Singapore, statul cât un oraș, sau insula în formă de diamant, este cunoscut astăzi ca fiind un adevărat paradis fiscal, un stat unde economia prosperă, în ciuda tuturor așteptărilor din trecut. În prezent, Singapore reprezintă cel mai mare port din Asia de Sud-Est și unul dintre cele mai aglomerate din întreaga lume.
Asta pentru că se află într-o zonă strategică din punct de vedere al comerțului maritim, la extremitatea sudică a Peninsulei Malay, unde se află Strâmtoarea Malacca, care leagă Oceanul Indian de Marea Chinei de Sud. Cândva colonie britanică și în prezent membru al Commonwealth-ului, Singapore s-a alăturat pentru prima dată Federației Malaeziei la formarea acesteia în 1963, dar s-a separat pentru a
deveni un stat independent la foarte scurt timp, la 9 august 1965, într-o conjunctură destul de nefastă la momentul respectiv, dar care cu timpul, s-a dovedit a fi cea mai bună decizie care li s-ar fi putut lua în favoarea singaporezilor.
Independentă fără voie
Despre Singapore se spune că era în trecut un diamant neșlefuit, neobservat de liderii malaezieni. Era august 1965 când acest teritoriu a fost expulzat, se hotărâse că singaporezii să nu mai fie conaționali cu ei. Singapore a devenit astfel prima țară care și-a obținut independența, însă fără să vrea neapărat acest lucru, după ce a fost retrasă cu forța de pe teritorul Malaeziei. Ce s-a întâmplat atunci? Ei bine, politicile economice promulgate imediat după alipire veneau mai degrabă cu privilegii pentru malaezieni, asta în detrimentul altor minorități etnice precum locuitorii din Sabah, Sarawak și Singapore.
În acest fel, la doar doi ani după alipire, prim-ministrul malaezian de la acea vreme, Tunku Abdul Rahman, ia hotărârea să expulzeze teritoriul Singapore din federație, iar asta doar printr-o decizie din Parlament, fără vreun referendum sau vreo consultație cu părerea populară. 126 de membri ai Executivului de atunci au votat în favoarea expulzării, în timp ce toți parlamentarii singaporezi au boicotat votul, dar în zadar. La 9 august 1965, Singapore devine un stat independent.
Când cei mici le dau lecții celor mari
În acea zi de august, viitorul premier Lee Kuan Yew, cel despre care se spune că este fondatorul statului Singapore modern, a ieșit în lacrimi în fața publicului și a anunțat, în cadrul unei conferințe de presă televizate, că acest teritoriu urma să fie de atunci o națiune suverană și independentă. Discursul lui de la acea vreme a rămas în istorie: „Pentru mine, este un moment tragic, asta pentru că toată viața mea am crezut în această fuziune și în unitatea acestor popoare. Este bine cunoscut faptul că suntem un popor conectat din punct de vedere istoric, geografic, economic, dar mai ales… suntem o familie”.
Apoi, s-a întâmplat ceea ce nimeni nu se aștepta. Singapore a înflorit pur și simplu, a fost țara care a arătat pentru totdeauna întregului Sud global cum se poate scăpa de sărăcie și de problemele economice. Poate cel mai bun mod de a descrie transformarea Singapore în ceea ce
înseamnă acest stat astăzi pornește încă de atunci, pe când Lee Kuan Yew și ceilalți membri ai Guvernului său au luat cele mai bune măsuri și decizii pentru a aduce prosperitate economică, iar apoi au luat mâinile de pe cârmă, au lăsat situația sub controlul mediului privat.
Pe drumul cel mai bun
Vorbim astfel despre eliminarea impozitelor pe investițiile externe, transformarea limbii naționale într-o limbă de comerț internațională, de investițiile extrem de importante în mediul educațional public, de un accent pus pe toate sectoarele profitabile din învățământ, precum
știința, tehnologia, ingineria și matematica, asta pentru a avea oameni foarte pregătiți chiar în
interiorul statului.
S-a vrut atunci ca Singapore, acest oraș-stat, să fie un loc ideal pentru a începe, a dezvolta și a conduce o afacere. Guvernanții au reușit să facă acest lucru și au făcut ca țara din formă de diamant să se dezvolte remarcabil de repede comparabil cu alte state,mai ales cele din jur, cândva aliați prin teritoriu.
Mai în actualitate, Singapore a fost pe locul 1 în topul „Doing Business Index”, între anii 2007 și 2016, un clasament global al țărilor unde se poate pune bazele unei afaceri iar aceasta să devină rapid profitabilă. De asemenea, Singapore ocupă încă din 2013 și până în prezent locul întâi în topul internațional „Economic Freedom Index”, un top realizat pe baza libertății mediului de afaceri, cu un scor de 83.9 din 100.
O independență binevenită
Economia Singapore s-a diferențiat, începând cu anii 1960, de cele ale celorlalte țări din Asia de Sud-Est prin faptul că nu a fost niciodată dependentă de producția și exportul de mărfuri. Dezvoltarea economică a fost supravegheată îndeaproape de Guvernul singaporez și a fost foarte dependentă de capitalul de investiții al corporațiilor multinaționale străine. Guvernul deține aproximativ trei pătrimi din toate terenurile statului și este principalul furnizor de capital excedentar, care provine în mare parte din contribuțiile la programul de economii de securitate socială numit Central Provident Fund.
