Uniunea Europeană își îmbracă pantalonii de camuflaj și își încordează mușchii în materie de apărare. NATO nu este mulțumită. De ani de zile, cele două instituții cu sediul la Bruxelles abia dacă au comunicat când a venit vorba de apărare.
u excepția unei cooperări militare în zone precum Balcanii, pentru că nu au fost nevoite. Apărarea a fost domeniul NATO, este o alianță militară, la urma urmei. În timp ce UE s-a ocupat de comerț, agricultură, schimbări climatice și lucruri precum standardele pentru brânzeturile de patrimoniu.
Totul a fost rezumat printr-o sintagmă populară în cercurile militare: „SUA luptă, ONU hrănește, UE finanțează”. Acest lucru se schimbă acum. Se fac tot mai multe apeluri pentru ca următoarea Comisie Europeană să aibă primul comisar pentru apărare din istorie. Este vorba de noua CE, care va fi formată după alegerile europene din iunie.
Dar și care va fi condusă probabil din nou de Ursula von der Leyen, fost ministru german al Apărării . Persoana care ar ocupa acest post ar fi responsabilă de alocarea a miliarde de euro pentru industria de apărare a Europei. În scopul de a ajuta la satisfacerea nevoilor proprii ale blocului, precum și a celor ale Ucrainei.
Cursa NATO-UE în materie de apărare
Comisia a prezentat, de asemenea, o strategie industrială europeană de apărare, alături de un fond de numerar de cel puțin 1,5 miliarde de euro. Cu scopul de a face ca UE să înceapă, în sfârșit, să își facă simțită greutatea în ceea ce privește apărarea. Liderii UE încearcă să găsească bani pentru a stimula apărarea. De asemenea, au cerut Comisiei să „exploreze toate opțiunile” până la summitul din iunie. Diplomații spun că liderii sunt de acord cu necesitatea banilor, dar nu sunt de acord cu privire la modul în care să îi găsească.
Stimulat de războiul din Ucraina și de potențiala revenire la Casa Albă a lui Donald Trump, blocul vrea ca membrii săi să înceapă să se gândească la propriul viitor în materie de apărare. Unul în care să nu se bazeze excesiv pe Statele Unite. La NATO se trag semnale de alarmă. Unde SUA este membrul-cheie și care s-a bucurat timp de decenii de supremație asupra modului în care majoritatea țărilor UE își coordonează politicile de apărare.
NATO, cel mai mare furnizor de securitate
„Nu se poate ca UE și NATO să prezinte Germaniei, Danemarcei sau Poloniei două liste contradictorii de obiective de capacitate. Ceea ce este important este că, bineînțeles, NATO este organizația care trebuie să stabilească țintele de capabilitate… pentru câte tancuri de luptă, câte avioane, câte nave, ce fel de pregătire și așa mai departe”, a declarat luna trecută secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Acestea sunt cuvinte puternice din partea lui Stoltenberg, de obicei ultra-diplomatic.
Dacă mesajul său nu era suficient de clar, șeful norvegian al alianței a adăugat: „Aceasta este responsabilitatea principală a NATO”. Săptămâna trecută, Stoltenberg a dublat, de asemenea, propunerea NATO de a fi cel mai mare furnizor de securitate pentru Kiev. Echipa sa a vehiculat ideea unui fond de 100 de miliarde de euro pe cinci ani pentru Ucraina. Există, de asemenea, un plan al NATO de a prelua formatul Ramstein, administrat de SUA, care organizează ajutorul militar pentru Ucraina.
Cu toate acestea, anumite țări europene au îndoieli cu privire la acest nivel de angajament monetar. Se spune că unii miniștri de Externe și-au dat ochii peste cap în timpul prezentării lui Stoltenberg la începutul acestei luni. Șeful NATO a insistat, spunând că va lucra la planul de finanțare masivă în perioada premergătoare marelui summit NATO din iulie de la Washington.
