„Ne aflăm într-un moment de mare agitație”, a declarat Olaf Scholz pe 6 martie, în fața Schloss Meseberg, un castel din Brandenburg, unde cabinetul său ținea o ședință de două zile. Aceasta nu numai din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei, a explicat cancelarul german, ci și din cauza transformărilor impuse de criza ecologică. El a promis să transforme Germania în mare viteză într-o economie strălucitoare și neutră din punct de vedere climatic. Dar poate reuși să facă toate aceste schimbări?, se întreabă The Economist.
Această „nouă viteză germană” a devenit mantra lui Scholz. „Aveam deja slăbiciuni masive înainte de criză”, spune Clemens Fuest, șeful Ifo, un think-tank de politică economică cu sediul la München. Invazia Ucrainei a scos la iveală dependența Germaniei de energia ieftină a Rusiei, incapacitatea sa de a se apăra din punct de vedere militar și capcanele legăturilor economice strânse cu autocrațiile – cele cu China fiind potențial mai riscante decât cele cu Rusia.
China, principalul partener economic al Germaniei
Anul trecut, China a fost principalul partener comercial al Germaniei pentru al șaptelea an consecutiv, cu exporturi și importuri combinate de peste 298 de miliarde de euro (320 de miliarde de dolari), în creștere cu aproximativ 21% față de 2021. Germania se bazează pe China pentru importul de pământuri rare, care sunt indispensabile în baterii și semiconductori, precum și pentru alte minerale critice. BASF, un gigant din industria chimică, investește 10 miliarde de euro într-o nouă fabrică în sudul Chinei. Volkswagen, cel mai mare producător de automobile din Europa, se bazează pe China pentru 40% din vânzările sale, în funcție de volum.
Vulnerabilitățile economiei merg mult dincolo de cele care au fost puse în evidență de invazia rusă de acum un an. Germania a fost, de asemenea, prea lentă în decarbonizarea și digitalizarea economiei sale și în abordarea problemelor sale demografice și a penuriei acute de lucrători calificați care afectează în special IMM-urile și afacerile de familie.
Înseamnă toate acestea că întregul model de afaceri al Germaniei este stricat? Majoritatea economiștilor nu cred că da, deși are nevoie de schimbări structurale profunde. „Economia Germaniei a fost mai rezistentă decât se aștepta”, spune Klaus Günter Deutsch de la Federația Industriilor Germane, un grup de lobby, conform The Economist.
Anul trecut s-a vorbit despre o dezindustrializare pe scară largă din cauza creșterii vertiginoase a costurilor energiei, care a afectat în special industria chimică, una dintre cele mai mari din Germania, dar și producătorii de hârtie, ceramică și alte bunuri cu consum mare de energie. Indicele dax, indicele blue-chips german, a scăzut cu 27% în primele nouă luni ale anului trecut, aproape de două ori mai mult decât a scăzut indicele FTSE 100 din Marea Britanie sau S&P 500 din America. Unii experți preziceau o recesiune profundă pentru Germania în 2023.
Germania încă poate evita recesiunea
Pe măsură ce se apropie primăvara, perspectivele sunt mai roz. Ajutată de o iarnă blândă, Germania nu a fost niciodată aproape de a avea nevoie de raționalizarea gazului, așa cum se temea multă lume. Potrivit previziunilor guvernamentale, Germania are acum șanse să evite o recesiune în acest an.
De asemenea, panica legată de dezindustrializare s-a diminuat. Producția energo-intensivă a scăzut cu 13% față de ianuarie 2022, dar producția industrială globală a rezistat. Acest lucru indică o reamenajare a lanțurilor de aprovizionare, mai degrabă decât un proces de dezindustrializare generalizată.
BASF își restructurează profilul de producție complex pentru a renunța la produsele cu marje reduse, de exemplu. Producătorii de oțel au făcut deja acest lucru. „Cererea de oțel de bază pe piața germană a scăzut semnificativ în ultimele decenii. Ne concentrăm pe produse din oțel foarte specializate pe care foarte puțini le pot produce”, spune Markus Grolms de la ThyssenKrupp, un mare producător de oțel.
Rüdiger Bachmann, economist la Universitatea Notre Dame din Indiana, prezice că geografia producției germane se va schimba permanent. Un procent relativ mic de companii industriale care utilizează procese energointensive și relativ simple, cum ar fi producătorii de amoniac, zinc sau aluminiu, se vor reloca în străinătate. Însă altele care utilizează procese de producție mai complexe vor fi probabil să le ia locul.
