Khurvaleti se află la marginea sudică a Osetiei de Sud, o regiune separatistă ocupată de trupele rusești de la un război de cinci zile cu Georgia în 2008, în ceea ce s-a dovedit a fi o repetiție generală pentru Ucraina. Acum, aflată în defensivă după invazia ratată a lui Putin în Ucraina, Moscova a mutat trupe și echipamente din Osetia.
Sunt puțini soldați care să fie văzuți în cele două baze militare construite pe dealurile de o parte și de alta a Khurvaleti. Dar georgienii se tem că, dacă Rusia ar învinge în Ucraina, forțele lui Putin se vor întoarce pentru a invada din nou din Georgia, cel mai probabil cu intenția de a înghiți întreaga țară.
Deocamdată, linia care marchează extinderea ocupației rusești este supravegheată de monitori ai UE care patrulează în mașini albastre, căutând noi semne de „granițare”, cuvântul lor pentru întărirea constantă a granițelor.
Partidul „Visul Georgian” joacă la două capete
„De obicei, se începe cu o delimitare ușoară a frontierei: șanțuri, panglici pe copaci care arată demarcarea între cele două locuri diferite. Apoi se trece la o delimitare dură, în care șanțurile devin garduri, gardurile devin sârmă ghimpată, iar sârmele ghimpate sunt apoi fortificate cu turnuri de supraveghere suplimentare”, a declarat Klaas Maes, purtător de cuvânt al misiunii de monitorizare.”
În urmă cu cinci ani, locuitorii din Khurvaleti s-au trezit și au constatat că satul lor fusese divizat de un gard de sârmă, iar mai târziu, a fost construit un turn de supravehgere pentru a păzi bariera. Sătenii au fost brusc separați de familie, prieteni și de propriul pământ. Acolo unde există acum gard, linia de demarcație este impusă prin amenzi și, uneori, prin pedepse lungi cu închisoarea. Cel mai apropiat punct de trecere se află la 50 km distanță și este deschis 10 zile pe lună. O vizită la o rudă sau la un prieten aflat de cealaltă parte a liniei de demarcație presupune acum un drum dus-întors de 200 km.
Dacă rușii ar ataca din Osetia de Sud, ar putea tăia principala autostradă est-vest a Georgiei în câteva minute și ar putea ajunge la Tbilisi în câteva ore. Cu toate acestea, cu trupele Moscovei împotmolite în Ucraina, apariția tancurilor rusești pe străzile capitalei nu reprezintă o amenințare imediată. Dar mulți georgieni se tem că Rusia deja le acaparează țara pe furiș, furându-le suveranitatea și democrația de sub nasul unei populații covârșitor de pro-occidentale.
Partidele de opoziție și activiștii societății civile spun că mobilul acestei preluări este realizat de propriul partid de guvernământ al țării, ”Visul Georgian”, care, în aparență, urmărește aderarea la UE, în timp ce se îndreaptă tot mai mult spre Moscova.
Retorica înșelătoare a partidului de guvernământ
La începutul acestei luni, au fost reluate zborurile directe între cele două țări după o pauză de patru ani, chiar în momentul în care SUA și Europa încearcă să izoleze Moscova pentru invazia sa în Ucraina.
Unul dintre primele zboruri a adus-o pe fiica ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, căreia autoritățile georgiene i-au permis să intre în țară, într-un moment în care au interzis tot mai des accesul activiștilor opoziției ruse. Ekaterina Vinokurova și soțul ei veniseră pentru o nuntă, dar protestatarii au pichetat hotelul lor și au fost în cele din urmă forțați să plece, nu înainte de a evidenția ruptura dintre guvern și populație în ceea ce privește relațiile cu Rusia.
Open Caucasus Media, un organ de presă independent care acoperă Caucazul de Nord și de Sud, a analizat retorica utilizată de președintele partidului ”Visul Georgiei”, Irakli Kobakhidze, în primele cinci luni de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, și a găsit 57 de comentarii negative despre Occident, 26 despre Ucraina și doar nouă comentarii critice la adresa Rusiei.
Oficial, partidul de guvernământ urmărește un viitor euro-atlantic, aspirant la statutul de membru NATO, care se străduiește, de asemenea, să răspundă la 12 recomandări de reformă ale Comisiei Europene înainte de o decizie în decembrie privind acordarea sau nu a statutului de candidat la aderarea la UE pentru Georgia. În același timp, liderii partidului au adoptat o retorică ce va înstrăina cu siguranță alianța și Bruxelles-ul.
