Scrisul de mână dus la rang de artă. Academia de Caligrafie, locul în care literele nu sunt doar linii pe hârtie

Cu toate că există oameni care nu pun accent pe modul în care arată scrisul lor, este un aspect important al vieții, pe cât este și o plăcere. Iar Carmen Nistor, fondatoarea Academiei de Caligrafie, a reușit să îmbine partea utilă cu plăcerea.

Ce ar fi viețile noastre fără scris, fără litere și fără cuvinte? Cum s-ar fi dezvoltat societatea dacă nu am fi putut transmite informațiile în acest mod? Ei bine, din fericire, este o întrebare la care nu putem răspunde, deoarece scrisul există și ne ușurează viețile. Însă de unde a început totul?

Caligrafia este o artă veche, care își are originile în antichitate. Civilizațiile se foloseau de aceasta pentru a putea documenta evenimente importante. Chinezii au privit și văd în continuare caligrafia ca pe cea mai înaltă formă de artă.

Mai aproape de noi, în Europa, caligrafia s-a dezvoltat cel mai mult în perioada Evului Mediu. Era extrem de utilizată în mănăstirile creștine, acolo unde călugării copiau și decorau texte sacre cu litere ornamentate. Interesul pentru caligrafie s-a accentuat pe perioada renașterii. Atunci au luat naștere și unele dintre cele mai cunoscute stiluri: italic și cancelleresca.

De la desen la caligrafie

Carmen Nistor a cocheta toată viața cu arta. În prezent este artist grafic și caligraf, însă, după cum a declarat chiar ea într-un interviu pentru infofinanciar.ro, este o pregătire pe care a făcut-o la „a doua tinerețe”. Inițial a lucrat în telecomunicații, marketing.

Însă desenează de când se știe, „și mi-am dorit să păstrez acest bun obicei”. La un moment dat și-a spus că este momentul să facă „oficială” relației ei cu grafica. Așa că a luat decizia de a se înscrie la Facultatea de Arte Plastice. A dat examen la Universitatea Națională de Arte și de aici a început totul.

A plecat pentru un an la studii în Germania, cu o bursă Erasmus. Și, deși admira de când era mică felul în care scriau colegii ei de școală și încerca să imite diferitele stiluri, „marea revelație a venit la cursul acela din Germania care nu era despre caligrafie, era despre litera tipografică și despre litera digitală”, a mai explicat ea.

„Dar a început într-un mod foarte interesant. Cu un ritual incredibil de scriere cu pensula. Cu pensula lată, nu cu pensula ca în caligrafia asiatică. Dar toate celelalte elemente erau preluate din caligrafia asiatică. Batonul de tuș, o piatră de tuș, pensula, hârtia, liniștea aceea, gesturile repetitive, aproape meditative și mi-a plăcut cum s-a așternut o liniște incredibilă în sala de curs”, își aduce ea aminte.

Practicarea artei

După cum a recomandat profesoara din Germania, pentru a deveni un caligraf bun este nevoie de practică, până la patru ore pe zi. Carmen Nistor nu a putut dedica atât de mult timp, din pricina celorlalte cursuri și proiecte, însă exersa mult, „umpleam teancuri întregi de hârtii”.

După revenirea în țară a preluat proiecte axate pe caligrafie care „s-au nimerit, pur și simplu”.

„Am ilustrat și caligrafiat foarte multe poeme ale unui client care scria. Și mi-a dat mână liberă. Mi-a spus că fac ce vreau cu acele lucrări. Că le pot scrie cum doresc. Și atunci am început să caut multe tipuri de scrieri. Să văd cum pot să ornamentez. A început o cercetare ca sa fie fiecare poezie in alt stil. Si așa am început să sap mai mult și să mă perfecționez. Să înceapă să îmi placă anumite stiluri mai mult decât altele, pe altele să le descopăr mai târziu, pe altele să le redescopăr. E o poveste fără sfârșit. Tot timpul ai ceva de învățat”, a mai povestit Carmen Nistor.

Caligrafia, o stare de pace

Ce reprezintă caligrafia pentru un caligraf? Ei bine, pentru Carmen Nistor nu este doar meseria pe care o practică sau un lucru de care este pasionată, este o stare.

„E și o căutare și o găsire, din când în când o regăsire de sine în varianta ideală. Dar e o stare de pace. E foarte ciudat, pentru că e o combinație între o stare de liniște și o stare de căutare. Orice proiect înseamnă căutare, înseamnă agitația creației, înseamnă gândit la diverse formule pe care vrei să le generezi atunci, să fie creative și să fie diferite pentru fiecare proiect”, este descrierea acesteia.

