În ziua în care ne-am aflat adversarii pentru o nouă campanie de calificare la un turneu final, Euro 2024, demarăm un scurt serial în care îl portretrizăm pe Răzvan Burleanu prin prisma promisiunilor din programele cu care a candidat și a obținut cele trei mandate, a realizărilor sale, a interacțiunilor și parcursului său profesional.
Răzvan Burleanu a ajuns la cel de-al treilea mandat de președinte al FRF, într-un simulacru de alegeri în care nu a avut nici un competitor. După ce în 2014 a câștigat primul mandat cu ajutorul sentinței din „Dosarul Transferurilor”, care l-a scos din joc cu doar o zi înainte de alegeri pe principalul favorit, Gică Popescu și în 2018, l-a surclasat prin mașina de vot pe Ionuț Lupescu, în 2022 nimeni nu s-a mai încumetat să intre într-o luptă electorală cu finul influentului politician, Vasile Dâncu, chiar dacă realizările acestuia la cârma federației sunt cel mult mediocre.
În 2014 a promis că va limita mandatele de la federație la două și că va duce Naționala în primele zece locuri mondiale. Astăzi, când Burleanu și-a batotorit drumul spre eternitate pe fotoliul de la Casa Fotbalului, România ocupă un jenant loc 54 și campioana țării, CFR Cluj, este eliminată din primul tur preliminar al Ligii Campionilor.
Seara dinaintea alegerilor FRF din 2014
În timp ce gospodarii se pregăteau de curățarea livezilor și grădinilor, agricultorii de arat și semănat și patronii florăriilor își calculau profitul după fructuoasele zile ale începutului de martie, fanii fotbalului se pregăteau pentru 2 meciuri mari în ziua de 5 martie: întâlnirea cu Messi (nr: amicalul România-Argentina de pe Arena Națională) și șansa revigorării fotbalului românesc, după ce eternul Mircea Sandu (care a condus FRF timp de 14 ani) renunțase să candideze pentru încă un mandat de președinte al Federației Române de Fotbal (FRF).
Gică Popescu, fostul căpitan al Barcelonei era cotat principalul favorit pentru a îl succeda pe cel împotriva căruia candidase în noiembrie 2005. Susținut de Generația de Aur, dar și de către Mircea Sandu, Gică Popescu părea să aibă o sarcină ușoară, avându-i de înfruntat pe Gheorghe Chivorchian, Vasile Avram, Răzvan Burleanu, Marcel Pușcaș și Sorin Răducanu.
Unul dintre meciuri a furat startul și a început cu o zi mai devreme, pe 4 martie 2014, lumea fotbalului a intrat în stare de șoc atunci când Curtea de Apel a decis condamnarea la un pic peste 34 de ani a opt oameni din elita fotbalului românesc, printre care Gheorghe Popescu.
Șah mat! În cadrul dineului organizat în preziua alegerilor, votanții lui Gică Popescu au încercat de zor să găsească o soluție prin care să amâne alegerile, ceea ce le-ar fi oferit timpul necesar să se reorganizeze în spatele unui alt candidat, care ar fi putut fi Anghel Iordănescu sau Gheorghe Hagi. Acest scenariu nu a fost posibil, așa că a doua zi a răsărit un ghiocel complet neașteptat la Casa Fotbalului, Răzvan Burleanu.
Tot șah am văzut și la meciul din acea seară, naționala României a remizat 0-0 cu Argentina, reușind să îl blocheze complet pe Lionel Messi. A fost unul dintre ultimele amicale dinaintea preliminariilor pentru Euro 2016, de altfel fiind și ultima calificare a țării noastre la un turneu final, performanță care încă este enumerată de Răzvan Burleanu în toate rapoartele de activitate și în toate discuțiile cu presa.
Un necunoscut la Casa Fotbalului
113 voturi a strâns Răzvan Burleanu în turul doi al scrutinului, învingându-l pe Vasile Avram, în fața căruia avea 13 voturi avans după primul tur (72 la 59), asta după ce l-a cooptat pe cel de pe poziția a treia în stafful său, Gheorghe Chivorchian.
La momentul respectiv, numele câștigătorului FRF nu spunea mare lucru pasionaților de fotbal din România, dar pentru foarte mulți a însemnat speranța că fotbalul românesc va intra într-o nouă etapă, care să încheie un capitol lung, trist și controversat: cooperativa, arbitri cumpărați, transferurile și evaziunea fiscală și tot mai mulți patroni sau oameni implicați în fotbal anchetați și/sau condamnați de către instanțele de judecată.
După 24 de ani petrecuți sub conducerea lui Mircea Sandu în decorul sumbru prezentat mai sus, alegerea unui tânăr de 29 de ani, educat, prezentabil și cu performanțe remarcabile la conducerea tinerei federații de minifotbal, a fost văzută cu ochi buni atât de o mare parte din lumea fotbalului cât și de către spectatori.
