România va trebui să adopte o nouă lege a pensiilor, care să elimine inechitățile din actualul sistem de pensii, în baza angajamentelor din PNRR. Legea nouă este așteptată pentru finalul anului curent sau începutului lui 2023. Conform unei analize efectuate de CFA România, o pensie decentă poate fi considerată dacă atinge procentul de 75% din ultimul salariu net obținut.
CFA România este o asociație care are peste 250 de membri, analiști și profesioniști care lucrează pentru fonduri de pensii, instituții bancare, firme de asigurări și brokeraj sau firme de administrare a activelor. Conform Adevarul.ro, în baza calculelor făcute de aceștia în cadrul unui studiu, în 2021 o pensie decentă poate fi considerată la suma de 3.000 de lei, mai exact 75% din ultimul salariu net. La nivelul anului 2056, aceasta ar putea atinge suma de 7.300 de lei.
„Pornind de la situaţia de fapt, am construit cinci scenarii alternative pentru viitorul sistemului de pensii, care să ne ajute să înţelegem care sunt măsurile, care corelate şi aplicate ca un tot unitar, pot să conducă la un sistem echitabil, care să asigure un trai rezonabil la pensie. Fiecare scenariu în parte pleacă de la nişte ipoteze şi limitări, care vor fi descrise în continuare. Toate aceste scenarii consideră o distribuire naivă a sumelor acumulate de contribuabil în Pilon II sub formă de rate egale lunare virate din Pilon II timp de 10 ani” notează studiul CFA.
Cinci scenarii pentru modificarea legii pensiilor
Ipoteza 1 – fără schimbarea condițiilor, cu suportarea deficitelor bugetului asigurărilor sociale din alte surse.
„Cu menţinerea condiţiilor actuale, cumulând veniturile din Pilon I şi Pilon II (presupunând distribuirea sumelor din Pilon II în rate egale lunare timp de 10 ani) nu se realizează obiectivul de înlocuire de 75% din salariul net de la pensionare cu pensia. Rata de înlocuire realizată de cele doi piloni de pensie publică este de 65%” reiese din analiza CFA.
În cazul acesta, nivelul de 75% s-ar putea atinge doar prin suportarea diferențelor din surse de finanțare suplimentare fața de bugetul asigurărilor sociale. Totuși, în acest caz, specialiștii avertizează că, creșterea ar fi complet nesustenabilă, deoarece costul finanțării ar fi împovărător și s-ar regăsi fie în creșterea taxelor și impozitelor, fie ar proveni de la bugetul de investiții.
Ipoteza 2 – creșterea contribuțiilor de asigurări sociale
Pentru acest lucru contribuția la bugetul de asigurări sociale ar trebui să crească la 30%, față de 25% cât este în prezent. ”Chiar şi în această situaţie, în care statul convinge contributorul să facă acest efort pe perioada vieţii active de a plăti contribuţii la un nivel de 30% din salariul brut în schimbul creşterii pensiei până la nivelul identificat de respondenţii la acest sondaj ca fiind unul “decent”, deficitul bugetului asigurărilor sociale tot poate să depăşească 3% din PIB, iar efortul bugetar rămâne unul semnificativ şi nesustenabil.” conform cursdeguvernare.ro, care a publicat studiul.
Ipoteza 3 – creșterea contribuției la Pilonul II
În cadrul acestui scenariu, contribuțiile sociale rămân la aceeași valoare, dar crește procentul care merge către Pilonul II, la 6.5%. În acest caz, bugetul asigurărilor sociale va avea de suferit la început, însă, gradual, va deveni sustenabil şi independent, cu un deficit de sub 3% din PIB.
Ipoteza 4 – creșterea stadiului de cotizare
În acest scenariu, stagiul de cotizare ar rămâne la 35 de ani, ca și în prezent, dar ar oferi posibilitatea veniturile din pensie cu cele din salariu. Chiar dacă, în primii ani, deficitul ar crește, statul ar recupera 10% din venituri în baza impozitului pe salariu.
”Astfel, până în 2060, deficitul s-ar stabiliza în jurul a 1% din PIB, dar este important de remarcat că în acest scenariu primează reducerea deficitului bugetului asigurărilor sociale întrucât pensia încasată după prelungirea stagiului de cotizare nu ar fi cea “decentă” ci ar reprezenta aproximativ 70% din ultimul salariu”, reiese din studiu.
Ipoteza 5 – creșterea graduală a contribuțiilor la pensiile private
În acest scenariu stagiul de cotizare ar rămâne la 35% și deficitul s-ar stabiliza la 2.5% din PIB, deoarece nu ar mai cădea în responsabilitatea statului să asigure procentul de 70% din ultimul salariu, pentru că acesta va fi completat de pensia privată.
În concluzie, pentru a face un sumar al ratelor de înlocuire a salariului cu pensia aferente câtorva scenarii putem observa că scenariul suboptim este cel de bază care proiectează în viitor condiţiile prezente. Orice alocare suplimentară către Pilon II arată beneficii sub forma creşterii ratei de înlocuire finale (Pilon I + Pilon II); de asemenea, orice creştere a nivelului general al contribuţiilor arată o creştere a ratei de înlocuire. Aceste creşteri sunt însă, în mare parte, contrabalansate de creşteri ale deficitelor bugetului asigurărilor sociale.” concluzionează studiul CFA România.