Răzvan Burleanu a cochetat cu fobalul, arbitrajul și funcțiile publice. Până în momentul candidaturii la FRF, acesta a reușit să își formeze legături în cercurile de putere ale țării până la cel mai înalt nivel, timp în care și-a completat studiile cu un master la Universitatea la care Nicolae Ciucă este acuzat de plagiat și un doctorat obținut în doar un an.
La momentul 2014, despre Răzvan Burleanu se știau destul de puține, situație care nu s-a schimbat fundamental nici până în ziua de astăzi, deoarece președintele FRF nu este cel mai deschis om față de presă și de-a lungul celor opt ani petrecuți la conducerea fotbalului românesc întrebările s-au întețit, în timp ce răspunsurile lipsesc cu desăvârșire.
Corigent la comunicarea cu presa
Infofinanciar și Revista Capital au solicitat un interviu în format video, solicitare trimisă la biroul de presă al FRF, birou condus de un fost jurnalist, Cătălin Popescu (care a lucrat la Gazeta Sporturilor înainte). Pentru că nu am primit niciun răspuns timp de mai multe zile, l-am apelat chiar pe Răzvan Burleanu în persoană și i-am reiterat intenția unui interviu video sau posibilitatea de a îi trimite un set de întrebări la care acesta să ne răspundă.
Băcăuanul care conduce fotbalul românesc ne-a asigurat că o să verifice solicitarea și o să revină cu un răspuns în ziua următoare. Răspuns cu care a revenit, după alte câteva zile: „Ne cerem scuze însă nu ne putem încadra în termenul solicitat de dumneavoastră. Vă rugăm să reveniți cu solicitarea cu altă ocazie”!
Astfel, fără a discuta deschis către publicul larg despre viața și evoluția sa profesională, Răzvan Burleanu nu face decât să adâncească misterul în care este învăluit, să nască noi și noi întrebări și să alimenteze zvonurile care îl descriu ca fiind un om al serviciilor secrete, sau interpusul unor oameni politici foarte puternici.
În lipsa unor răspunsuri concrete din partea celui care păstorește sportul rege în România, Infofinanciar și Revista Capital au încercat să potrivească frânturile de povești și informații pe care au reușit să le găsească, care sunt echivalentul unor piese de puzzle, prezentând lucrurile factuale și lansând public întrebările la care nu am primit răspuns de la Răzvan Burleanu.
A jucat fotbal până la vârsta de 14 ani
Legătura lui Răzvan Burleanu cu fotbalul a fost făcută prin tatăl său, Gheorghe Burleanu, care a fost jucător de nivelul primei divizii, unde a strâns 353 de meciuri și a înscris 50 de goluri.
De-a lungul carierei acesta a jucat pentru echipe precum Chimia Mărășești, Unirea Focșani, FCM Bacău, CSM Târgoviște, Ceahlăul Piatra Neamț, precum și FC Olt Scornicești, echipă care prin ambiția lui Nicolae Ceaușescu a făcut un salt rapid de la fotbalul rural până în prima divizie, unde la sfârșitul sezonului 1981-1982 a reușit să termine campionatul pe locul 4.
FC Olt Scornicești a fost echipa pentru care tatăl președintelui FRF a debutat în prima divizie din România.
Fiul său, Răzvan Burleanu a cochetat și el cu sportul rege, încă de la o vârstă fragedă, șapte ani, a fost înscris la juniorii lui FCM Bacău, ca ulterior, la vârsta de 14 ani să urmeze cursurile Școlii de Arbitraj.
Președintele FRF, ajuns la cel de-al treilea mandat între timp, și-a făcut o autocaracterizare pompoasă a experienței fotbalistice de la momentul junioratului în chiar deschiderea programului electoral cu care a candidat în 2014: „Când la club am devenit printre cei mai buni, fiind mereu selecționați pentru primul unsprezece, și-a făcut loc temerea că mulți cunoscuți vor crede că influența tatălui meu era cea care făcea diferența, iar nu abilitățile mele sportive. În plus mă temeam și ca antrenorii să nu fie mai binevoitori știind că eram fiul lui Burleanu. Din această cauză am ajuns ca pentru o perioadă considerabilă de timp să mă antrenez aproape dublu decât colegii mei de echipă. Simțeam cu asupra de măsură nevoia de a mă convinge pe mine însumi și pe oricine altcineva că eram între cei unsprezece exclusiv datorită meritelor mele”.
Sigur, acum oricât de bun ar fi fost juniorul Răzvan Burleanu, reflexul pe care acesta l-ar fi avut la o vârstă atât de fragedă, acela de a se antrena suplimentar pentru a-și dovedi sie și celor din jurul său că reușește prin forțele propri, este cumva fantasmagoric, iar prezentarea acestei spețe în primele pagini ale primului său program electoral trădează un ego uriaș.
