Lauri Torni s-a născut în 1919 la Viipuri, în zona Istmului Karelian , acesta a servit în trei armate distincte, dar a luptat împotriva aceluiași inamic, comunismul, obținând cele mai înalte distincții din Finlanda, Germania și Statele Unite. La final, țara pentru care a luptat pe trei fronturi l-a acuzat de înaltă trădare.
În urma împărțirii Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică, sovieticii au vrut să anexeze Istmul Karelian pentru a transforma teritoriul într-o o zonă tampon în jurul Leningradului, actualul Sankt Petersburg Rușii au cerut Finlandei să cedeze această regiune, lucru pe care liderul de atunci al țării, Carl Gustaf Emil Mannerheim, l-a respins categoric.În consecință, dictatorul comunist a ordonat invazia Finlandei la 30 noiembrie 1939, a început astfel ceea ce istoriografia numește „Războiul de iarnă”.
Lupta pe frontul înghețat al Finlandei
Stalin a avut avantajul forțele au fost distribuite inegal, deoarece Uniunea Sovietică a trimis sute de unități împotriva Finlandei. Finlanda era atunci o națiune slabă, slab populată și izolată din punct de vedere diplomatic, dar, a reușit să impună costuri uriașe unui agresor mult mai puternic. În timp ce se estimează că Helsinki a pierdut aproximativ 25.000 de soldați în timpul ofensivei sovietice, numărul victimelor invadatorului a fost estimat la aproape 200.000, iar alte sute de mii au fost mutilate de degerături. Acesta a fost un război al extremelor, ale cărui bătălii au fost purtate în timpul uneia dintre cele mai friguroase ierni înregistrate vreodată, în păduri înzăpezite, unde lumina zilei dura doar câteva ore, iar temperaturile se prăbușeau în mod regulat mult sub zero grade.
Viscolele violente și vânturile urlătoare întrerupeau în mod regulat transmisiunile radio, împiedicau recunoașterile aeriene și deviau traiectoria focului de artilerie. În cele din urmă, Finlanda a cedat sub greutatea atacului lui Stalin și s-a văzut nevoită să renunțe la mari suprafețe de teritoriu. Cu toate acestea, armata sa cetățenească a înțepat atât de tare ursul sovietic, încât națiunea nordică și-a păstrat independența și a fost scutită de soarta sumbră a statelor baltice. De asemenea, conflictul a afectat grav prestigiul Armatei Roșii, care încă se resimțea după epurările sălbatice ale liderilor din anii 1930. Bilanțul post-mortem dureros al Moscovei a declanșat interminabile crize de recriminare internă, înainte de a duce în cele din urmă la unele reforme militare foarte necesare.
La începutul războiului Lauri era la comanda serviciilor de intendență purtând gradul de sergent. Era pe deplin conștient de importanța logisticii în lupta contemporană, dar credea că poate contribui mai direct. Torni a plecat din tabăra sa, s-a furișat într-un avanpost rusesc, a capturat un soldat rus și l-a condus în liniile finlandeze. Impactul asupra moralului camarazilor săi a fost uimitor.
După acest incident, superiorii săi și-au dat seama de potențialul său imens și i-au încredințat comanda unei echipe antitanc. În acest rol, Torni a obținut câteva victorii covârșitoare, remarcându-se în special în timpul asediului de la Lametti din februarie 1940. Ca urmare a faptelor sale de arme, el a fost trimis la un curs de formare a ofițerilor, iar în martie a fost promovat la gradul de sublocotenent. I s-a încredințat comanda unui grup de etnici suedezi care nu vorbeau finlandeză. Cu toate acestea, acest lucru nu l-a împiedicat să înregistreze performanțe.
