Săptămânile de vreme secetoasă din timpul iernii au ridicat îngrijorarea că Italia s-ar putea confrunta cu o nouă secetă după situația de urgență din vara trecută, în contextul în care Alpii au primit mai puțin de jumătate din cantitatea normală de zăpadă, potrivit oamenilor de știință și grupurilor de mediu din țară.
Avertismentul vine în condițiile în care Veneția, unde inundațiile sunt în mod normal principala preocupare, se confruntă cu maree neobișnuit de scăzute care fac imposibilă navigarea gondolelor, a taxiurilor de apă și a ambulanțelor pe unele dintre cele mai faimoase canale ale sale.
Lipsa ploilor lasă Veneția ”înfundată”
Problemele din Veneția sunt puse pe seama unei combinații de factori, lipsa ploilor, un sistem de înaltă presiune, luna plină și curenții marini.
La Lacul Garda, duminică, sute de persoane au ajuns pe insula San Biagio, pe jos. Insula nu mai este o insulă: în contextul secetei care afectează de luni de zile în special regiunile nord-vestice, duminică înălțimea hidrometrică a lacului era de doar 44,5 centimetri, față de o medie sezonieră de aproximativ 1 metru, iar procentul de umplere a scăzut la 35%. Locația, cunoscută și sub numele de Isola dei Conigli, este acum legată printr-un istm de malul din Brescia și poate fi accesată pe jos, așa cum nu a mai fost de treizeci de ani.
Deficitul de apă
„Ne aflăm într-o situație de deficit de apă care a început să se acumuleze din iarna 2020-2021”, explică Massimiliano Pasqui, climatolog și cercetător la CNR (Consiliul Național de Cercetare al Italiei). „Este puțin probabil să ieșim din ea în câteva luni. Avem nevoie de ploi constante, dar nu prea intense, altfel nu se vor infiltra. Trebuie să recuperăm 500 de milimetri în regiunile din nord-vest: am avea nevoie de 50 de zile de ploaie”.
Râurile
Situația este critică și de-a lungul fluviului Po. La stația de control din Boretto (Reggio Emilia), ieri, marele fluviu era cu 4,24 metri sub nivelul hidrometric, ca la mijlocul lunii august. „Lipsește prea multă apă. Restabilirea nu poate avea loc decât pe o perioadă mult mai lungă”, continuă Pasqui. Presupunând că va ploua, dar cel puțin până la mijlocul săptămânii, anticiclonul, care domină de 15 zile vestul Europei cu temperaturi de primăvară târzie, nu pare să cedeze.
Poate că începând de joi ar putea apărea precipitații în câmpie și ninsori la munte. „Dar este nevoie de cel puțin un an pentru a vindeca situațiile cele mai extreme”, avertizează cercetătorul. „Situația din Alpi este asemănătoare cu cea de anul trecut, cu un deficit de zăpadă de 50%, care ajunge la 60% dacă luăm în considerare zăpada din bazinul Po”. În regiunea Veneto, râurile Adige, Bacchiglione, Piave și Livenza stagnează, de asemenea, la cele mai scăzute niveluri din ultimul deceniu. Potrivit experților, bariera de sare din delta Po, care anul trecut a crescut cu 40 de kilometri, s-ar putea agrava anul acesta.
În câmpurile însetate
Nici pentru pânzele freatice, care alimentează câmpurile și apeductele, nu este mai bine. Într-o notă, Arpa Piemonte informează că „analiza datelor pentru prima lună a anului 2023 confirmă situația înregistrată pe tot parcursul anului 2022, prezentând abateri de la media istorică a lunii cu valori de peste 75%”. „Situația este mai gravă decât anul trecut, când s-au înregistrat pierderi de cel puțin 6 miliarde de euro în culturi din cauza secetei. Este necesar să se pună în aplicare un plan pentru rezervoare pentru a combate seceta și pentru a crește colectarea apei de ploaie, care astăzi este de doar 11%”, spune Ettore Prandini, președintele Coldiretti.
De ce nu plouă?
De ce nu plouă la fel de mult ca înainte în nordul Italiei? „Există cauze globale și locale. Primele pot fi urmărite până la puternica anomalie climatică din Pacific. Mai aproape de noi (Italia), pe de altă parte, înregistrăm o creștere a temperaturilor în Mediterana și nereguli în zona oceanică a Atlanticului”, răspunde Pasqui. „Elementul substanțial este direcția perturbațiilor atlantice, care s-a schimbat în ultimii ani. Ele s-au deplasat mai la nord de Alpi sau mai la sud, trecând peste regiunile centrale și sudice, tăind nordul. Aceste perturbații sunt cele care aduc cea mai mare parte a apei. Trebuie să învățăm să trăim cu seceta, deoarece aceste situații vor fi probabil frecvente”, scrie Corriere della Sera.
