În întreaga lume, producția și consumul beton reprezintă indicatori ai nivelului de dezvoltare al unui stat. Există însă și un revers al medaliei – emisiile de carbon rezultate în procesul de producție al cimentului.
După apă, cimentul – „ingredientul“ cheie al betonului – este cel mai utilizat material din întreaga lume. Peste 14 miliarde de metri cubi de ciment sunt utilizați în fiecare an. Potrivit Universității Politehnice din Zurich, de la începutul revoluției industriale, omenirea a utilizat aproximativ 900 de miliarde de tone.
Anul trecut, producția mondială de ciment era estimată la mai mult de 4,2 miliarde de tone pe an. De două ori mai mare decât cea din 1995. Creșterea a fost și este susținută de extinderea fenomenului de urbanizare. Dar și de lucrările ample de infrastructură din țările cu economii mai puțin dezvoltate.
Cimentul, respectiv betonul, reprezintă fundamentul dezvoltării moderne. 40% din producția globală este utilizată pentru locuințe pentru miliarde de oameni. Restul – pentru sănătate, educație, transport, energie și industrie și pentru a consolida apărarea împotriva dezastrelor naturale.
Potrivit specialiștilor, evoluția se va menține crescătoare, producția de ciment urmând să ajungă 6,2 miliarde de tone anual în 2050.
În topul poluatorilor
Există însă și un revers al medaliei – industria de ciment este unul din cei mai mari poluatori moderni. Aproximativ 90% din emisiile asociate betonului provin din producția de ciment Portland. Care, conform estimărilor, este responsabil la rândul său de aproape 8% din emisiile directe de CO₂. Doar cărbunele, petrolul și gazele naturale reprezintă o sursă mai mare de gaze cu efect de seră.
Lista efectelor negative este însă mult mai amplă. Betonul afectează atât mediul, cât și oamenii. Este responsabil de consumul a 10% din resursele de apă. În orașe, absoarbe căldura soarelui și reține gazele de eșapament. Șantierele de constucții agravează problema silicozei și alte boli respiratorii. Iar lista poate continua.
Dar fără beton nu se poate. În prezent, în UE se utilizează peste două tone de beton pe an de persoană. Iar din această cantitate, 325 kg reprezintă cimentul.
Stocarea carbonului este costisitoare
Pentru a reduce impactul negativ asupra mediului, tot mai multe țări încearcă să diminueze emisiile de gaze de seră generate în producția cimentului. Și asta deoarece producția fiecărei tone de ciment Portland eliberează în atmosferă 0,6-0,9 tone de CO₂.
Strategiile actuale de decarbonizare a industriei cimentului se bazează în mare măsură pe utilizarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului. Avantajul acestei metode este că nu preusupune înlocuirea tuturor instalațiilor de producție a cimentului aflate în funcțiune. Cele existente pot fi modernizate pentru a capta emisiile de CO₂.
Problema este reprezentată însă de stocarea emisiilor captate. Uniunea Europeană sprijină, prin Fondul de Inovare, mai multe inițiative în acest sens. Franța și Germania au deja fiecare câte trei proiecte. Iar Belgia, Croația, Grecia, Polonia și Bulgaria – câte unul.
Stocarea necesită însă condiții geologice specifice. Dar și crearea unui sistem dedicat de transport prin conducte, care să permită depozitarea în locațiile adecvate. Potrivit președintelui Patronatului din industria cimentului și altor produse minerale pentru construcții (CIROM), Marinela Drăcea, proiectele de captare și stocare necesită crearea unui întreg ecosistem. Valoarea investițiilor variază între 300 și 500 de milioane de euro. Iar implementarea necesită 5-7 ani și un cadru legislativ adaptat.
Beton verde made in Romania
În ultimul deceniu au apărut însă tot mai multe soluții alternative, care promit să reducă emisiile.
De exemplu, conform unui anunț recent, în California va fi construită o uzină care va produce anual circa 15.000 de tone de ciment cu emisii reduse de carbon. Soluția utilizată a fost dezvoltată de compania de materiale de construcții Frontera. Rezultatul – o reducere a emisiilor de cabon cu până la 70% la tonă, potrivit Frontera.
Un alt exemplu este gigantul Holcim, care a lansat simultan în România și Germania, în urmă cu trei ani, cimentul ECOPlanet. Prezentat ca un material de construcții „verde“, acesta are, conform producătorului, o amprentă de carbon redusă cu mai mult 40%. Potrivit Holcim, conținutul de materiale reciclate este de peste 30%, fără a reduce performanța și durabilitatea cimentului.
Metoda înlocuirii „ingredientelor“ este folosită pe scară largă pentru a îmbunătăți scorul de mediu al betonului. Cele mai utilizate materiale sunt cenușa rezultată în urma arderii cărbunelui în termocentrale și zgura, un produs secundar al producției de oțel.
O astfel de metodă este dezvoltată și în România, în cadrul cadrul NIRD URBAN-INCERC Cluj-Napoca. Proiectul, dezvoltat de cercetătorul Adrian Lăzărescu, folosește cenușa și un activator alcalin. Deși, per total, costul de producție este puțin mai ridicat, amprenta de carbon a produsului finit este mai redusă. Momentan, aria de aplicabilitate a betonului verde creat la Cluj se rezumă la prefabricate mici. Cum ar fi dale, pavele, borduri și placări pentru exterior. Dar produsele rezultate sunt conforme cu standardele UE în domeniu.
Inițiativele trebuie încurajate
Disponibilitatea „ingredientelor“ suplimentare, precum zgura sau cenușa, va scădea însă în timp. Pe măsură ce sursele lor, centralele pe bază de cărbune și uzinele siderurgice vor fi decarbonizate. Ca urmare, vor fi necesare alte materiale.
Există speranțe în acest sens bazate de disponibilitatea la nivel mondial a calcarului și a argilei calcinate. Cimentul LC3, format din 50% clincher, 30% argilă calcinată, 15% calcar și 5% gips, este considerat o alternativă promițătoare pentru viitorul betonului verde.
Specialiștii apreciază că, dacă astfel de inițiative ar fi încurajate și susținute de state, producția de ciment și beton verde ar putea primi impulsul necesar. Există deja un exemplu în acest sens în Irlanda. Planul de acțiune pentru climă al acestei țări prevede utilizarea cimentului cu emisii reduse de CO₂, acolo unde este posibil. Recomandarea se aplică pentru proiectele de construcție achiziționate sau sprijinite de guvern.
Este un model care ar putea fi replicat pe scară largă. Mai ales dacă ar avea susținere din partea Bruxelles-ului.
