Neutralitatea nu mai este, în actualul context geopolitic, o opțiune viabilă pentru țările din Europa. Securitatea Europei se tranșează în prezent în tranșeele ucrainene. Iar a-ți declara neutralitatea în privința rezultatului echivalează cu recunoașterea faptului că securitatea propriei țări este mai puțin importantă decât menținerea unei politici de neimplicare inadaptată momentului.
Atașamentul Elveției față de neutralitate a avut mai multă putere de rezistență decât în majoritatea celorlalte țări care au adoptat această postură. Istoricii nu sunt de acord dacă Elevția a adoptat neutralitatea în mod oficial în 1515, în 1648 sau chiar în 1815. Oricum ar fi, principiul conducător că Elveția ar trebui să se ferească de implicațiile militare străine s-a dovedit a fi aproape la fel de durabil ca peisajele alpine și băncile sale discrete.
Alte țări au copiat această idee. Înainte ca Rusia să atace Ucraina în februarie anul trecut, o jumătate de duzină de țări europene se prezentau ca fiind neutre. Odinioară, abordarea avea o tentă aparte, reflectată de politica externă virtuoasă a țărilor nordice bine conduse. În aceste zile, o astfel de abordare pare iremediabil naivă, dacă nu chiar mai rău. Unele țări au renunțat la acest concept, în timp ce altele își păstrează armele pacifiste.
Elveția își apără neutralitatea cu condiții
Faptul că Elveția – a 20-a cea mai populată țară din Europa, cu doar 9 milioane de locuitori – se implică într-un conflict poate fi abia perceptibil pentru oricare dintre beligeranți. Cu toate acestea, întrebarea a căpătat o importanță neașteptată în ultimele săptămâni. Atașamentul guvernului de la Berna față de neutralitate include să nu trimită arme fabricate în Elveția în zonele de război și nici să permită țărilor care au cumpărat anterior arme elvețiene să le reexporte fără aprobare prealabilă. O astfel de autorizație a fost refuzată Spaniei și Germaniei, care doresc să trimită kituri și muniții fabricate în Elveția pentru a ajuta Ucraina să se lupte cu Rusia. Încăpățânarea elvețiană a fost criticată de cei aflați în prima linie. „Ucraina consideră că nu este vorba de neutralitate, ci de subminarea capacităților sale de apărare”, a scris pe Twitter Anton Gerashchenko, un consilier guvernamental de la Kiev, citat de The Economist.
Rapoartele sugerează că elvețienii ar putea găsi o modalitate de a-și eluda principiile. Aceasta ar fi cea mai recentă lovitură dată unei politici care nu a îmbătrânit bine.
Alte cinci țări au adoptat o variantă proprie de neutralitate în Europa, din diferite motive. Pentru Finlanda și Austria fost o condiție pentru a se scutura de jugul sovietic și recăpăta libertatea după cel de-al doilea război mondial. Suedia și-a revendicat neutralitatea de peste două secole, în timp ce micuța Malta a adoptat-o abiaîn 1980, pentru a evita să fie strivită de rivalitățile din timpul Războiului rece. Irlanda, aflată la distanță și apropiată atât de America, cât și de Marea Britanie, a fost neutră de prin anii 1930. Cipru, la rândul său, este un membru de onoare al clubului: nu face parte din NATO, dar numai pentru că Turcia i-ar bloca aderarea.
Finlanda și Suedia și-au ales tabăra
Când a izbucnit războiul pe continent, Suedia și Finlanda au profitat de ocazie pentru a se alătura prietenilor lor neutri. Ambele au solicitat să adere la NATO în luna mai, Alianța le dorește, dar toți cei 30 de membri trebuie să le ratifice aderarea.
Președintele autocrat al Turciei, Recep Tayyip Erdogan, condiționează însă aderarea Suediei de extrădarea militanților kurzi care au cerut azil în această țară. Un acord ar putea fi aproape, dar, chiar dacă va întârzia, și finlandezii și suedezii și-au ales deja tabăra.