Totuși, la scară mai largă, războiul nu se desfășoară în favoarea finlandezilor. În ciuda faptului că au provocat un număr semnificativ de victime în rândul invadatorilor, diferența imensă de resursel, tancuri și forțe aeriene era din ce în ce mai evidentă.Ca urmare, soldații sovietici au străpuns în cele din urmă linia Mannerheim, amenințând capitala Karelia, orașul natal al lui Lauri, Viipuri. Drept consecință, la 13 martie 1940, la Moscova este semnat un tratat de pace.
Finlanda s-a confruntat cu circumstanțe dificile, pierzând aproape 10% din teritoriul său. A fost o victorie costisitoare pentru sovietici, dar a fost totuși o victorie. Lauri Torni nu a uitat niciodată eșecul militar al țării sale, a fost probabil, evenimentul definitoriu al vieții sale. El a fost decorat cu cele mai înalte medalii finlandeze la sfârșitul războiului, dar acest lucru nu l-a consolat pentru pierderea pământului finlandez și umilința înfrângerii.
În tranșee naziste
Poate ca o formă de răzbunare, va fugi din Finlanda și se va alătura noii unități SS Freiwillingen Nordost. Torni urma să fie antrenat în mod special pentru a pătrunde în spatele liniilor inamice. La 22 iunie 1941, Germania invadează Uniunea Sovietică, iar Finlanda se alătură atacului pentru a recupera teritoriile pierdute, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Războiul de continuare”.
Întors în Finlanda, el va comanda un regiment de infanterie în Karelia. În această nouă poziție, obține o serie de victorii, dar în martie 1942, pășește pe o mină. În ciuda faptului că are încă bucăți de șrapnel în corp, refuză spitalizarea și se întoarce pe front. Până în 1944, conduce și antrenează echipe de comando. Devine expert în modalități de infiltrare în teritoriile ostile și de obținere de informații. În vara anului 1944 a ținut piept la două regimente rusești în regiunea Ilomansti, comandând o forță de mai puțin de 100 de soldați finlandezi. El le provoacă pierderi masive sovieticilor, permițându-le majorității să scape.
Finlanda îl acuză de înaltă trădare. Stalin pune o recompensă pe capul său
Guvernul finlandez avea să semneze un tratat de pace neobișnuit de punitiv cu sovieticii în septembrie 1944. Finlanda a fost obligată să plătească despăgubiri de război masive, pe lângă concesiile teritoriale. De asemenea, armata finlandeză urma să fie în mare măsură demobilizată.Torni a refuzat să accepte înfrângerea și, împreună cu alți finlandezi demobilizați, s-a îmbarcat pe un submarin cu destinația Hamburg. Aici a fost învățat metodele de sabotaj și de comando. Totuși, acest lucru nu va dura mult timp, deoarece rușii se apropie.
În ciuda luptei eroice împotriva sovieticilor, Torni înțelege că sfârșitul se apropie. El decide să se predea aliaților occidentali în detrimentul prizonieratului rus, ceea ce ar fi însemnat pentru el o moarte sigură, având în vedere că Stalin a pus o recompensă pe capul său.
El a capitulat în fața trupelor britanice în ultimele etape ale celui de-al Doilea Război Mondial și s-a întors în Finlanda în iunie 1945, după ce a evadat dintr-un lagăr de prizonieri de război britanic din Lübeck, Germania.
Întrucât familia sa fusese evacuată din Karelia, Törni a încercat să se alăture lor în Helsinki, dar a fost arestat de Valpo, poliția de stat finlandeză. După ce a evadat, a fost arestat a doua oară în aprilie 1946 și judecat pentru trădare pentru că s-a alăturat armatei germane. După un proces care a avut loc în perioada octombrie-noiembrie, a primit o sentință de șase ani de închisoare în ianuarie 1947. Încarcerat la închisoarea provincială din Turku, Törni a evadat în iunie, dar a fost recapturat și trimis la închisoarea de stat Riihimäki. președintele Juho Paasikivi i-a acordat grațierea în decembrie 1948.