Politica oficială a țării, din punct de vedere economic, se bazează pe forțele pieței, pe privatizarea întreprinderilor guvernamentale și pe un sprijin mai mare pentru întreprinderile private naționale. Numărul de membri ai sindicatelor a scăzut pe măsură ce structurile sindicale centralizate au fost înlocuite de sindicate mai mici, bazate pe industrie și întreprinderi. S-a acordat o mai mare încredere negocierilor locale între sindicate și patronate.
Malaezia, încotro?
După ce a suferit cea mai mare scădere economică de la criza financiară de pe continentul asiatic dintre anii 1997-1998, economia Malaeziei și-a revenit puternic în urma pandemiei de Covid-19. Produsul Intern Brut (PIB) a crescut cu 14,2% în perioada iulie-septembrie 2022, după o expansiune de 8,9% în al doilea trimestru al aceluiași an. Cu toate acestea, a patra economie din Asia de Sud-Est se confruntă cu o încetinire a a acestei creșteri, tocmai pe fondul temerilor că economia globală va intra în recesiune în următoarele luni.
Inflația, deși modestă în comparație cu Europa și America de Nord, și creșterea ratelor dobânzilor vin acum la pachet cu numeroase
probleme în cazul familiilor cu venituri mici și medii. Potrivit economiștilor, pentru prosperitatea pe termen lung a Malaeziei, sunt necesare noi reforme structurale pentru a asigura tranziția acesteia către o economie cu venituri ridicate.
Un posibil nou început
Din luna noiembrie a anului 2022, s-a instalat la puntere un nou lider al Guvernului, iar încă de atunci, în primul său discurs în calitate de al zecelea prim-ministru al Malaeziei, Anwar Ibrahim s-a angajat să acorde prioritate bunăstării malaezienilor cu venituri reduse. Anwar a prezentat publicului la vremea aceea puține detalii ale planurilor sale privind aria economică, în afară de promisiunea de a aborda problema creșterii costului vieții și de a duce țara către o dezvoltare care să fie incluzivă din punct de vedere rasial, o dezvoltare bazată lipsa corupției.
Asta pentru că acest ultim factor nu aduce deloc cinste Malaeziei. Impactul corupției asupra creșterii economice a fost subiectul unei dezbateri teoretice între economiști, iar asta pe o perioadă lungă de timp. Unii dintre acești analiști susțin că fenomenul corupției împiedică creșterea și dezvoltarea, fiind unul dintre principali factori ai acestei încetiniri. În schimb, alții sugerează că aceasta poate afecta în mod pozitiv procesul de dezvoltare. Este o adevărată enigmă.
Ca atare, efectele corupției asupra creșterii economice rămân neconcludente până și astăzi. Malaezia se află pe locul 61 în topul celor mai puțin corupte națiuni din 180 de țări, potrivit indicelui de percepție a corupției pe anul 2022 raportat de Transparency International. Asta în timp ce vecina Singapore ocupă locul 5 în acest clasament internațional.
Încrederea în schimbare
„Având în vedere experiența sa ca ministru de Finanțe în anii 1990, când economia acestei țări s- a bucurat de o adevărată creștere de aproape două cifre, ajutată de exporturi, mă aștept ca Anwar să fie mai orientat acum spre dezvoltarea mediului privat și să ia decizii mai favorabile investițiilor străine și investițiilor în infrastructură”, a declarat pentru publicația Al Jazeera Niaz Asadullah, profesor de economie la Universitatea Monash din Malaezia.
„În comparație cu liderii din trecut, el va căuta integrarea țării în sfera economică globală și se va strădui să repare imaginea pătată pe care o avem la nivel internațional ca destinație de investiții prin alinierea politicilor interne la normele globale și la cele mai bune practici internaționale”, adaugă Asadullah.
Profesorul se așteaptă acum ca agenda lui Anwar să fie pro-business, dar și „centrată pe oameni”, ca liderul Guvernului să aibă un plan bine pus la punct concentrat mai mult pe alocarea resurselor în funcție de nevoi decât pe apartenența la un grup etnic, un subiect controversat care divizează opinia publică din Malaezia, unde populația majoritară malaeziană beneficiază de anumite privilegii pe care nu le au comunitățile chineză și indiană, și ele destul de numeroase.
În ape limpezi
La început de 2023, prim-ministrul Malaeziei, Anwar Ibrahim, a efectuat o vizită de stat în țara vecină Singapore prilej cu care s-a întâlnit cu omologul său din această țară Lee Hsien Loong. Într-o declarație făcută cu o zi înainte, reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe din Singapore au afirmat faptul că vizita lui Anwar „subliniază relația strânsă și durabilă dintre Singapore și Malaezia, precum și dintre popoarele noastre”.
În timpul călătoriei lui Anwar, acesta și Lee au semnat trei acorduri, dintre care primele două descriu cooperarea în domeniul economiei digitale și al economiei verzi între Ministerul Comerțului și Industriei din Singapore și Ministerul Comerțului Internațional și Industriei din Malaezia. Cel de-al treilea acord a fost un memorandum de înțelegere privind cooperarea în domeniul protecției datelor cu caracter personal, al securității cibernetice și al economiei digitale, între Ministerul Comunicațiilor și Informațiilor din Singapore și Ministerul Comunicațiilor și Digital din Malaezia.
De la separarea din 1965 și până în prezent, relațiile bilaterale au fost chiar unele strânse, dar adesea tensionate. Însă au arătat că sunt unite în perioada de după Războiul Rece, când au susținut aceleași „valori asiatice”, că Asia de Sud-Est reprezintă un punct forte al economiei globale.