Germania va continua să aibe probleme cu energia
Cu toate acestea, chiar și cu un număr mai mic de întreprinderi mari consumatoare de energie, Germania va avea nevoie de multă energie verde dacă dorește să devină o economie neutră din punct de vedere climatic, așa cum este planificat până în 2045. Eforturile sale de decarbonizare sunt în întârziere. Amprenta sa anuală de carbon, de nouă tone pe persoană în 2020, este cu aproximativ 50% mai mare decât cea a Franței, Italiei sau Spaniei. Pentru o țară căruie îi place să se considere un lider în materie de climă și care a cheltuit miliarde de euro pentru Energiewende, o strategie de înlocuire a combustibililor fosili cu surse regenerabile de energie, este un drum lung până la emisii nete zero.
În discursul său de la Forumul Economic Mondial de la Davos din ianuarie, Scholz a vorbit, de asemenea, despre „noua viteză germană” în atingerea obiectivelor climatice. O lege recentă impune ca prioritate extinderea energiei eoliene și solare, precum și a rețelelor de electricitate și hidrogen, a spus el. În cadrul acestui nou regim, aprobările pentru rețelele de electricitate sunt acordate, în medie, cu doi ani mai repede decât înainte. În acest an, guvernul Scholz a mai mult decât dublat volumul de cereri de oferte pentru parcurile eoliene terestre. Obiectivul ambițios al cancelarului este de a ridica patru sau cinci noi turbine eoliene în fiecare zi până în anii 2030. Până în 2030, 80% din producția de energie electrică a Germaniei va proveni din surse regenerabile, promite Scholz. Este o sarcină dificilă.
Economia germană rămâne în urmă cu digitalizarea
Digitalizarea întreprinderilor este un alt domeniu în care Germania a fost prea lentă și prea birocratică. În ceea ce privește integrarea tehnologiilor digitale de către întreprinderi, Germania se situează doar în jurul mediei dintre statele membre ale UE. Administrația sa publică este lamentabil de analogică. Aceasta a făcut față pandemiei în principal prin utilizarea faxului. Multe state și municipalități au ratat anul trecut termenul limită, stabilit printr-o lege federală din 2017, de a face disponibile online aproape 600 de servicii publice.
Există progrese în unele domenii, în special în sectorul privat. Conform strategiei guvernamentale Gigabit, cel puțin 50% din gospodăriile și întreprinderile germane trebuie să fie conectate la rețeaua de fibră optică până în 2025, iar toate gospodăriile ar trebui să fie conectate până în 2030. Companiile mici și mijlocii fac progrese, în special cele din industriile de inginerie și de mașini. Însă schimbarea culturală necesară pentru a îmbrățișa economia digitală necesită timp. Disponibilitatea firmelor de a îmbrățișa tehnologia depinde adesea de vârsta directorului general, spune Matthias Knecht, cofondator în vârstă de 41 de ani al Billie, un start-up din Berlin specializat în plăți între întreprinderi.
Ultima provocare: demografia
Ultima provocare neglijată este înlocuirea lucrătorilor care se pensionează. Populația în vârstă de muncă din Germania reprezintă aproximativ 64% din totalul populației, similar cu cea din America. Dar cele mai mari cohorte sunt la sfârșitul anilor 50 și începutul anilor 60. Firmele se luptă deja să ocupe posturile vacante. Institute for Employment Research, un think-tank, preconizează că, în lipsa unei imigrații mai mari sau a unor schimbări de politică, piața forței de muncă va pierde 7 milioane de lucrători până în 2035, față de 46 de milioane în prezent. Dar există un anumit potențial în a le oferi lucrătorilor mai în vârstă și celor care lucrează cu fracțiune de normă mai multe stimulente pentru a adăuga ore.
Reconversia profesională a forței de muncă este un element central al strategiilor întreprinderilor pentru a face față acestei penurii de lucrători calificați. „Planificăm un program de formare profesională de cel puțin 12 zile de lucru complete pentru fiecare lucrător, în principal din cauza noilor tehnici de producție”, spune Rene Wolf, de la Ford Europe din Köln. Un salariu mai mare ar ajuta la atragerea lucrătorilor către cele mai bune și mai productive firme, dar Germania se mândrește cu restricția salarială.
Germania are nevoie de un Zeitenwende (o cotitură de epocă) în materie de politică economică la fel de mult ca și de cel promis de Scholz în politica militară și externă. Aceasta este o sarcină dificilă, având în vedere întârzierile lăsate de guvernele anterioare. Scholz trebuie să determine guvernul său de coaliție să înceteze să se mai certe. Și trebuie să reușească ceva și mai greu: să-și entuziasmeze concetățenii germani în legătură cu viitorul.