UE vrea să-și asume un rol financiar
Aceeași cifră de 100 de miliarde de euro este populară și la nivelul UE. Ea a fost avansată de comisarul pentru piața internă, Thierry Breton, pentru un fond de apărare al UE, precum și de Estonia. Oficialii UE sunt categorici că nu există nicio șansă de duplicare, dar insistă că blocul comunitar are un rol financiar de jucat.
„Trebuie să construim un astfel de instrument financiar sustenabil dacă securitatea europeană trebuie să fie protejată. În cazul în care SUA ar fi de acord [cu] un fond comun, să îl facem în cadrul NATO. În cazul în care vor să continue să o facă în mod bilateral, să o facem sub umbrela UE”, a declarat Tomáš Kopečný, trimisul ceh pentru reconstrucția Ucrainei și fost ministru adjunct al Apărării. Multe depind de poziția Washingtonului.
Acapararea puterii
Scepticismul NATO cu privire la incursiunile UE în domeniul apărării este profund. Cei din interiorul Alianței consideră că planurile UE ar putea uzurpa competențe considerate de mult timp tradiție pentru alianța veche de 75 de ani. De asemenea, spun că dorințele de reglementare ale blocului ar putea afecta planurile NATO.
De asemenea, este larg răspândită teama că UE ar putea să comploteze pentru a-și stabili propriile standarde pentru muniție. Distincte de cele ale alianței, care sunt în vigoare de o jumătate de secol.
Într-o scrisoare pe care Stoltenberg i-a trimis-o lui von der Leyen pe 26 ianuarie, el a venit cu avertizări. „Sunt îngrijorat de potențiala suprapunere cu activitățile NATO existente. În special, aș fi îngrijorat dacă UE ar trece la stabilirea de standarde pentru muniții” a scris acesta.
Îngrijorări de ambele părți
NATO este responsabilă pentru tipurile și stocurile de muniție, cât de mult să dețină, ce tipuri să păstreze. Cu orientări pentru a se asigura că acestea pot fi interoperabile peste granițe. Astfel încât, de exemplu, un glonț francez să poată fi tras dintr-o țeavă germană. Îngrijorările sunt de ambele părți.
„Există din partea UE, atunci când vine vorba de probleme de apărare, un sentiment de nou-venit și de partener junior”, a declarat Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO. Care în prezent este liderul departamentului de apărare la think tank-ul Consiliului European pentru Relații Externe. Grand a adăugat că pare să existe „un pic de teamă” din partea UE. „Dacă dăm prea mult… dacă recunoaștem prea mult că NATO are expertiza… nu vom avea autonomia noastră strategică” a spus acesta.
Standarde în materie de apărare și securitate
Dar Stoltenberg a spus foarte clar cine stabilește standardele în materie de apărare și securitate – și nu este UE. „Avem nevoie de o singură instituție care să stabilească standardele – astfel încât standardele NATO pentru interoperabilitate, pentru comunicații, pentru interschimbabilitatea muniției, toate acestea reprezintă un singur set de standarde. Nu aveți două seturi de standarde – atunci obțineți exact opusul”, a declarat șeful NATO.
Cu toate acestea, șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, a apărat demersul UE de a face mai mult în ceea ce privește industria de apărare. „Pacea nu mai este un dat, din nefericire. Războiul este la granițele noastre. Războiul de agresiune al Rusiei a adus un mare sentiment de urgență. Pentru a intensifica capacitățile noastre industriale de apărare”, a declarat el luna trecută.
Pentru UE, potențiala revenire a lui Trump ca președinte al SUA face cu atât mai urgentă consolidarea rapidă a capacităților de apărare ale Europei. Într-un discurs din februarie, von der Leyen a declarat că ar fi nevoie urgentă de o „nouă mentalitate de apărare europeană”. Deoarece „nu avem controlul asupra alegerilor sau deciziilor din alte părți ale lumii”, conform Politico .