Și îi încurajează și pe ceilalți să practice această artă. Îi îndeamnă să își rupă puțin din timpul lor pentru a se regăsi pe sine.

„Momentul acela e foarte important dacă îi dai voie să fie important. Și eu recomand exercițiul acesta de a sta un pic cu noi în cele 15-20 minute, o jumătate de oră. Nici nu contează cât avem la dispoziție. Și să lăsăm toate celelalte gânduri deoparte și să ne concentrăm la a duce o linie dintr-un punct în altul. E cea mai bună formă de meditație”, a mai explicat Carmen.

De la student la profesor

Așa cum a învățat caligrafia în afara granițelor, așa a început și să predea. În timp ce lucra în Malta, în domeniul telecomunicațiilor, a aplicat la un program unde se căutau profesori de caligrafie. A petrecut șase luni predând acolo, timp în care „prin mână” i-au trecut aproape 80 de elevi.

După ce a petrecut un timp în Malta, s-a mutat în Germania. Și nu a putut sta departe de caligrafie. Și aici a aplicat pentru a preda, la un centru foarte mare din München. Însă, între timp, planurile profesionale i s-au schimbat.

„Am revenit în țară, așa că trebuia să mă duc în vizită acolo să predau. Am zis ok, dacă am făcut chestia asta anual, cum am făcut în Germania, hai să continui și în România cumva”, a declarat ea.

Următorul pas a fost să anunțe că ține niște cursuri de grafică pentru adulți, în vara anului 2018.

„Și atunci mi-a venit ideea asta, că eu nu vreau să fac doar niște cursuri din când în când. Că vreau să generez o structură foarte bine ordonată a acestor cursuri și să fie informația corectă și generoasă și bine aranjată. Și făcută astfel încât cel care trece pe la curs să simtă că a primit realmente informația de care avea nevoie ”, a mai declarat ea.

Academia de Caligrafie

Așa a luat naștere ceea ce cursanții cunosc astăzi ca Academia de Caligrafie. Așa a decis să o numească. „Pentru că există posibilitatea ca cineva, dacă dorește să înceapă de la zero absolut și să meargă până în zona de performanță, dacă se ține de treabă, eu pot să-l însoțesc în acest demers care e întotdeauna personal și de acolo vine motivația”, a explicat ea.

Pe parcurs, lucrurile s-au diversificat, după cum a mai povestit Carmen Nistor.

„Adică de la anumite tipuri de scrieri de bază au început să apară cursuri pentru cei care știu sau au mai făcut cursul sau aveau idee. Am trecut prin alte tipuri de scrieri, după care au apărut cererile foarte mari, în timpul pandemiei, pentru corectare de scris sau învățare de scris cursiv la copii”.

Prețurile pentru cursuri variază. În cazul cursurilor pentru adulți, de scriere gotică sau de scriere cursivă, prețul este de 1100 de lei. Însă acesta se achită pentru patru sau cinci întâlniri, în funcție de durata acestora.

Alți clienți care ajung pe mâinile lui Carmen Nistor sunt cei care își doresc să învețe stilul de scris arhaic românesc. Ei sunt cei care au nevoie de acesta pentru domeniul lor de activitate. Cei mai mulți vin din zona bisericească și utilizează stilul pentru a crea fresce sau pentru a scrie pe icoane. În cazul lor cursul este la prețul de 980 de lei.

În cazul copiilor există abonamente, iar pentru patru întâlniri prețul este de 600 de lei. Carmen mai organizează și tabere de caligrafie, unde prețul urcă. Asta pentru că sunt incluse și cazarea, masa, dar și materialele.

Ce îi trebuie unui caligraf

Carmen a explicat că pentru a face caligrafie simplă nu avem nevoie de instrumente de sute de lei. Doar un creion și o foaie de hârtie ar trebui să fie ingredientele suficiente pentru crearea magiei. Însă, la un nivel puțin mai avansat, instrumentele unui caligraf constau în: foaie, toc și cerneală. Și suntem pregătiți de treabă.

Iar investiția în acestea nu trebuie să fie una mare. Cu numai 100 – 150 de lei cineva își poate crea un set de bază.

„Eu zic că 100 -150 de lei dacă vrem să avem ceva de bază un toc, o peniță, un liner, o riglă, un caiet obișnuit. Dacă vrem să mergem pe varianta mai rafinată, începem să adăugăm niște hârtie mai bună, poate japoneză sau franțuzească”, a mai spus ea.

În final, pentru a deveni caligrafi buni nu avem nevoie de foarte multe lucruri. Însă, ca și în cazul lui Carmen, ingredientele esențiale sunt dorința de învățare, pasiunea și multă practică.