Cancelarul german Olaf Scholz a ajuns într-o conjunctură neașteptată în această săptămână. În vârstă de 65 de ani, considerat lipsit de umor chiar și după standardele germane, și-a sărbătorit debutul pe TikTok. Dar a promis „să nu danseze”.
Matthew Karnitschnig este corespondentul șef al POLITICO în Europa, cu sediul la Berlin. El s-a alăturat publicației în 2015 de la Wall Street Journal, unde a petrecut 15 ani în diverse funcții de reporter și editor în SUA și Europa. Iar textul de față reprezintă doar o opinie de ale sale redectate pentru publicația unde lucrează în prezent.
Măcar de-ar fi așa. Deși susținerea neașteptată a lui Scholz pe TikTok a fost mai mult un Kabuki (un stil de teatru japonez – n.r.) trist decât o ceva distractiv. Iar această lansare pe platforma de socializare a venit cu doar câteva zile înainte de vizita sa în China, baza de pornire a controversatei rețele de socializare. Scholz părea disperat să convingă Beijingul că un prieten era pe drum.
Scholz are nevoie de China
Și pe bună dreptate: Scholz are nevoie de China. La mai puțin de un an de la următoarele alegeri naționale, liderul motorului economic al Europei nu mai are timp pentru a face un miracol și a inversa situația dezastruoasă a guvernului său în fața populației germane. Vizita de trei zile a lui Scholz în Regatul Mijlociu, care începe sâmbătă, va fi atât cea mai lungă, cât și cea mai importantă călătorie externă a acestuia de când a preluat funcția la sfârșitul anului 2021.
Pentru cancelarul, asaltat de cote de aprobare record și de o coaliție fracturieră, turneul este o oportunitate nu doar de a dovedi că are o poziție globală, ci și de a le arăta alegătorilor că va face tot ce este necesar pentru a păstra Germania pe linia de plutire. Faptul că SUA, marele protector al Germaniei, a exercitat presiuni asupra Berlinului pentru a „de-risca” relația sa cu Beijingul este doar unul dintre motivele pentru care China pare a fi un loc pe care Scholz ar prefera să îl evite.
Ca să nu mai vorbim de istoricul recent al Chinei în ceea ce privește drepturile omului. Sub conducerea președintelui Xi Jinping, China a luat o turnură autoritară. A fost anihilată mișcarea democratică din Hong Kong prin forțarea a peste un milion de uiguri, o minoritate predominant musulmană, în „lagăre de reeducare”. Lagăre care seamănă îngrijorător de mult cu lagărele de concentrare.
Este drumul spre China pavat cu intenții bune?
Ne-am putea aștepta ca Germania, dintre toate țările, să fie sensibilă la situația unei minorități etnice forțate să trăiască în spatele sârmei ghimpate, sub privirea amenințătoare a unor gărzi înarmate în turnuri de supraveghere. Dar oare chiar așa stă situația? Chiar dacă liderii germani nu obosesc niciodată să reamintească lumii devotamentul lor față de cele mai înalte standarde morale, Berlinul a dovedit de nenumărate ori că nu este dispus să își sacrifice prosperitatea pe altarul drepturilor omului, al preocupărilor de securitate ale Washingtonului sau chiar al Uniunii Europene.
Să luăm exemplul Rusiei. Abia după ce tancurile rusești s-au rostogolit spre Kiev la începutul anului 2022, Germania, care a ignorat ani de zile avertismentele aliaților cu privire la dependența sa de Moscova, a schimbat cursul și a început să renunțe la energia rusească. La fel ca majoritatea pariurilor făcute sub constrângere, strategia lui Scholz cu China este departe de a fi un lucru sigur. Timp de decenii, drumul spre China a fost pavat cu intenții bune pentru exportatorii germani. Adesea li s-au majorat profiturile, menținând poziția Germaniei ca una dintre cele mai importante economii din lume.
Fără cale de întoarcere
Mai recent, însă, acest drum a semănat mai degrabă cu o un drum către iad (aluzie la expresia din limba engleză „Highway to Hell”), pe fondul protecționismului tot mai agresiv al Beijingului și al politicii industriale în amploare. Două treimi dintre companiile germane intervievate recent de Camera de Comerț Germană din China s-au plâns de „concurența neloială” din această țară.
Între timp, Uniunea Europeană este din ce în ce mai frustrată de subvențiile generoase pe care China le oferă industriilor sale cheie, de la producătorii de turbine eoliene la companiile auto. O avalanșă de importuri ieftine de vehicule electrice chinezești în Europa exercită presiuni asupra producătorilor locali într-o asemenea măsură încât Bruxelles-ul ia în calcul impunerea de tarife vamale încă din vară.
În timp ce industria auto din Germania a fost, de asemenea, supusă la presiune din cauza importurilor ieftine, companii precum Mercedes și BMW nu doresc să sprijine pedepsirea Chinei. Asta de teamă să nu-și afecteze propriile interese de afaceri în cazul în care Beijingul, așa cum este probabil, va lua măsuri de retorsiune. Cu alte cuvinte, nu există cale de întoarcere. Când industria germană s-a mutat pentru prima dată în China în anii 1980, politicienii și directorii credeau că investesc în viitor. Odată cu prosperitatea, China se va liberaliza și va deveni mai occidentală, chiar democratică, credeau ei, scrie Matthew Karnitschnig pentru Politico.
