Un oraș se ridică din apele Oceanului Indian. Într-o lagună turcoaz, la doar 10 minute cu barca de Male, capitala Maldivelor, se construiește un oraș plutitor, suficient de mare pentru a găzdui 20.000 de persoane. Proiectat după un model asemănător cu un coral cerebral, orașul va fi format din 5.000 de unități plutitoare, inclusiv case, restaurante, magazine și școli, cu canale care vor trece între ele. Primele unități vor fi dezvelite luna aceasta, iar locuitorii vor începe să se mute la începutul anului 2024, iar întregul oraș ar trebui să fie finalizat până în 2027.
Proiectul, un joint venture între dezvoltatorul imobiliar Dutch Docklands și guvernul din Maldive, nu se dorește a fi un experiment sălbatic sau o viziune futuristă: este construit ca o soluție practică la realitatea dură a creșterii nivelului mării, conform CNN.
Arhipelag format din 1.190 de insule joase, Maldive este una dintre cele mai vulnerabile națiuni din lume la schimbările climatice. Optzeci la sută din suprafața sa se află la mai puțin de un metru deasupra nivelului mării, iar în condițiile în care se estimează că nivelul va crește cu până la un metru până la sfârșitul secolului, aproape întreaga țară ar putea fi scufundată. Dar dacă un oraș plutește, s-ar putea ridica odată cu marea. Aceasta este „o nouă speranță” pentru cei peste jumătate de milion de locuitori din Maldive, a declarat Koen Olthuis, fondatorul Waterstudio, firma de arhitectură care a proiectat orașul plutitor. „Poate dovedi că există locuințe la prețuri accesibile, comunități mari și orașe normale pe apă care sunt, de asemenea, sigure. Ei (maldivienii) vor trece de la refugiați climatici la inovatori climatici”, a declarat acesta pentru CNN.
Centrul de arhitectură plutitor
Născut și crescut în Olanda, unde aproximativ o treime din teritoriu se află sub nivelul mării, Olthuis a fost aproape de apă toată viața sa. Partea mamei sale din familie era formată din constructori de nave, iar tatăl său provine dintr-o linie de arhitecți și ingineri, așa că i s-a părut firesc să combine cele două, a spus el. În 2003, Olthuis a fondat Waterstudio, o firmă de arhitectură dedicată în întregime construcțiilor pe apă.
La acea vreme, semnele schimbărilor climatice erau prezente, dar nu era considerată o problemă suficient de importantă încât să poți construi o companie în jurul ei, a spus el. Cea mai mare problemă de atunci era spațiul: orașele se extindeau, dar terenurile potrivite pentru noi dezvoltări urbane se terminau.
Cu toate acestea, în ultimii ani, schimbările climatice au devenit „un catalizator”, conducând arhitectura plutitoare către mainstream, a spus el. În ultimele două decenii, Waterstudio a proiectat peste 300 de locuințe plutitoare, birouri, școli și centre de îngrijire a sănătății în întreaga lume. Olanda a devenit un centru pentru această mișcare, găzduind parcuri plutitoare, o fermă de lactate plutitoare și o clădire de birouri plutitoare, care servește drept sediu pentru Centrul Global de Adaptare (GCA), o organizație axată pe extinderea soluțiilor de adaptare la schimbările climatice.
Patrick Verkooijen, directorul general al GCA, consideră că arhitectura plutitoare este o soluție practică și inteligentă din punct de vedere economic pentru creșterea nivelului mării. „Costul neadaptării la aceste riscuri de inundații este extraordinar”, a declarat el pentru CNN. „Avem de făcut o alegere: fie amânăm și plătim, fie planificăm și prosperăm. Birourile plutitoare și clădirile plutitoare fac parte din această planificare împotriva climei viitorului.”
