Ultimul maxim glaciar (LGM), numit în mod colocvial ultima eră glaciară, a fost o perioadă din istoria Pământului care a avut loc în urmă cu aproximativ 26.000 – 19.000 de ani.
Această hartă realizată de cartograful Perrin Remonté oferă un instantaneu al Pământului din acea perioadă, folosind date despre nivelul trecut al mării și ghețari din cercetări publicate în 2009, 2014 și 2021, alături de date topografice din zilele noastre.
Să aflăm din graficele de mai jos în diferențele dintre cele două Pământuri.
Ultima eră glaciară: Mări joase, mase terestre expuse
În timpul unei ere glaciare, nivelul mărilor scade deoarece apa oceanică care se evaporă este stocată pe uscat la scară largă (ghețari, calote glaciare) în loc să se întoarcă în ocean.
În timpul LGM, clima era rece și uscată, cu temperaturi care erau în medie cu 6 °C (11 °F) mai scăzute. Nivelul apei în ocean era cu peste 400 de picioare sub nivelul actual, expunând zone mari ale platoului continental.
Pe harta de mai sus, aceste zone sunt reprezentate ca terenuri uscate de culoare gri, care se remarcă mai ales în câteva zone mari din Asia de Sud-Est și între Rusia și Alaska. Iată câteva exemple de regiuni de uscat de acum 20.000 de ani care acum sunt sub apă:
Un „continent pierdut” numit Sundaland, o extensie sud-estică a Asiei care formează regiunile insulare ale Indoneziei de astăzi. Unii cercetători văd o legătură între această locație și situl mitic al Atlantidei, deși există multe alte teorii.
Podul terestru Bering, în prezent o strâmtoare, care leagă Asia de America de Nord. Este un element central în teoria care explică modul în care oamenii antici au traversat între cele două continente.
Un alt pod terestru lega insula Marea Britanie de restul Europei continentale. Insula Irlandei este, la rândul ei, conectată la Marea Britanie de o pătură de gheață uriașă.
În Japonia, nivelul scăzut al apei a transformat Marea Japoniei într-un lac, iar un pod terestru a conectat regiunea cu continentul asiatic. Marea Galbenă – renumită ca loc de pescuit în zilele noastre – a fost complet uscată.
Temperaturile scăzute au făcut, de asemenea, ca părțile polare ale continentelor să fie acoperite de straturi masive de gheață, cu ghețari care s-au format în zonele muntoase.
Flora și fauna în ultima epocă glaciară
Clima uscată din timpul ultimei ere glaciare a dus la extinderea deșerturilor și la dispariția râurilor, dar în unele zone s-au înregistrat precipitații sporite ca urmare a scăderii temperaturilor. Cea mai mare parte a Canadei și a Europei de Nord a fost acoperită de straturi mari de gheață. Statele Unite ale Americii erau un amestec de calote de gheață, deșerturi alpine, păduri de zăpadă, tufișuri semiaride și pajiști temperate. Zonele care astăzi sunt deșerturi – cum ar fi Mojave – erau pline de lacuri. Marele Lac Sărat din Utah este o rămășiță din această perioadă.
Africa avea un amestec de pajiști în jumătatea sa sudică și deșerturi în nord – deșertul Sahara exista și atunci, iar Asia era un amestec de deșerturi tropicale în vest, deșerturi alpine în China și pajiști în subcontinentul indian. Mai multe animale mari, cum ar fi mamutul lânos, mastodontul, castorul uriaș și tigrul cu dinți de sabie au cutreierat lumea în condiții extrem de dure, dar, din păcate, toate au dispărut astăzi. Cu toate acestea, nu toată megafauna din LGM a dispărut pentru totdeauna; multe specii sunt încă în viață, inclusiv cămila bactriană, tapirul, boul de mosc și rinocerul alb – deși acesta din urmă este acum o specie pe cale de dispariție.
Va mai exista o altă eră glaciară?
Din punct de vedere tehnic, ne aflăm încă într-o „eră glaciară” numită Glaciațiunea Cuaternară, care a început acum aproximativ 2,6 milioane de ani. Acest lucru se datorează faptului că în toată această perioadă a existat o calotă de gheață permanentă, cea din Antarctica, ceea ce îi face pe geologi să numească întreaga perioadă o eră glaciară.În prezent, ne aflăm într-o parte relativ mai caldă a acestei ere glaciare, descrisă ca o perioadă interglaciară, care a început acum 11.700 de ani. Această epocă geologică este cunoscută sub numele de Holocen.De-a lungul a miliarde de ani, Pământul a cunoscut numeroase perioade glaciare și interglaciare și a avut cinci ere glaciare majore:
Se preconizează că temperaturile vor scădea din nou în câteva mii de ani, ceea ce va duce la extinderea calotelor de gheață. Cu toate acestea, există o serie amețitoare de factori care nu sunt încă suficient de bine înțeleși pentru a spune în mod cuprinzător ce cauzează (sau ce pune capăt) erelor glaciare.
O explicație populară spune că gradul de înclinare axială a Pământului, oscilația sa și forma sa orbitală sunt principalii factori care anunță începutul și sfârșitul acestui fenomen.
Variațiile tuturor celor trei conduc la o schimbare a cantității de lumină solară prelungită pe care o primesc anumite părți ale lumii, ceea ce, la rândul său, poate provoca crearea sau topirea straturilor de gheață. Dar este nevoie de mii de ani pentru ca acestea să coincidă și să provoace o schimbare semnificativă a climei.
În plus, activitățile industriale actuale au încălzit considerabil clima și ar putea, de fapt, să întârzie următoarea eră glaciară cu 50.000-100.000 de ani.
Mâine vom prezenta cum mai este situația miliardarilor ruși. Când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, multe țări au ripostat cu sancțiuni care vizează miliardarii ruși. Oligarhi– și politicienii în mod direct. Și pe măsură ce războiul a progresat, aceste sancțiuni s-au intensificat, chiar și rudele și companiile paravan ale acestor miliardari fiind vizate de-a lungul timpului.
