilonului II este semnificativ, suma contributată, 3,75% din 21 21 salariu (vs. 21,25% la sistemul public de pensii) a fost limitată pentru a compensa pierderea “de randament” din sistemul public. Pentru asigurarea unei independențe financiare la vârsta pensionării, o mare parte din efort va fi cel propriu – economisirea și investirea personală – pentru a depinde cat mai puțin de sistemul public de pensii. Iar o abordare prudentă este ca de la generația X în jos (persoanele născute în intervalul 1961 – 1980), în planificarea comportamentului de economisire și de investiții, să considere că pensia publică va fi foarte mică în raport cu nevoile financiare la pensionare și va asigura doar un nivel minim de subzistenț”, încheie specialistul român, citat de Hotnews.