Finlanda a declarat că ar putea oferi tancuri de luptă avansate Leopard 2 Ucrainei, alături de alți aliați. Ambele țări au semnat un acord de securitate cu Marea Britanie și se gândesc la unul cu America. Se poate spune că aderarea la UE a fost în sine o renunțare la neutralitate, având în vedere că regulile clubului includ o clauză de asistență reciprocă.
Economiile sunt esențiale pentru țările neutre
Finlanda a căutat mult timp să se distanțeze de ideea de neutralitate, care a fost o amintire a modului în care Kremlinul i-a circumscris cândva alegerile de politică externă. Cel puțin „nealinierea” sa nu a fost o modalitate de a face economii în domeniul apărării. Finlanda dedică 2% din PIB bugetului său militar, în conformitate cu orientările NATO, pe care doar o mână de țări din alianță le-au respectat în ultima vreme. Poate că acest lucru nu este surprinzător pentru o țară cu o graniță de 1 340 km cu Rusia.
Conform analizei realizate de The Economist, pentru alte țări neutre, economiile sunt esențiale. Suedia cheltuie 1,3% din PIB, la egalitate cu mult criticata Germanie. Malta, Elveția și Austria au alocat sub 1% din PIB forțelor lor armate înainte de război, iar Irlanda este cea mai zgârcită din UE, cu doar 0,3%.
Austria și Elveția nu renunță la status quo
În afară de țările nordice, status quo-ul neutru pare că va dăinui fără prea multe întrebări. Irlanda a trecut prin contorsionări diplomatice pentru a se proclama „nu neutră din punct de vedere politic, ci neutră din punct de vedere militar”. Astfel, în loc să trimită arme în Ucraina, a livrat truse de prim ajutor.
Austria și Elveția și-au reafirmat angajamentul față de această doctrină. Ambele și-au oferit serviciile de inițiere și mediere a discuțiilor de pace între Rusia și Ucraina, un rol tradițional mult-hulit pentru neutrii. „Austria a fost neutră, Austria este neutră, Austria va rămâne, de asemenea, neutră”, a declarat cancelarul Karl Nehammer, în timp ce s-a angajat să crească cheltuielile militare.
Elveția, la rândul său, și-a revizuit recent doctrina de neutralitate și a constatat că este o decizie adecvată. Ea ar ajuta Ucraina dacă Consiliul de Securitate al ONU ar condamna Rusia – lucru puțin probabil, având în vedere că Rusia are drept de veto în cadrul acestuia.
Cea mai importantă contribuție a Eleveției la efortul de război a fost oglindirea sancțiunilor impuse de UE. Acestea au împiedicat comerțul cu petrol rusesc la Geneva și au înghețat depozitele de bani ai oligarhilor ascunși la Zurich. Dar populiștii au criticat chiar și acest lucru, considerând că se îndepărtează de principii.
Fără război, vă rog, suntem neutri!
Neutralitatea pare din ce în ce mai mult un răspuns simplist la întrebări geopolitice complexe. Securitatea Europei se dispută în tranșeele ucrainene. Orice țară de pe continent care se declară neutră în privința rezultatului anunță că propria securitate este o preocupare de mică importanță.
Cei care nu sunt neutri resimt acest lucru. Armele lor apără implicit țări precum Austria, care se pot lăuda cu mai mult unt și, pe deasupra, se pot lăuda cu virtutea lor.
Țările care se declară neutre se pot răzgândi. Congresul a fost atât de hotărât ca America să rămână nealiniată încât și-a proclamat neutralitatea în 1935, 1936, 1937 și 1939. Până în 1941, când s-a alăturat aliaților. Este puțin probabil ca Elveția sau Irlanda să aibă procedeze la fel. Dar ar fi o decizie binevenită de a se alătura lumii reale.
