China a împrumutat peste 1.000 de miliarde de dolari unui număr de peste 150 de țări în cadrul Inițiativei Belt and Road, devenind astfel cel mai mare creditor oficial din lume, informează The Diplomat.
Când Sri Lanka a intrat în incapacitate de plată a datoriei sale anul trecut și a rămas fără valută pentru a finanța importurile, în capitala Colombo au izbucnit proteste care au dus la răsturnarea primului ministru și a președintelui. Criza datoriilor din Sri Lanka este canarul din mina de cărbune a lumii în curs de dezvoltare. Fondul Monetar Internațional (FMI) a declarat că 60% dintre țările cu venituri mici sunt aproape de a se afla sau se află în dificultate cu datoriile. Atunci când FMI va convoca o masă rotundă la nivel înalt a principalelor guverne creditoare și debitoare, care se preconizează că va avea loc la 27 februarie în India, toți ochii vor fi ațintiți asupra Chinei, notează The Diplomat.
China este cel mai mare creditor din lume
China a împrumutat peste 1.000 de miliarde de dolari unui număr de peste 150 de țări în cadrul Inițiativei sale Belt and Road începând din 2013, devenind astfel cel mai mare creditor oficial din lume. În timp ce multe dintre aceste guverne se confruntă cu presiunea combinată a pandemiei COVID-19 și a inflației, disponibilitatea Chinei de a-și restructura datoria va avea consecințe de mare amploare asupra drepturilor a milioane de oameni din întreaga lume la un nivel de trai adecvat, la sănătate și la educație. Însă, până în prezent, China a oferit chiar mai puțin decât alte guverne creditoare pentru a permite economiilor aflate în dificultate să iasă din criză, protejând în același timp drepturile oamenilor.
În Sri Lanka, de exemplu, protestele s-au diminuat, dar nu și greutățile: Mai mult de unul din patru srilankezi – 6,3 milioane de persoane dintr-o populație de 22 de milioane – se confruntă cu o insecuritate alimentară moderată sau severă, potrivit Organizației Națiunilor Unite, iar sărăcia a crescut de la 13 la 25 % din populație. Lipsa unui acord privind restructurarea datoriei cu China atârnă greu asupra crizei.
Experții ONU în materie de datorie externă și drepturile omului au subliniat de mult timp că crizele datoriilor ar trebui să fie rezolvate într-un mod care să protejeze capacitatea guvernelor debitoare de a investi în mod adecvat în drepturile economice și sociale. Acest lucru creează obligații în domeniul drepturilor omului pentru o serie de actori, inclusiv pentru guvernele creditoare. În 2019, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat un set de principii directoare pentru o abordare bazată pe drepturi în abordarea crizelor economice, care subliniază necesitatea unor evaluări ale impactului asupra drepturilor omului pentru a se asigura că toți actorii relevanți, inclusiv guvernele creditoare, își aliniază pozițiile pentru a proteja cât mai bine drepturile omului.
Țările creditoare nu trebuie să reprezinte un risc
Obligația guvernelor care se confruntă cu crize economice de a acorda prioritate drepturilor necesită sprijin din partea altor guverne și instituții, inclusiv ca creditorii „să se abțină de la un comportament prădător sau obstrucționist” care dăunează capacității țărilor de a-și îndeplini obligațiile în materie de drepturi ale omului.
Yuefen Li, un expert independent al ONU în materie de datorie externă și drepturile omului, a numit situația dificilă cu care se confruntă guvernele debitoare în urma COVID-19 o „alegere între a plăti datoria sau a salva vieți”. Raportul său din 2021 stabilește recomandări pentru reformarea arhitecturii internaționale a datoriei, care include un apel la anularea datoriei „pentru țările care se confruntă cu mari probleme de îndatorare și cu contracții economice… pentru a-și restabili în mod adecvat capacitatea de a se îngriji de populația lor”.
Interesul Chinei în domeniul drepturilor omului
Guvernul chinez a căutat mult timp să se prezinte la ONU ca un campion al drepturilor economice, sociale și culturale atât acasă, cât și în țările în curs de dezvoltare. Acesta a preluat conducerea rezoluției 49/19 din 2022 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care recunoaște că impactul negativ de amploare al pandemiei COVID-19 asupra drepturilor aruncă „lumină asupra consecințelor structurale ale deceniilor de servicii publice subfinanțate sau desființate” legate de accesul la hrană adecvată, locuințe, apă și canalizare, securitate socială, sănătate și educație.
Angajamentul aparent al Beijingului față de drepturile economice și sociale în cadrul Organizației Națiunilor Unite este în contradicție cu rezistența sa aparentă față de restructurarea și anularea datoriei, ceea ce face mai dificil pentru guvernele împovărate de datorii să se asigure că serviciul datoriei nu le subminează obligațiile privind drepturile omului.
În Sri Lanka, unde China deține aproximativ 20% din datoria externă a guvernului, a oferit doar un moratoriu de doi ani asupra plăților, după ce ani de zile a respins cererile de restructurare a împrumuturilor. Toate celelalte guverne care dețin datoria Sri Lankăi au fost de acord, în principiu, cu reducerea datoriei, deși suma exactă ar fi determinată de ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivele unui program al FMI, un angajament cunoscut sub numele de asigurări de finanțare.
FMI, ajutor de 2,9 miliarde de dolari Sri Lankăi
FMI evaluează în prezent dacă termenii Chinei îndeplinesc cerințele sale pentru a debloca fonduri în cadrul unui acord de împrumut de 2,9 miliarde de dolari la care a ajuns cu guvernul din Sri Lanka în septembrie anul trecut. La rândul său, acest lucru ar permite Băncii Mondiale și Băncii Asiatice de Dezvoltare să ofere noi finanțări. Economiștii sunt îngrijorați că, dacă aceste fonduri nu vor ajunge în curând, ar putea duce la o criză mai gravă. Dar nu este nevoie să privim în viitor pentru a vedea că cetățenii obișnuiți din Sri Lanka suferă acum din cauza unui nivel nesustenabil al datoriei.
Cei din alte părți pot privi la situația dificilă a cetățenilor din Sri Lanka și se pot îngrijora pentru viitorul lor. Pakistanul, o națiune de 230 de milioane de locuitori în care China deține 30 % din datoria externă a guvernului, se află pe marginea prăpastiei unei crize de schimb valutar și a datoriei. Se pare că guvernul a ajuns la un acord cu FMI pentru a relua un program de împrumut blocat, dar pericolul de neplată nu a trecut.
Retorica Beijingului cu privire la drepturile economice, sociale și culturale a depășit de mult timp acțiunile sale. În cazul în care guvernul chinez prețuiește cu adevărat drepturile pe care pretinde că le promovează la Națiunile Unite, acesta trebuie să reevalueze urgent modul în care gestionează datoria nesustenabilă pe care o deține.