Deși s-a trezit lent la această provocare, Occidentul recuperează decalajul față de China în competiția pentru mineralele esențiale. În urmă cu numai 10 luni, François-Philippe Champagne, ministrul canadian al industriei, a aprobat achiziționarea minerului canadian Neo Lithium de către Zijin Mining Group, un grup susținut de statul chinez.
Lăsând la o parte preocupările legate de securitatea națională, Champagne a indicat activele Neo Lithium din Argentina și i-a asigurat pe sceptici că Neo Lithium ,,nu este cu adevărat o companie canadiană”. Este posibil ca minerii chinezi să fi interpretat acordul ca pe un semnal binevenit că pot continua să cumpere nestingheriți minerale canadiene. Ușurarea lor se va dovedi a fi de scurtă durată.
Industria minieră
Într-o întorsătură dramatică, Ottawa a anunțat la 28 octombrie că firmele străine deținute de stat care urmăresc tranzacții în sectorul canadian al mineralelor critice vor fi de acum înainte ,,aprobate în mod excepțional”. O săptămână mai târziu, Champagne a ordonat ca trei firme chinezești să renunțe la trei companii canadiene de minerit de litiu, inclusiv două care operează în Argentina, conform thediplomat.com.
Intervenția surpriză sugerează o abordare ostilă față de investițiile chinezești în minerale. Nu a fost întotdeauna așa. Timp de ani de zile, țările occidentale au trecut cu vederea implicațiile pentru securitatea națională ale materiilor prime esențiale, cedând vaste rezerve de minerale Chinei chiar în momentul în care tranziția ecologică lua avânt.
În 2013, cu finanțare de la Banca de Dezvoltare a Chinei, Tianqi Lithium a supralicitat față de rivalul său american și a preluat mina Greenbushes din Australia, care deține cele mai mari depozite de litiu din lume. Aceeași firmă a achiziționat apoi o participație de 24% din SQM, cel mai mare producător de litiu din Chile, în 2018, sub auspiciile președintelui de atunci, Sebastián Piñera, care a încercat să stimuleze investițiile private în sectorul minier.
În Republica Democrată Congo, o firmă chinezească a cumpărat succesiv două dintre cele mai mari mine de cobalt din lume de la Freeport-McMoran, o companie americană, fără a avea nemulțumiri pe timpul administrațiilor lui Obama sau Trump.
O astfel de neglijență a permis Chinei să domine aprovizionarea cu mineralele necesare pentru bateriile vehiculelor electrice (VE), care sunt esențiale pentru tranziția energetică și pentru combaterea schimbărilor climatice. De asemenea, Occidentul nu dispune de capacitatea de rafinare, astfel încât trebuie să trimită mai întâi materiile prime în China pentru a fi prelucrate.
În 2022, China ar putea produce 74% din bateriile din lume, iar procentele realizate în Europa și în Statele Unite rămân în urmă cu 16% și, respectiv, 7%. Pe măsură ce dominația Chinei pe piața mondială a bateriilor a devenit greu de ignorat, securitatea minerală a revenit în sfârșit pe radarul factorilor de decizie occidentali.
Lanțurile de aprovizionare
Teama de posibile întreruperi ale lanțului de aprovizionare a fost confirmată de atacul Rusiei asupra Ucrainei. Războiul a oprit producția de neon din Ucraina, care furnizează aproximativ jumătate din producția mondială de neon de calitate pentru semiconductori. Între timp, Rusia exportă 15 la sută din nichel și 21 la sută din paladiu la nivel mondial – utilizate în baterii și, respectiv, în convertizoare catalitice. În februarie, îngrijorările legate de posibilele sancțiuni asupra metalelor rusești au făcut ca prețul nichelului să atingă un maxim al ultimilor 11 ani (de atunci, prețul a scăzut). Având în vedere rivalitatea geopolitică dintre China și Occident, dependența de mineralele chinezești nu este doar nedorită din punct de vedere comercial, ci amenință și autonomia strategică a Occidentului.
Aceste îngrijorări au determinat guvernele să își regândească politica industrială, în frunte cu Statele Unite. În iunie, Departamentul de Stat a prezentat Parteneriatul pentru securitatea minerală, care include Australia, Canada, Coreea de Sud, Japonia și alți aliați. Scopul este de a susține ,,consolidarea prietenoasă” a lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice – ceea ce se traduce, în linii mari, prin reducerea dependenței de China și Rusia pentru minerale, metale și energie. Congresul extinde domeniul de aplicare al Legii privind producția de apărare pentru a canaliza finanțarea către „bazele tehnologice și industriale” ale Canadei, Australiei și Regatului Unit.
În ciuda retoricii nobile, ritmul decuplării va fi variabil în funcție de țară. Să luăm exemplul Australiei, ce are deja istorie de aprovizionare a Chinei cu minereu de fier și litiu. Potrivit unui raport al Universității din Sydney și al firmei de consultanță KPMG, valoarea investițiilor chineze în Australia a scăzut cu 69% în 2021, după ce a avut loc o dispută diplomatică privind originea COVID-19. De asemenea, Australia și-a diversificat relațiile comerciale, vânzând mai multe minerale către Japonia, Coreea de Sud și Vietnam, reducând în același timp exportul de minerale către China. Cu toate acestea, Australia nu a reușit să anuleze investițiile chinezești existente. Săptămâna trecută, la Conferința Internațională a Minelor și Resurselor, ministrul resurselor a ezitat să forțeze China să renunțe la minele de litiu și a declarat că proiectele ,,vor rămâne așa cum sunt”.
Cu toate acestea, Occidentul are o șansă bună de a ajunge din urmă China în cursa pentru mineralele critice. China are avans datorită unei varietăți de sprijin din partea statului, cum ar fi subvențiile pentru fabricile de prelucrare de acasă și finanțarea de către bănci politice pentru achiziții în străinătate. Prin punerea în aplicare a unei combinații de politici industriale și de control al investițiilor, Statele Unite și Europa le oferă investitorilor lor același acces la credite și le permit producătorilor lor să se extindă rapid. Acesta este un prim pas în direcția corectă.
