Serial. Istorie monetară, episodul 2: Leul Românesc în secolul XX

Nu putem vorbi despre ce i s-a întâmplat leului românesc în secolul trecut fără a da puțini pași înapoi, până spre sfârșitul secolului XIX, în momentul în care ministrul de Finanțe de la acel moment, binecunoscutul Ion C. Brătianu a avut inițiativa de începe negocierile cu reprezentanții Imperiului Otoman pentru recunoașterea acestuia din urmă a ceea ce a reprezentat domnia Regelui Carol I și gravarea chipului acestuia pe monedele de aur și de argint emise în acea vreme.

Încercarea liberalului nu a dat roade, nu a primit niciun accept din partea Porții, încă chiar și așa, autoritățile de la București sfidează acest refuz și pun în circulație monedele de 20 de lei, cele pe care se regăsea impregnat chipul Regelui, în anul 1868. S-au emis atunci doar 200 astfel de bucăți, dintre care câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleș, un simbol al regalității din Țara Românească. Alte câteva au fost apoi distribuite către diverși parlamentari, câțiva miniștri, unor diplomaţi străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen şi unor capete încoronate din Europa acelor vremuri.

Împotriva noastră

A urmat apoi, la foarte scurt timp, protestul din partea autorităților austro-ungare, care considerau că acest fapt ar atenta la influența Imperiului în ceea ce privește stăpânirea din Transilvania și Bucovina. Nici cei din Imperiul Otoman nu au fost de acord cu această mișcare, pe același principiu. Sub această presiune, se renunță temporar la idee, iar în 1870 monedele sunt retrase și au urmat a fi bătute un număr de 5000 de monede de aur și 400.000 de monede de argint, dar de data aceasta fără vreo legătură cu suzeranitatea sultanului.

Poarta nu a mai venit atunci cu niciun fel de impunere, iar doi ani mai târziu, în 1872 au fost bătute monedele de 50 de bani, de un leu și de doi lei. După acest episod, are loc un eveniment foarte important, anume înființarea Băncii Naționale a României (BNR) în luna aprilie a anului 1880, a 16-a bancă centrală din întreaga lume, înainte chiar de înființarea Băncii Centrale a Elveției sau a celei din Statele Unite ale Americii.

Despre BNR și istorie arhitecturală

Poate cu toții, chiar dacă nu locuim în Capitală, știam de existența celebrului edificiu al Băncii Naționale a României din centrul Bucureștiului, de pe strada Lipscani. Această construcție a fost realizată în decursul a doar patru ani de zile, între anii 1884 și 1890.

La acest proiect măreț pentru acele timpuri, au contribuit doi arhitecți veniți de la Paris, foarte celebri în această sferă de activitate: Albert Galeron, cunoscut mai ales şi pentru contribuțiile sale la planurile de construcție a Ateneului Român, iar celălalt se numea Casian Bernard, arhitectul care a contribuit la realizarea proiectelor de construcție în cazul Operei „Garnier” din capitala Franței.

Secolul XX, secolul banilor

Ne-am îndepărtat puțin de subiectul principal, așa că să continuăm cu ce s-a întâmplat cu leul românesc în secolul XX. Ei bine, nu există schimbări majore în această privință până în perioada interbelică, între cele Două Războaie Mondiale. Asta pentru că, în acei ani, se instalează inflație, eminentă după o asemenea criză provocată de un conflict militar de o asemenea anvergură.

La acel moment, mai ales, Țara Românească avea de achitat o sumă foarte mare în ceea ce însemna datoria de război, iar atunci, conducerea Băncii Naționale a României ia decizia de a scoate bancnota în valoare atunci de 5.000.000 de lei. Până în acest moment, nu a existat o bancnotă cu un mai mare nominal din istoria țării noastre.

Un leu comunist

Alte, să le numim așa, schimbări radicale au avut loc începând cu anul 1947, când are loc în România implementarea regimului comunist după alegerile falsificate din anul 1946. Se impune în acea perioadă un raport al monedei naționale între valoarea un lei și 20.000 de lei, iar asta se face fără un anunț în prealabil către populația țării, iar foarte mulți au fost luați prin surprindere, căci nu puțini au fost cei care țineau banii „la saltea” pentru „zile negre”.

Adevăratele probleme în acest sens apar la foarte scurt timp, în 1952, când regimul decide ca un leu nou să însemne 20 de lei vechi, o decizie luată pe același principiu, iar populația a fost din nou surprinsă și indignată de cele întâmplate. În plus, se renunță în acel moment de tot la folosirea aurului, ca o măsură de prevenție în ceea ce înseamnă inflația preconizată în urma denominatiilor.

Gravitatea situației se accentuează în acea perioadă, căci în acel an, în 1952, leul românesc a început să-și piardă paritatea față de valută, iar în aceste condiții, cursul de schimb valutar din România a început să fie impus prin măsuri legislative luate de către guvernul de la București. În plus, se ia hotărârea, cam tot în aceeași perioadă, ca populația țării nu avea voie să dețină asupra sa valută, adică monede sau bancnote străine, căci riscurile erau unele foarte mari. O astfel de faptă era încadrată chiar în registrul penalului și pedepsită cu închisoarea.

Când a apărut ronul?

Regimul comunist din România cade în anul 1989, după Revoluția Decembristă, însă noii conduceri de la București le-a trebuit ceva timp, destul de mult, peste 15 ani, să realizeze o schimbare majoră în ceea ce înseamnă schimbarea monedelor și a bancnotelor din țară.

Procesul a fost de această dată unul lent, pentru a se asigura că populația nu va suferi de această dată atât de mult de pe urma schimbării. Astfel, în anul 2005, la data de 1 iulie, a avut loc ultima denominare de până în prezent. Schimbarea a constat în eliminarea a câte patru zerouri de la coadă a valorii inscripționate pe bancnote. Se trece astfel de la 10.000 de lei, la un leu, de la 100.000 de lei, la 10 lei și tot așa cu restul de bancnote.  

Tot atunci a apărut și denumirea RON sau leul nou pentru moneda națională a României, moneda care se află și astăzi în circulație. Astăzi, potrivit cursvalutar.ro, în circulație există monedele de 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 de bani și bancnotele de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 20 de lei 50 de lei, 100 de lei, 200 de lei și 500 de lei.

 

Mîine, 5 iulie, cititorii Infofinanciar vor putea regăsi un material amplu despre personajele care au fost ăntruchipate pe bancnotele românești cândva și despre cine sunt cei care apar pe banii folosiți în prezent.