Administrația Biden urmărește acum formarea unei alianțe asemănătoare unui NATO, dar de data aceasta în Orientul Mijlociu, un bastion de state prietene care să țină America în centru și care să fie ancorat de o alianță între Arabia Saudită și Israel. În acest scop, Casa Albă a trimis numeroși oficiali pentru a rezolva problemele dintre Arabia Saudită și Israel, făcând în același timp presiuni pentru o rețea integrată de apărare aeriană la nivelul întregii regiuni.
Dar la Riad există puțin apetit pentru a participa la o astfel de schemă grandioasă, cu excepția cazului în care SUA oferă Arabiei Saudite garanții majore de securitate: un pact de apărare și sprijinul SUA pentru un program nuclear civil saudit.
Relația dintre SUA și Orientul Mijlociu
Problema este că, pe măsură ce anii au trecut, Statele Unite și Arabia Saudită au ajuns să aibă nevoie una de cealaltă un pic mai puțin. Legăturile care le unesc numai sunt la fel de intense, fiind uzate de evenimente istorice precum „Primăvara arabă”, revoluția americană a șisturilor, ascensiunea Iranului, invazia rusă în Ucraina și dezvoltarea economică în creștere, dar și independența, atât a SUA, cât și a Arabiei Saudite. Poate că relația nu este frântă, dar este șubredă, sfâșiată de neîncredere reciprocă, dar unită încă de realități brute. În cadrul întâlnirilor tensionate dintre șefii de stat și miniștrii de externe, este ușor să observi neconcordanța dintre priorități.
Cel mai recent, eforturile americane de a convinge Arabia Saudită să normalizeze relația cu Israelul (cele două țări nu au fost niciodată oficial în război) au eșuat din cauza cererilor saudite ca SUA să ofere Riadului un pact de apărare și cooperare în vederea dezvoltării unui program nuclear civil, adică un program care să nu producă arme. Arabia Saudită și Israelul au deja legături secrete considerabile (inclusiv o înțelegere tacită conform căreia, dacă Israelul ar bombarda vreodată programul nuclear iranian, ar putea să o facă prin spațiul aerian saudit).
Dar Riadul și, mai ales, regele Salman, în vârstă de 87 de ani, se opune unei normalizări la scară largă în lipsa unui stat palestinian – și, deși prințul moștenitor Mohammed bin Salman conduce de obicei situația, aici vechea gardă încă deține controlul, în parte pentru că poziția lor este populară și în rândul publicului saudit și al lumii arabe în general. Un stat palestinian devine o himeră în condițiile expansionismului rapid al guvernului de extremă dreapta al premierului Benjamin Netanyahu. Pe măsură ce anexiunile israeliene în Cisiordania se profilează, opinia publică și oficială din Arabia Saudită s-a înăsprit împotriva unui progres diplomatic pe termen scurt cu Israelul.
Cine iese în avantaj?
Asta dacă nu cumva o astfel de descoperire nu vine cu câștiguri strategice notabile pentru Arabia Saudită. Se pare că o ofertă este pe drum: potrivit lui Thomas Friedman de la New York Times, Casa Albă a lui Biden a început luna trecută să facă presiuni majore pentru o normalizare saudit-israeliană. Dacă acest impuls ar accede la cererile majore ale Arabiei Saudite, Riadul ar putea suporta reacția publică inevitabilă la o astfel de inversare a politicii.
Pe primul loc în mintea autorităților din Arabia Saudită: securitatea. Deși adesea descrise ca „aliați”, în realitate, SUA și Arabia Saudită nu au o relație formală de tratat, relația petrol contra apărare a fost întotdeauna implicită. Mai mult, Statele Unite au ezitat de mai multe ori, de-a lungul mai multor administrații prezidențiale, să riposteze în mod convențional la atacurile asupra Arabiei Saudite, cum ar fi atacul iranian din 2019 asupra Abqaiq sau numeroasele atacuri majore ale Houthi asupra orașelor saudite.
Un pact formal de apărare asemănător cu cel pe care SUA îl are cu Japonia ar lega permanent SUA de securitatea Arabiei Saudite – și ar putea descuraja rivali precum Iranul și Houthis, care au folosit ambiguitatea strategică din relația SUA-SUA în avantajul lor pentru a amenința Arabia Saudită, informează THE TIME.
