Încă din vara anului 2020 specialiștii alarmau cu privire la o potențială criză energetică în rândul statelor membre din Uniunea Europeană. La noi, criza prețurilor din energie s-a declanșat înainte de vara anului 2020, odată cu liberalizarea pieței, iar până în ziua de astăzi nu vedem nicio îmbunătățire a situației.
Dependența Uniunii Europene de importurile de gaz, petrol și cărbune din Rusia era clară încă de dinaintea războiului. Conform unei statistici Eurostat, dependența Uniunii Europene în materie de importuri de gaz natural a scăzut cu un procent în 2021 față de 2020, ajungând la 83%.
Țările membre UE care au înregistrat cele mai ridicate rate de dependență în materie de importuri de gaz natural au fost Malta (104%), Suedia (102%) și Spania (101%). Valorile sunt de peste 100% deoarece țările respective au importat mai mult decât necesarul de consum pentru a-și majora stocurile de gaz natural. Pe de altă parte, România este cel mai independent stat membru UE atunci când vine vorba despre importurile de gaz, cu un procent de doar 24% în 2021, fiind urmată de Danemarca (26%) și Olanda (33%).
Totuși, chiar dacă aparent ne aflăm într-o situație foarte bună din punct de vedere energetic, importurile României au crescut cu 7 puncte procentuale din 2020 în 2021, când înregistram o dependență de doar 17%. State care și-au redus cu procente importante dependența de importurile de gaz natural sunt Letonia (de la 121% în 2020 la 61% în 2021), Austria (de la 73% dependență în 2020 la 51%) și Slovacia (de la 88% la 69%).
Cât de dependentă este UE de Rusia
În 2020 aproape 25% din importurile din energie ale statelor membre din UE au provenit din Rusia, iar 33% din comerțul cu alte state non-UE. Producția domestică de energie în Europa anului 2020 a satisfăcut doar 41% din cerințele statelor membre. Mixul energetic al Uniunii Europene a fost compus în 2020 din: 34,5% petrol și derivate din țiței, 23,7% gaz natural, 17,4% energie regenerabilă, 12,7% energie nucleară și 10,5% din combustibili fosili.
Înainte de război Rusia a fost principalul furnizor de gaz natural, petrol și produse derivate din ției, cărbune, însă viitorul acestei relații rămâne incert, având în vedere angajamentele mai multor state membre de a nu mai achiziționa energie din Rusia.
