Ameninţările Rusiei privitoare la Republica Moldova au început aproape în acelaşi timp cu războiul. Cu toate acestea, amenințarea militară directă la adresa Moldovei s-a diminuat după ce armata ucraineană a învins Rusia la Kherson, iar guvernul moldovean pare să se fi adaptat cu succes la noua situație și să fi restabilit o relativă stabilitate.
În pofida unui puternic sentiment pro-rusesc din punct de vedere istoric, marea majoritate a moldovenilor sunt acum de acord că cooperarea cu Moscova a devenit prea toxică, în timp ce atracția integrării în UE – cum ar fi oportunitatea de a lucra acolo – este mai tentantă decât tot ceea ce are de oferit Rusia. În consecință, Chișinăul ia măsuri din ce în ce mai decisive în lupta sa împotriva interferențelor rusești.
În Republica Moldova este în vigoare o stare de urgență de când Rusia a invadat Ucraina la 24 februarie 2022, ceea ce oferă guvernului și agențiilor de aplicare a legii puteri suplimentare. Până în prezent, autoritățile nu au recurs la măsuri radicale, dar faptul că starea de urgență este prelungită la fiecare două luni arată că acestea sunt serios îngrijorate de amenințarea destabilizării.
Relaţiile dintre Rusia şi Moldova
De-a lungul anului trecut, Chișinăul a condamnat Moscova pentru război, dar a evitat o confruntare directă și a fost inițial reticent în a se opune în mod activ ingerinței rusești. Moldovenii au salutat refugiații ucraineni, dar au refuzat solicitările Kievului de a-i vinde șase avioane de luptă MiG-29, ceea ce a fost o pastilă amară de înghițit pentru Kiev, având în vedere că armata ucraineană a zădărnicit încercările Rusiei de la începutul războiului de a croi un coridor prin Ucraina către regiunea separatistă moldovenească, Transnistria, susținută de Moscova.
Dacă nu ar fi fost contraatacul Ucrainei, atunci Moscova ar fi preluat probabil deja controlul asupra Moldovei și ar fi instalat acolo un președinte pro-rus: Retorica Rusiei cu privire la ilegitimitatea actualei conduceri moldovenești este din ce în ce mai puternică. Este puțin probabil ca Moldova, care nu este o țară mare și nici bogată, să fi fost capabilă să se opună prea mult.
Prudența Chișinăului este de înțeles: la urma urmei, există 1.500 de soldați ruși staționați în Transnistria, atât ca pacificatori, cât și ca paznici pentru depozitele de arme din epoca sovietică. Moldova s-a alăturat sancțiunilor antirusești abia în această primăvară, conform The Moscow Times.
Înainte de aceasta, guvernul a ezitat, invocând dependența țării de economia rusă, chiar dacă principalul partener comercial al Moldovei a fost mult timp Uniunea Europeană. Anul trecut, aproape 60% din exporturile moldovenești au mers către UE, în timp ce mai puțin de un sfert au mers către întreaga Comunitate a Statelor Independente, inclusiv Rusia. Și, în timp ce exporturile către UE au crescut cu o treime în 2022, cele destinate Rusiei au scăzut cu aproximativ aceeași sumă.
Chiar și dependența de lungă durată și aproape completă a Moldovei de livrările de gaze rusești a slăbit semnificativ în ultimul an, în mare parte din cauza acțiunilor Rusiei. În octombrie anul trecut, Gazprom din Rusia a redus livrările de gaze către Moldova de la 9 milioane la 5,7 milioane de metri cubi pe zi, în urma unei dispute privind plățile.
Transnistria, ameninţarea din interior
Moscova a redus, de asemenea, livrările de gaze către Transnistria, ceea ce aproape a lăsat Moldova fără electricitate, deoarece până în 2022 până la 70% din electricitatea furnizată restului Moldovei provenea din Transnistria și din centrala sa energetică regională, care funcționează pe bază de gaz rusesc. Restul a fost furnizat de Ucraina. Din cauza reducerii livrărilor de gaze, Transnistria a încetat să mai vândă electricitate Chișinăului, în timp ce Kievul a oprit și el exporturile din cauza atacurilor cu rachete rusești împotriva infrastructurii sale energetice, care au provocat penurii severe de energie în întreaga țară devastată de război.
La scurt timp după aceea, Chișinăul a ajuns la un acord cu Tiraspolul, capitala de facto a Transnistriei. Chișinăul a fost de acord să trimită propriile livrări de gaze rusești în Transnistria în schimbul reluării livrărilor de energie electrică din partea acesteia din urmă. Pentru a-și satisface necesarul intern, Republica Moldova a început să cumpere gaze din UE, ceea ce i-a permis, până în ianuarie 2023, să economisească 330 de dolari pe 1.000 de metri cubi în comparație cu prețurile rusești, datorită stabilizării relative a pieței europene a gazelor.
În primăvară, Ucraina a reluat exporturile de energie electrică, iar centrala electrică din Transnistria a revenit la capacitatea sa de dinainte de război. Criza energetică a lovit puternic consumatorii moldoveni, dar a impulsionat Chișinăul să stabilească furnizori alternativi de gaze, inclusiv România și Grecia, cu planuri de a adăuga Azerbaidjanul pe această listă. Această diversificare energetică a consolidat poziția guvernului moldovean în relația cu Moscova.
Până în această primăvară, în urma demisiei guvernului și a unei remanieri ulterioare, Moldova a început să își înăsprească poziția față de Rusia. Noul prim-ministru Dorin Recean a fost anterior consilier pe probleme de securitate națională și ministru de interne, iar numirea sa a fost un semnal că problemele de securitate sunt prioritatea principală a Chișinăului în acest moment.
Cu câteva zile înainte de remaniere, președinta Maia Sandu a declarat că serviciile secrete ucrainene au interceptat un plan al Kremlinului de a organiza o lovitură de stat în Moldova prin proteste ale opoziției și prin implicarea mercenarilor străini. Este greu de verificat afirmațiile, dar ceea ce este sigur este că Rusia a avut întotdeauna o influență extinsă în Moldova și s-a bucurat în mod tradițional de sprijinul a aproximativ jumătate din populație. Chiar și acum, sondajele arată că, deși majoritatea moldovenilor condamnă invazia rusă din Ucraina, aproximativ 30% încă îl admiră pe Putin.
Din toamna anului trecut, Partidul Șor a condus moldovenii în protestele antiguvernamentale, oficial împotriva prețurilor ridicate la utilități. Propaganda rusă prezintă protestele ca fiind antieuropene și naționale și îl descrie pe șeful partidului, oligarhul fugar Ilan Șor, drept liderul opoziției moldovenești.
