Încă de la înființarea sa în 1944, FMI a trebuit să se obișnuiască să se reinventeze. Astăzi, însă, se confruntă cu o criză de identitate cum nu a mai fost până acum. Fondul, a cărui reuniune anuală de primăvară începe pe 10 aprilie, ar trebui să ofere o plasă de siguranță financiară pentru țările aflate în dificultate.
Cu toate acestea, deși lumea săracă se află în mijlocul celei mai grave crize a datoriilor din ultimele decenii, fondul pare aproape incapabil să acorde împrumuturi. De la începutul pandemiei de Covid-19, a fost alocat 1 miliard de dolari în plus pentru FMI, însă portofoliul de împrumuturi a crescut cu doar 51 de miliarde de dolari.
FMI, rol redus în situații de criză
Fondul este paralizat deoarece este o instituție multilaterală care aspiră să reprezinte întreaga lume, fiind în același timp un club controlat de America și de aliații săi occidentali. Acest lucru a funcționat atunci când America era puterea dominantă a lumii și intenționa să urmărească internaționalismul liberal. Acum, China încearcă să construiască o ordine alternativă. Dacă fondul nu acționează în curând, capacitatea sa de a-și îndeplini misiunea de creditor în caz de criză va fi pusă sub semnul întrebării.
La începuturile sale, principalul rol al FMI a fost acela de a promova comerțul echilibrat și de a gestiona sistemul de rate de schimb fixe de la Bretton Woods. Abia după ce aceste acorduri s-au prăbușit, acesta și-a mutat accentul pe o altă misiune: furnizarea de numerar de urgență, cu anumite condiții, pentru țările aflate în criză. Începând cu anii 1980, și mai ales în timpul crizei financiare asiatice din 1997, fondul a devenit cunoscut pentru aplicarea fermă a ortodoxiei economice. În anul 2010, acesta și-a revizuit unele dintre opiniile privind austeritatea și controlul capitalurilor, încercând să își promoveze latura mai blândă.
În prezent, rolul fondului în calitate de creditor în situații de criză este atât redus, cât și mai puțin reușit. Multe piețe emergente mari au acumulat cantități mari de rezerve valutare pentru a se proteja împotriva crizelor valutare. Aproximativ 30% din împrumuturile restante ale fondului au fost acordate unui singur debitor, Argentina. FMI acordă împrumuturi unor țări precum Egipt și Pakistan, care sunt importante din punct de vedere strategic pentru America. Dar acestea au obținut autorizația de a amâna reformele la nesfârșit. Fondul a îndemnat Pakistanul să își repare taxa pe vânzări cel puțin din 1997, iar FMI nu mai este singurul creditor de criză din oraș. Țările din Golf, inclusiv Arabia Saudită, oferă acum numerar de urgență, folosind adesea metode obscure, de exemplu prin depunerea banilor la banca centrală a celui care a împrumutat.
Pandemia de Covid-19, țări în incapacitate de plată
China este principala problemă. A devenit un mare creditor al celor mai sărace țări, ale căror nevoi sunt mici, dar urgente. Creșterea ratelor dobânzilor și pandemia de Covid-19 au făcut ca cel puțin 21 de țări să intre în incapacitate de plată sau să încerce să restructureze datoriile, iar multe altele par fragile. Cu toate acestea, China este reticentă în a participa la reducerea datoriilor, în parte pentru că se opune ca FMI să nu-și asume partea sa de pierderi, o garanție vitală pentru un creditor. De la începutul crizei, fondul nu a supervizat nicio reducere de datorie care să implice China.
Fără acestea, finanțele țărilor ar putea să nu fie sustenabile, chiar dacă creditorii sunt salvați. America își face griji cu privire la faptul că fondurile FMI ajung în buzunarele Chinei. Deși multe împrumuturi au fost aprobate, majoritatea ar trebui să fie condiționate de restructurări asupra cărora nu s-a ajuns la un acord. O mare parte din banii destinați Surinamului, de exemplu, se află în incertitudine de mai bine de un an. Pe măsură ce fondul s-a zbătut, China și-a sporit propriile împrumuturi de urgență.
Împreună, aceste tendințe riscă să facă din FMI un organism irelevant, la fel ca o altă instituție globală, Organizația Mondială a Comerțului, care a fost, de asemenea, sabotată, de data aceasta de către America. În condițiile în care discuțiile privind datoriile sunt înghețate, fondul își propune noi obiective, cum ar fi acordarea de împrumuturi pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice. Acest lucru a provocat un război de interese cu Banca Mondială, care este mai potrivită pentru finanțarea proiectelor.
Fondul Monetar Internațional, dur cu creditorii necinstiți
Fondul nu are nevoie de o nouă misiune. Acesta are nevoie de capacitatea de a fi dur cu creditorii necinstiți. Pentru unii, soluția este ca acesta să se alinieze în mod explicit cu Occidentul, poate prin punerea în aplicare a unor restructurări care să interzică țărilor să mai împrumute vreodată de la creditori oficiali necooperanți. Dar chiar dacă o astfel de politică ar fi credibilă, ar fi o greșeală să blochezi complet China. Nu numai că ar fi împotriva spiritului misiunii fondului, dar dacă țările sunt forțate să aleagă o dată pentru totdeauna între sferele financiare, unele ar putea alege cea a Chinei.
În schimb, FMI ar trebui să îi oblige pe debitori să suspende plățile pentru datoriile față de creditorii oficiali obstructivi, atât timp cât un program al fondului este activ. Acest lucru i-ar ocoli și pedepsi pe creditorii care blochează restructurarea, lăsând în același timp deschisă o cale de participare a acestora în cazul în care decid să se comporte constructiv. FMI ar rămâne deschis și global. Nu ar îndepărta China, ci i-ar păstra un loc la masă în cazul în care țara ar alege să coopereze. O astfel de strategie ar fi un ecou al abordării incluzive a fondului, față de mai multe state comuniste în timpul Războiului Rece.
Deși FMI nu ar trebui să se închidă în sine, cu cât mai repede va putea trece peste blocajele actuale, cu atât mai bine. Ajutarea țărilor aflate în criză este mult mai dificilă și mai puțin fascinantă decât era odată. Dar este încă esențial, conform The Economist .