Premierul Irakli Garibashvili s-a întâlnit la Bruxelles cu secretarul general al NATO
În aprilie, premierul Irakli Garibashvili s-a întâlnit la Bruxelles cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și a declarat: „Aspirația euro-atlantică a Georgiei rămâne prioritatea noastră principală în materie de politică externă”. Puțin peste o lună mai târziu, el a șocat o conferință de securitate de la Bratislava, punând invazia Rusiei în Ucraina pe seama aspirațiilor Kievului de a deveni membru NATO.
Garibashvili a declarat: „Unul dintre motive a fost voința și determinarea Ucrainei de a deveni membră a NATO. Prin urmare, vedem consecințele”.
În același timp, premierul a acuzat Parlamentul European că încearcă „să tragă Georgia în războiul împotriva Rusiei”. Garibashvili a participat luna aceasta la Budapesta la o reuniune a liderilor de extremă dreapta din SUA și Europa, denunțând ceea ce el a numit „propaganda LGBTQ+” și definind familia ca fiind „o uniune între un bărbat și o femeie”. Ministrul apărării, Juansher Burchuladze, a calificat liberalismul drept o amenințare la adresa securității și suveranității georgiene.
„Nu este vorba doar de o aparență retorică între mesajele Kremlinului și mesajele Visul georgian, ci și de acțiuni care … promovează obiectivele Kremlinului în Georgia. Împreună cu erodarea sentimentelor pro-occidentale este și erodarea instituțiilor democratice din Georgia, iar aceasta este o garanție directă a împiedicării Georgiei de a deveni vreodată membră a UE sau a NATO”, a declarat Tinatin Bokuchava, un deputat din partea Mișcării Naționale Unite, de opoziție.
Fostul președinte georgian este acuzat pentru abuz de putere
Fostul președinte al țării, Mihail Saakașvili, a fost spitalizat în timp ce își ispășește o pedeapsă de șase ani de închisoare pentru abuz de putere în timpul mandatului, ca urmare, potrivit colaboratorilor săi, a torturii și otrăvirii.
Parlamentul European a cerut eliberarea, considerând că încarcerarea sa este o „răzbunare personală”, însă guvernul a ignorat aceste apeluri. Rândurile superioare ale sistemului judiciar, cunoscut sub numele de „clan” în Georgia, sunt considerate în general ca fiind în buzunarul partidului de guvernământ, iar patru judecători și foști judecători de rang înalt au fost sancționați de SUA luna trecută pentru corupție.
Protestele de stradă din martie au forțat guvernul să renunțe la un proiect de lege care ar fi clasificat ONG-urile și grupurile societății civile care primesc finanțare din străinătate drept „agenți străini”, un termen deosebit de puternic în Georgia, care amintește de spionaj. O lege similară în Rusia lui Putin a fost un precursor al închiderii unei serii de organizații pentru drepturile omului și drepturile civile.
În ciuda acestei victorii temporare a opoziției, libertatea presei continuă să se deterioreze în Georgia. Partidul de guvernământ refuză să discute cu orice mijloc de informare considerat critic. În prezent, se aplică norme parlamentare care interzic acreditarea oricărui jurnalist care reia o întrebare la care un deputat a refuzat anterior să răspundă. Proprietarii și jurnaliștii de rang înalt de la canalele de televiziune aliate opoziției s-au trezit ținta unui șir de procese usturătoare.
În Piața Libertății din Tbilisi există încă un centru de informare NATO și UE
Nika Gvaramia, director și prezentator de talk-show-uri la un canal de televiziune critic, a fost condamnată în 2022 la trei ani și jumătate de închisoare pentru „abuz de putere”, în mare parte pentru că a folosit o mașină de serviciu în scopuri personale la un post de televiziune anterior. A fost o sentință pe care Transparency International a declarat-o ca fiind motivată politic, menită „să o pedepsească pe Nika Gvaramia și să perturbe activitățile unui post de presă critic”.
În Piața Libertății din Tbilisi există încă un centru de informare NATO și UE, administrat de guvern, care flutură steagurile albastre ale celor două organizații, dar a încetat să mai organizeze evenimente publice de promovare, limitându-se recent la funcții mai tehnice. Ușa de la intrare este închisă permanent, iar un vânzător de flori a luat poziție în fața ușii sale.
