În programul electoral cu care a candidat în 2014, un capitol important pentru președintele FRF l-a constituit dezvoltarea fotbalului la nivel de copii și juniori.
Răzvan Burleanu a prezentat cu fast proiectul Academiei Naționale de Fotbal, care însemna înființarea a șapte centre regionale de excelență, practic a șapte academii de fotbal centralizate, câte una în fiecare regiune administrativ-teritorială a țării.
Conform programului electoral „atenția centrată pe educația sportivă de excepție, pe rezultatele școlare și disciplină va sta la baza revigorării fotbalului românesc prin cultivarea unor noi generații de fotbaliști de clasă europeană”.
Dacă pe hârtie proiectul arăta foarte bine, cu atât mai mult cu cât ca și sursă de finanțare erau indicate și fondurile europene, și era artizanul creșterii viitoarelor generații de fotbaliști care, cel puțin, să egaleze performanțele realizate de către Generația de Aur, în realitate, mega planul FRF de pregătire centralizată s-a dovedit a fi un fiasco.
Bani „tocați” degeaba
Federația română de Fotbal a înființat patru centre din fonduri propri, numite pompos „Centre de Excelență”, care practic ar fi trebuit să fie o colaborare între Federație și autorități locale.
Conform FRF, cheltuielile federației cu fiecare centru în parte erau estimate la 100.000 de euro/anual pentru fiecare academie, în timp ce autoritățile locale ar fi trebuit să pună la dispoziție banii necesari pentru masă, cazare, transport și baza sportivă plus întreținerea bazei sportive.
Primele două centre de excelență au fost inaugurate la Târgu-Mureș și Timișoara, în septembrie 2015, urmate de cel de la Deva (iunie 2016) și Buzău (tot în 2016). Doar că trei dintre cele patru primării s-au retras din proiect în 2017 deoarece centrele FRF nu au obținut Certificatul de Identitate Sportivă, iar participarea lor în competițiile sportive organizate de către FRF era ilegală.
La momentul respectiv, o bună parte din lumea fotbalului a vuit împotriva masterplanului gândit de Răzvan Burleanu, atrăgând atenția asupra finanțării ilegale pe care o făcea atât federația cât și autoritățile locale, deoarece era încălcată legea sportului.
Conflictul dintre LPF și FRF
La momentul respectiv a izbucnit un conflict între LPF și FRF, conform Gsp.ro, secretarul general al LPF, Iustin Ștefan l-a acuzat pe Răzvan Burleanu că „o asociație de sufragerie, pe care nu a recunoscut-o nimeni, nu are CIS, primește bani de la FRF în dauna fotbalului amator și profesionist. Finanțezi niște centre de excelență care sunt ilegale”.
Și Gheorghe Hagi a acuzat atunci Federația Română de Fotbal că păstorește ilegal aceste centre de juniori, reliefând faptul că rolul ei ar trebui să fie cu totul altul, declarând pentru Gsp,ro următoarele: „Centrele de Excelență sunt ilegale! FRF nu se poate asocia cu nimeni, ea doar selectează. Asta trebuie să facă oamenii din FRF, să selecteze, nu să vândă jucători. Știți cum procedează ei? Unui copil îi dai și unuia nu-i dai. Pe unul îl susții și pe celălalt nu. Nu e logic să poarte emblema Federației”.
Răzvan Burleanu nu a admis niciun moment eșecul lor, nici măcar după închiderea acestora la nici doi ani de la inaugurarea cu mare fast. Multe voci spun că centrele de excelență au costat federația minimun 250.000 de euro anual per centru, cu mult peste suma declarată de președintele FRF.
20 de întrebări fără răspuns pentru Răzvan Burleanu (continuare)
Care este povestea Centrelor de Excelență a FRF? Ce nu a funcționat? În momentul în care ați decis înființarea lor v-ați consultat cu oameni care aveau deja experiența unor academii de juniori, de exemplu Gheorghe Hagi?
Ne puteți da câteva exemple de jucători formați la centrele de excelență ale FRF în scurta perioadă de funcționare?
Care au fost banii investiți de FRF în centrele de excelență, ne puteți defalca per centru, per operațiune?
