Țările Uniunii Europene au adoptat marți, 21 mai, în mod oficial, un plan de utilizare a profiturilor excepționale obținute din activele băncii centrale rusești înghețate în UE pentru apărarea Ucrainei.
Este prima din ceea ce ar putea fi o serie de măsuri luate de grupul G7 al marilor națiuni occidentale pentru a utiliza activele de aproape 300 de miliarde de dolari ale Moscovei care au fost imobilizate. Dar rămâne un precedent extrem de complex și controversat. Au existat mai multe idei analizate.
Sifonarea veniturilor
Acțiunea de marți a UE exploatează faptul că cea mai mare parte a rezervelor rusești, în principal obligațiuni și alte tipuri de titluri de valoare în care banca centrală rusă a investit, se află într-un depozitar cu sediul la Bruxelles numit Euroclear. Conform acordului, 90% din veniturile generate de obligațiuni vor fi vărsate într-un fond administrat de UE pentru ajutor militar pentru Ucraina. Iar restul de 10% vor fi folosite pentru a sprijini Kievul în alte moduri.
UE se așteaptă ca aceste active să producă profituri de aproximativ 15-20 de miliarde de euro până în 2027. Se așteaptă ca Ucraina să primească prima tranșă de aproximativ 3,5 miliarde de euro în luna iulie. Aceasta se va adăuga la un program de sprijin de 50 de miliarde de euro instituit de UE la 1 februarie. Totuși, unii sunt încă circumspecți. Inclusiv Banca Centrală Europeană. Reprezentanții BCE au declarat că orice confiscare a activelor rusești ar trebui să se facă doar în tandem cu alte puteri din G7.
Aceștia vor să se asigure că nu doar euro va fi afectat dacă alte țări, cum ar fi China, încep să își repatrieze rezervele ca măsură de precauție împotriva înghețării acestora. Unii avocați spun, de asemenea, că, din punct de vedere juridic, nu există o diferență prea mare între a sifona veniturile din obligațiuni și a confisca toate cele aproximativ 300 de miliarde de dolari.
Există riscul ca Rusia să încerce, prin intermediul unei acțiuni în instanță, să pună sechestru pe banii Euroclear din depozitele de valori mobiliare din Hong Kong, Dubai și din alte părți. Acest lucru ar putea epuiza capitalul Euroclear. Și ar putea necesita un ajutor financiar uriaș. Prin urmare, există planuri de a pune deoparte o parte din banii sustrași ca plasă de siguranță.
Banii ar trebui să ajungă mai repede în Ucraina
Secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, va face săptămâna viitoare presiuni asupra colegilor săi din G7. Din Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Canada. Asta pentru ca veniturile din dobânzile aferente activelor rusești înghețate să ajungă mult mai repede în Ucraina.
Statele Unite doresc să avanseze dobânzile aferente activelor pentru a susține o obligațiune sau un împrumut care ar oferi Ucrainei poate 50 de miliarde de dolari. În timp ce aceasta se luptă cu presiunea militară tot mai mare a Rusiei în estul și nordul său.
„Garantarea” activelor rusești pentru împrumuturi, în loc de confiscarea lor directă, ar putea fi mai acceptabilă pentru unele țări europene și pentru altele din alte părți ale lumii.
Daleep Singh, adjunctul consilierului american pentru securitate națională, unul dintre arhitecții planului, a declarat că, din punct de vedere conceptual, este posibil să se transfere 10 sau chiar 30 de ani de profituri viitoare. Surse informate cu privire la aceste planuri spun că obiectivul este de a se ajunge la o decizie la summitul anual al liderilor G7 din Italia. Acesta va avea loc în iunie.
Confiscarea totală
Washingtonul continuă să susțină ideea de a confisca integral rezervele rusești imobilizate și de a le preda Ucrainei. Asta deși recunoaște că ar trebui ca și alte țări să fie de acord. Ceea ce nu este cazul în acest moment.
Unii avocați de top susțin că acest lucru poate fi făcut în baza unei doctrine de drept internațional. Cunoscută sub numele de „contramăsuri”. Activele ar fi apoi vândute sau garantate. Iar veniturile ar fi transferate Ucrainei sau fondului său special pentru reconstrucție.
Cu toate acestea, oficialii europeni își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că acest lucru ar putea încălca dreptul internațional și ar putea deschide o cutie a Pandorei. Asta în condițiile în care Rusia ar putea contesta acest demers în instanță.
Există exemple anterioare de astfel de confiscări. Cum ar fi cea a bunurilor irakiene după invazia Kuweitului de către Irak în 1990. Și a bunurilor germane după cel de-al Doilea Război Mondial. Toate, însă, au avut loc după ce războaiele respective s-au încheiat. Nu în timp ce acestea încă făceau ravagii, ca în cazul invaziei Rusiei în Ucraina.
Chiar și în Statele Unite, experți de frunte în materie de datorii suverane au subliniat că Legea privind puterile economice internaționale de urgență (IEEPA) nu autorizează o confiscare totală a proprietăților rusești înghețate în absența unui conflict armat real între SUA și Rusia.
FMI este și el precaut. Directorul general, Kristalina Georgieva, a îndemnat națiunile G7 să se gândească „foarte atent” la cum vor folosi activele rusești.
Obligațiuni de reparație
„Obligațiile de reparație” au fost, de asemenea, sugerate ca o modalitate de eludare a unora dintre problemele juridice. Ucraina ar vinde titluri de valoare care ar plăti dacă, și numai dacă, primește despăgubiri pentru distrugerile provocate de război.
De asemenea, plățile dobânzilor ar putea fi cumulate și ar putea deveni plătibile numai dacă Kievul primește despăgubiri. Deținătorii de obligațiuni nu ar avea o creanță contractuală asupra rezervelor înghețate ale Kremlinului. Dar, având în vedere că este puțin probabil ca Rusia să plătească de bunăvoie, aceste active ar fi cea mai probabilă sursă de bani pentru despăgubiri.
Întrucât rezervele acumulează dobânzi, acestea ar putea fi folosite pentru a plăti atât principalul obligațiunilor. Cât și pentru plata mai regulată a cupoanelor. Acest lucru ar fi diferit de confiscare. Deoarece activele ar fi transferate doar dacă un mecanism legitim de compensare ar stabili mai întâi că Ucrainei i se datorează daune.
Ucraina ar avea o modalitate de a colecta orice daune acordate până la valoarea rezervelor. Prin urmare, ar putea emite obligațiuni de despăgubire de până la 300-350 de miliarde de dolari. Dar ar obține o sumă asemănătoare doar dacă Statele Unite, guvernele UE și alți aliați ar fi dispuși să cumpere titlurile de valoare.
Împrumut sindicalizat
Ideea obligațiunilor a fost dezvoltată în continuare de Singh, Lee Buchheit, un expert juridic veteran în domeniul datoriilor suverane, și de Hugo Dixon, comentator la Reuters.
Părerea lor este că Ucraina ar putea să își angajeze creanța împotriva Rusiei în favoarea unui sindicat al aliaților săi în schimbul unui împrumut. Dacă Moscova ar refuza să plătească despăgubirile, aliații ar putea folosi activele înghețate ale Rusiei pentru a plăti împrumutul. Justificarea pentru acest lucru este principiul juridic larg recunoscut. Conform acestuia, dacă un creditor controlează activele unui debitor, poate compensa aceste active cu o datorie neplătită, informează reuters.com