Criticii partidului „Visul Georgiei” spun că această clădire este o metaforă potrivită pentru politica guvernului: menținerea unei fațade pro-occidentale, în timp ce se golește de substanță în interior.
Deocamdată, fațada este esențială, spun activiștii societății civile, deoarece anul viitor vor avea loc alegeri într-o țară în care peste 80% din electorat susține aderarea la UE. Dar, în cele din urmă, insistă ei, partidul este responsabil doar în fața unui singur om, fondatorul său miliardar, Bidzina Ivanishvili.
„Suntem un sistem politic dominat de un singur om, oligarhul Ivanishvili reglează totul”
Averea lui Ivanishvili, o avere estimată la 5 miliarde de dolari obținută din metale și bănci din Rusia, este echivalentă cu mai mult de un sfert din PIB-ul Georgiei. După ce a condus o mișcare de înlăturare a lui Saakașvili în 2012, acesta a demisionat din funcția de prim-ministru în 2013. Dar el continuă să exercite o influență puternică asupra țării.
Magnatul privește Tbilisi de la o vilă modernistă din sticlă și oțel. La reședința sa de vară de la Marea Neagră, el deține o reședință care include rechini, zebre, pinguini, flamingo și papagali. Un parc adiacent a fost plantat cu o mare varietate de arbori maturi dezrădăcinați din întreaga țară și aduși cu barja la proprietatea sa. Nimeni nu știe în ce măsură îi este dator lui Putin, dar cei care urmăresc Kremlinul subliniază că este greu pentru oligarhi să își scoată banii din Rusia fără a face o înțelegere cu Kremlinul.
„Suntem practic un sistem politic dominat de un singur om, în care oligarhul Ivanishvili reglează practic totul”, a declarat Irakli Porchkhidze, cofondator și vicepreședinte al Institutului georgian pentru studii strategice. Nikoloz Samkharadze, un oficial de rang înalt al Visului georgian, care prezidează comisia parlamentară pentru afaceri externe, a respins sugestia că partidul ar fi doar un proiect personal al lui Ivanishvili.
„Nu îl cunosc personal”, a declarat Samkharadze. „Desigur, există unii care mai au legături sau care, la un moment dat, au lucrat cu el. Bineînțeles, nu neg acest lucru. Dar nu este adevărat că 100% din conducerea Georgia Dream este cumva legată de el”.
Rata de aplicare a deciziilor UE în Georgia a scăzut de la 44 la 31%
În ceea ce privește legăturile de la Moscova ale lui Ivanishvili, el a spus: „Nu există nicio dovadă care să certifice faptul că are legături cu Rusia, niciun fapt care să ateste că s-a întâlnit cu politicieni ruși sau că are afaceri în Rusia.” Iar în ceea ce privește redeschiderea zborurilor spre și dinspre Moscova, Samkharadze a susținut că linia aeriană care zboară pe această rută nu a fost pusă sub incidența sancțiunilor UE.
Totuși, restaurarea a deranjat SUA și UE, mai ales că Georgian Airways a continuat să anunțe planuri de zboruri de tranzit prin Tbilisi pentru rușii care zboară spre cinci destinații europene, atenuând și mai mult impactul sancțiunilor.
Un purtător de cuvânt al UE a subliniat că rata de aliniere între deciziile și declarațiile UE și cele ale Georgiei a trecut de la un procent deja scăzut de 44% în 2022 la 31% până acum în acest an. „Acest pas ridică îngrijorări în ceea ce privește parcursul Georgiei în UE și angajamentul său de a se alinia cu UE în politica externă, conform acordului de asociere UE-Georgia”, a declarat purtătorul de cuvânt citat de publicația britanică The Guardian.
Cu toate acestea, diplomații europeni de la Tbilisi sunt conștienți că se confruntă cu o dilemă. Acordarea statutului de candidat în decembrie ar recompensa partidul de guvernământ pentru regresul democratic și i-ar consolida controlul asupra puterii. Negarea acestei perspective Georgiei ar putea răpi speranța georgienilor obișnuiți și ar putea transforma îmbrățișarea visului georgian față de Moscova din ezitantă în entuziastă, declanșând mai multe conflicte de stradă. După cum a spus un diplomat european: „O decizie „nu” ar putea declanșa o spirală de evenimente care ar putea scăpa de sub control”.