Drumul spre SUA
În timp ce se afla în Golful Mexic, în apropiere de Mobile, Alabama, Torni a sărit peste bord și a înotat până la țărm. Devenit refugiat politic, Törni a călătorit la New York, unde a fost ajutat de comunitatea finlandeză-americană care locuia în Sunset Park „Finntown” din Brooklyn. Acolo a lucrat ca tâmplar și om de serviciu. În 1953, Törni a primit un permis de ședere printr-o lege a Congresului care a fost promovată de firma de avocatură a lui „Wild Bill” Donovan, fostul șef al Biroului de Servicii Strategice.
Torni s-a înrolat în armata americană în 1954, în conformitate cu prevederile Legii Lodge-Philbin, și a adoptat numele de Larry Thorne. În armata americană, s-a împrietenit cu un grup de ofițeri finlandezo-americani care au ajuns să fie cunoscuți sub numele de „Oamenii lui Marttinen”.
Cu sprijinul acestora, Thorne s-a alăturat Forțelor Speciale ale armatei americane. În timp ce se afla în Forțele Speciale, a predat schi, supraviețuire, alpinism și tactici de gherilă. La rândul său, a urmat cursurile școlii aeropurtate și a avansat în grad până la sergent. Primind cetățenia americană în 1957, Thorne a urmat cursurile Școlii de ofițeri candidați și a fost numit prim-locotenent în Corpul de Transmisiuni. Ulterior, în 1960, a primit o însărcinare în armata regulată și a fost promovat la gradul de căpitan. În perioada 1958-1962, a servit în cadrul Grupului 10 al Forțelor Speciale din Germania de Vest, la Bad Tölz, de unde a fost comandantul secund al unei misiuni de căutare și recuperare la înălțime în Munții Zagros din Iran, care i-a adus o reputație remarcabilă.
Moartea lui Lauri Torni
Desfășurat în Vietnamul de Sud în noiembrie 1963 pentru a sprijini forțele Armatei Republicii Vietnamului (ARVN) în Războiul din Vietnam, Thorne și Detașamentul de Forțe Speciale A-734 au fost staționați în districtul Tịnh Biên și au fost desemnați să opereze taberele Grupului de Apărare Civilă Iregulară (CIDG) de la Châu Lăng și mai târziu Tịnh Biên.
La 18 octombrie 1965, în cadrul operațiunii Shining Brass, Thorne a supervizat prima misiune clandestină de localizare a punctelor de întoarcere ale Viet Congoului de-a lungul traseului Ho Chi Minh și de distrugere a acestora prin lovituri aeriene. Două elicoptere CH-34 ale Forțelor Aeriene ale Republicii Vietnamului (RVNAF) au decolat din tabăra Forțelor Speciale Kham Duc și s-au întâlnit cu un controlor aerian înaintat Cessna O-1 Bird Dog al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, pe o vreme nefavorabilă, într-o zonă muntoasă din districtul Phước Sơn, provincia Quảng Nam, Vietnam, la 40 km de Da Nang. În timp ce un CH-34 a coborât printr-o breșă a vremii pentru a lăsa jos echipa de șase oameni, CH-34 de comandă care îl transporta pe Thorne și O-1 a zăbovit în apropiere. Când elicopterul de parașutare a revenit deasupra stratului de nori, atât CH-34 cât și O-1 dispăruseră. Echipele de salvare nu au reușit să localizeze locul prăbușirii. La scurt timp după dispariție, Thorne a fost promovat la rangul de maior și a primit postum Legiunea de Merit și Crucea pentru Merite Zburătoare Distinse.
În 1999, rămășițele lui Thorne au fost găsite de o echipă finlandeză și de Joint Task Force-Full Accounting] și repatriate în Statele Unite în urma unei ceremonii pe Aeroportul Internațional Noi Bai din Hanoi, la care au participat secretarul de stat Madeleine Albright și ambasadorul Pete Peterson.