Anul trecut, inundațiile au costat economia globală peste 82 de miliarde de dolari, potrivit agenției de reasigurări Swiss Re, iar pe măsură ce schimbările climatice declanșează fenomene meteorologice mai extreme, se așteaptă ca costurile să crească. Un raport al World Resources Institute prevede că, până în 2030, proprietăți urbane în valoare de peste 700 de miliarde de dolari vor fi afectate anual de inundațiile de coastă și fluviale.
Dar, în ciuda impulsului din ultimii ani, arhitectura plutitoare mai are încă un drum lung de parcurs în ceea ce privește amploarea și accesibilitatea, a declarat Verkooijen. „Acesta este următorul pas în această călătorie: cum putem să ne extindem și, în același timp, cum putem accelera? Există o urgență pentru scară și viteză.”
Un oraș pe linia de plutire
Proiectul din Maldive își propune să le realizeze pe amândouă, construind un oraș pentru 20.000 de persoane în mai puțin de cinci ani. Au mai fost lansate și alte planuri de orașe plutitoare, cum ar fi Oceanix City din Busan, Coreea de Sud, și o serie de insule plutitoare în Marea Baltică, dezvoltate de compania olandeză Blue21, dar niciunul nu concurează cu această scară și acest termen.
Orașul de la Waterstudio este conceput pentru a atrage localnicii cu casele sale în culorile curcubeului, balcoanele largi și priveliștile de la malul mării. Locuitorii insulei se vor deplasa cu bărci, sau se pot plimba pe jos, cu bicicleta sau cu scutere electrice sau cărucioare de-a lungul străzilor nisipoase.
Oferă un spațiu greu de găsit în capitală – Male este unul dintre cele mai dens populate orașe din lume, cu peste 200.000 de oameni înghesuiți pe o suprafață de aproximativ opt kilometri pătrați. Iar prețurile sunt competitive cu cele din Hulhumalé (o insulă artificială construită în apropiere pentru a reduce supraaglomerarea), începând de la 150.000 de dolari pentru o garsonieră sau 250.000 de dolari pentru o casă familială, a declarat Olthuis.
Unitățile modulare sunt construite într-un șantier naval local, apoi remorcate până la orașul plutitor. Odată ajunse pe poziție, acestea sunt atașate la o carcasă mare de beton subacvatic, care este înșurubată pe fundul mării pe niște piloni telescopici din oțel care îi permit să fluctueze ușor în funcție de valuri. Recifele de corali care înconjoară orașul ajută la crearea unui spărgător natural de valuri, stabilizându-l și împiedicând locuitorii să aibă rău de mare.
Olthuis a declarat că impactul potențial al structurii asupra mediului a fost evaluat riguros de către experții locali în domeniul coralului și aprobat de autoritățile guvernamentale înainte de începerea construcției. Pentru a susține viața marină, băncile artificiale de corali realizate din spumă de sticlă sunt conectate la partea inferioară a orașului, care, potrivit acestuia, ajută la stimularea creșterii naturale a coralilor.
Scopul este ca orașul să fie autosuficient și să aibă aceleași funcții ca unul de pe uscat. Va exista energie electrică, alimentată preponderent cu energie solară generată la fața locului, iar apele uzate vor fi tratate la nivel local și refolosite ca îngrășământ pentru plante. Ca o alternativă la aerul condiționat, orașul va folosi răcirea în mare, care presupune pomparea apei reci din adâncul mării în lagună, ceea ce ajută la economisirea energiei.
Prin dezvoltarea unui oraș plutitor complet funcțional pe Oceanul Indian, Olthuis speră că acest tip de arhitectură va fi propulsat la nivelul următor. Nu va mai fi o „arhitectură ciudată” care se găsește în locații luxoase comandate de super-bogați, ci un răspuns la schimbările climatice și la urbanizare, care este atât practic, cât și accesibil, a spus el.
„Dacă eu, ca arhitect, vreau să fac o diferență, trebuie să ne extindem”, a spus el pentru CNN.
