Economiștii nu sunt cunoscuți pentru optimismul lor, dar, astăzi buna lor dispoziție este scoasă în evidență. Nu cu mult timp în urmă, se părea că o recesiune americană era inevitabilă, deoarece Rezerva Federală a continuat să crească ratele dobânzilor pentru a combate inflația.
Alte bănci centrale îi urmau exemplul, problemele lor legate de inflație fiind agravate de o creștere a dolarului, o problemă deosebită pentru piețele emergente care se împrumută și fac comerț folosind moneda americană. Cu toate acestea, vestea că rata anuală a inflației americane a scăzut la 3% în luna iunie a alimentat speranțele că următoarea majorare a ratei dobânzii de către Fed, așteptată la 26 iulie, va fi ultima și că și alte bănci centrale ar putea să se relaxeze.
Economia mondială încetinește
Acțiunile sunt în creștere, randamentele obligațiunilor sunt în scădere, iar dolarul verde este aproape la cel mai slab nivel de când Fed a început să majoreze ratele. Valul de speranță este cu atât mai neobișnuit cu cât economia mondială încetinește. La 17 iulie, China a raportat că economia sa a crescut cu doar 0,8% în al doilea trimestru al anului, în ciuda faptului că guvernul a renunțat la politica dezastruoasă de „zero-covid” în urmă cu doar șapte luni.
Producția mondială a avut de suferit, deoarece consumatorii au ieșit din blocaje și au început să consume mai mult și să cumpere mai puține echipamente de birou acasă. Și, deși America a înregistrat o creștere puternică în prima jumătate a anului, economiștil se estimează că ritmul de creștere a economie ar urma să încetinească.
Totuși, din ce în ce mai mulți dintre ei nu se așteaptă ca aceasta să se micșoreze. Iar diminuare creșterii doar atât cât să reducă inflația fără a intra în recesiune este cel mai bun scenariu pentru economiile supraîncălzite precum cea americană. Chiar și redeschiderea dezamăgitoare a Chinei, care nu are o problemă de inflație proprie, a însemnat că nu s-a concretizat o temută creștere bruscă a prețurilor globale ale materiilor prime. Acest lucru a ajutat Europa, care a înlocuit gazul rusesc prin conducte cu livrări de gaz lichefiat.
Principalele provocări pentru economia mondială
Cu toate acestea, ar fi o greșeală să presupunem că economia mondială este acum pe calea unei așa-numite aterizări ușoare, din trei motive. Primul este că inflația, deși mai scăzută, rămâne mult peste țintele de 2% ale băncilor centrale. Scăderea ratei de inflație din America a fost determinată de o scădere punctuală a prețurilor la energie: excluzând alimentele și energia, prețurile sunt cu 4,8% mai mari decât în urmă cu un an.
În zona euro, cifra este de 5,5%, iar în ambele economii salariile continuă să crească mult peste creșterea productivității. Cu alte cuvinte, lumea bogată mai are un drum de parcurs până la dezinflația completă și mulți economiști se așteaptă ca ultimul kilometru să fie cel mai greu.
Deși o inflație încăpățânată de, să zicem, 3-4% nu captează atât de mult titlurile ziarelor ca recentele creșteri alarmante ale prețurilor, aceasta ar reprezenta totuși o problemă pentru bancherii centrali. Aceștia ar putea fi nevoiți să aleagă între o înăsprire mai mare decât se așteaptă în prezent și abandonarea tacită a obiectivelor de 2%. Oricare dintre cele două variante ar fi perturbatoare pentru piețele de active și, potențial, și pentru economia reală.
Majorările salariale au scăzut
Al doilea risc este că, în timp ce lumea vede acum beneficiile, costurile ar putea să nu fie vizibile pentru o perioadă de timp. Până în prezent, piața americană a forței de muncă s-a reechilibrat destul de ușor, reducând mai degrabă locurile de muncă vacante decât cele vacante. Angajările sunt încă puternice, iar concedierile sunt rare. Având în vedere că locurile de muncă vacante sunt mai puțin numeroase, creșterea salariilor a scăzut.
Cu toate acestea, nimeni nu știe pentru cât timp piața locurilor de muncă poate pierde, iar în ultimele luni, scăderea numărului de locuri de muncă vacante a stagnat în mod amenințător. În întreaga lume bogată există dovezi că firmele, marcate de amintirea penuriei de forță de muncă, au acumulat lucrători de care nu au nevoie; în mai multe țări, numărul mediu de ore lucrate a scăzut. În cazul în care companiile decid că este prea costisitor să se agațe de lucrători care ar putea sau nu să fie necesari în viitor, atunci disponibilizările ar putea crește brusc.
Principalele economii asiatice
Cel de-al treilea pericol constă în faptul că divergențele dintre marile economii ale lumii înseamnă că, chiar dacă presiunea asupra Fed scade, factorii de decizie din alte părți rămân îngrijorați. Marea Britanie sărbătorește o scădere mai mare decât se aștepta a inflației anuale în luna iunie, dar, cu o creștere a prețurilor și a salariilor de aproximativ 7%, rămâne o situație aberantă îngrijorătoare.
Japonia abia și-a început înăsprirea monetară; având în vedere că inflația este în creștere, Banca Japoniei ar putea ajusta din nou plafonul pentru randamentele obligațiunilor pe termen lung la sfârșitul lunii iulie. China s-ar putea confrunta cu o încetinire structurală a creșterii, în care economia este îngreunată de datorii neperformante, așa cum a fost cea a Japoniei la începutul anilor 1990, și în care inflația este în mod constant prea scăzută. Cu alte cuvinte, indiferent unde vă uitați, rămâne o imensă incertitudine cu privire la locul unde se vor stabili în cele din urmă inflația și ratele dobânzilor. Dar economia mondială nu a scăpat încă nevătămat, potrivit the economist.com.
