Japonia și Coreea de Sud încearcă să construiască un viitor comun, însă fără a uita trecutul. Importanța strategică a vizitei prim-ministrului japonez, Fumio Kishida, în Coreea de Sud pentru a se întâlni cu președintele Yoon Suk-yeol nu poate fi supraestimată. Întâlnirea are potențialul de a da tonul unor viitoare relații bilaterale dintre cele două națiuni, pentru cooperarea trilaterală cu SUA, precum și pentru peisajul geopolitic mai larg al Indo-Pacificului.
Înainte de a ajunge la putere, Yoon a spus clar că dorește să readucă relația dintre Coreea de Sud și Japonia la un statut mai pragmatic și reciproc avantajos. Liderul a făcut acest lucru declarând mai întâi că acordul privind „the comfort women” din decembrie 2015 va fi politica oficială a Guvernului. De asemenea, el a vizitat Japonia pentru a se întâlni cu omologii săi și cu scopul de a discuta noua sa viziune asupra relațiilor dintre Coreea de Sud și Japonia.
Relațiile dintre Japonia și Coreea de Sud
De când Yoon Suk-yeol a devenit președintele Coreei de Sud, a inițiat multe politici, inclusiv Strategia pentru o regiune Indo-Pacific liberă, pașnică și prosperă, și-a arătat interesul de a participa la Dialogul cvadrilateral de securitate („Quadrupla”) între Japonia, Australia, India și SUA. Cel mai recent, acesta a făcut o declarație în care a remarcat importanța păcii și a stabilității în strâmtoarea Taiwan, ceea ce, în mod previzibil, a stârnit mânia Beijingului. Aceste afirmații sunt în concordanță cu gândirea Japoniei și a statelor cu opinii similare cu privire la provocările pe termen lung din Indo-Pacific, inclusiv cu privire la importanța și natura destabilizatoare a traiectoriei actuale a Chinei.
De mare importanță este vizita la Tokyo în martie, prima vizită a unui lider sud-coreean în mai bine de un deceniu, nu numai pentru a împărtăși omurice, un fel de mâncare japoneză, făcută din omletă cu orez prăjit, ci și pentru a reseta relația dintre Japonia și Coreea de Sud, care a fost plină de tensiuni în ultimii ani, în special în ceea ce privește problemele istorice legate de colonizarea Japoniei în Coreea la începutul secolului XX. Relațiile distanțate s-au răsfrânt asupra problemelor economice și de securitate și au amenințat să submineze stabilitatea regiunii. Printre exemplele cheie se numără, dar nu exclusiv, faptul că statul coreean a fost exclus de Tokyo de pe lista albă a națiunilor comerciale de încredere în august 2019 și Coreea de Sud, sub administrația Moon Jae-in, a amenințat că se va retrage din Acordul general de securitate a informațiilor militare privind schimbul voluntar de informații.
Pe parcursul acestei perioade extrem de politizate, relația Japonia-Coreea de Sud, în ciuda complementarității sale, nu a servit interesele naționale ale niciuneia dintre țări. De asemenea, aceasta a făcut problematică cooperarea trilaterală cu SUA. Au avut de suferit la nivelul schimbului de informații, în procesul de formare maritimă comună, o abordare comună a gestionării proliferării rachetelor nord-coreene și a armelor de distrugere în masă, precum și alte aspecte esențiale pentru regiune, cum ar fi relațiile dintre cele două maluri ale strâmtorii, liniile maritime stabile de comunicare în Mările Chinei de Est sau de Sud și cooperarea în relațiile cu China.
Resetarea relațiilor tensionate
Vizita lui Kishida în Coreea de Sud a fost o oportunitate de a continua să se bazeze pe capitalul politic cheltuit de Yoon pentru a reseta această relație și a se îndrepta spre un viitor mai cooperant și mai stabil. A fost o șansă de a construi punți și de a găsi un teren comun în probleme de interes reciproc, cum ar fi programul nuclear al Coreei de Nord, securitatea regională și securitatea economică. Disputa în curs de desfășurare cu privire la despăgubirile pentru muncitorii coreeni din timpul dominației coloniale a Japoniei va continua să creeze o prăpastie între cele două țări. La fel va fi și problema „comfort women”, acele fete și femei care au suferit în cadrul sistemului de bordeluri militare al Japoniei înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ambele probleme au fost rezolvate legal și sub forma unor acorduri politice bilaterale de-a lungul anilor. Cu toate acestea, responsabilitatea morală rămâne să fie abordată în Japonia. Kishida și alți politicieni din Japonia trebuie să demonstreze că, la nivel de conducere, există un mesaj coerent cu privire la trecutul colonial. Vizita lui Kishida la Cimitirul Național din Seul pentru a depune flori și declarația sa conform căreia administrația susține declarațiile guvernelor japoneze anterioare care și-au exprimat scuzele pentru dominația colonială a Japoniei sunt gesturi importante. La fel de semnificativă a fost și declarația personală legată de perioada colonială, potrivit căreia pe oficialul japonez „îl doare inima de faptul că mulți oameni au suferit și au simțit tristețe în mediul dur de atunci”.
S-ar putea și ar trebui să se facă mai mult, dar, așa cum i-a spus fostul prim-ministru australian, Tony Abbott, fostului premier chinez, Li Keqiang, la sfârșitul anului 2014, „istoria este un profesor bun, dar un maestru rău”. Consolidarea treptată a încrederii de care dau dovadă Yoon și Kishida prin diplomația lor poate fi formula potrivită pentru a construi o relație durabilă fără a uita trecutul. Vizita lui Kishida la Seul, invitația lui Yoon la Summitul Grupului celor Șapte din luna mai și o întâlnire trilaterală planificată între Japonia, Coreea de Sud și SUA sugerează că premierul japonez dorește o relație mai pragmatică cu Seulul, care să meargă dincolo de legăturile bilaterale. Prin implicarea Seulului într-o rețea de parteneriate minilaterale și multilaterale pentru a face față provocărilor iminente cu care se confruntă regiunea, Kishida creează platforme pentru ca Seulul și Tokyo să se extindă în domenii cu priorități comune și să colaboreze cu state care gândesc la fel, conform Japan Times .
