Tentativele ucrainene de a forța eliminarea petrolului rusesc de pe Marea Neagră ar putea avea consecințe neintenționate pentru aliații Kievului.
De la invazia rusă în Ucraina din februarie 2022 Moscova a reușit să limiteze considerabil comerțul maritim al Kievului. Kremlinul a încercat să folosească relaxarea blocadei porturilor ucrainene drept monedă de schimb pentru o ridicare parțială a sancțiunilor occidentale.
Incapabilă să obțină vreun beneficiu palpabil, Rusia s-a retras luna trecută din acordul cerealelor negociat cu un an în urmă și a început să bombardeze porturile ucrainene, încercând să distrugă complet capacitatea țării de a exporta cereale, scrie THE FINANCIAL TIMES.
Lovituri aeriene și de artilerie
Câteva zile mai târziu Ucraina a folosit drone maritime pentru a ataca două nave rusești în Marea Neagră și a declarat porturile maritime rusești drept „zone de risc de război”. Obiectivul e reducerea exporturilor Rusiei – și în primul rând a celor de petrol – prin forțarea armatorilor și companiilor de asigurări să renunțe la utilizarea rutelor Rusiei prin Marea Neagră.
Pe de altă parte, Ucraina încearcă și să oprească blocada prin invitarea în porturile ei a unor nave aflate sub pavilionul unor țări pe care consideră că Rusia nu va îndrăzni să le atace.
Ucraina speră probabil că un atac asupra unei nave aflate sub drapelul unui membru NATO va fi considerat un act de agresiune, activând Articolul 5 din tratatul alianței, care afirmă că un atac contra unui membru e un atac contra tuturor membrilor. Un conflict direct între NATO și Rusia nu e ce-și dorește Moscova, dar ar bucura Kievul.
Istoria se repetă
Toate acestea aduc aminte foarte mult de „războiul petrolierelor” care a avut loc în 1984-1988 în contextul războiului dintre Iran și Irak. Ambele părți au încercat să-și blocheze reciproc comerțul cu petrol prin atacarea petrolierelor care se îndreptau spre porturile inamicului – inclusiv cele care navigau sub pavilionul unor state NATO, precum Regatul Unit și SUA. Au fost avariate atunci câteva zeci de nave comerciale, ba chiar și o fregată americană.
La acea vreme, în ciuda riscului presupus de intrarea în Golf, existau din belșug nave dispuse să meargă acolo pentru petrol. Și firmele de asigurări au continuat să emită polițe, deși la prețuri mai mari. Nici una dintre țările NATO ale căror nave au fost afectate nu a încercat să invoce Articolul 5.
Un aspect eco
În actualul conflict atacarea petrolierelor în Marea Neagră riscă să ducă la scurgeri de petrol cu pagube ecologice considerabile pentru toate țările riverane, inclusiv Ucraina. Acest aspect ar putea inhiba Kievul.
Mai există însă și o altă modalitate de a bloca exporturile prin porturile rusești de la Marea Neagră: atacarea terminalelor de petrol, și în special a celor două din portul Novorossiisk. Unul dintre ele, Șeskharis, e situat în interiorul portului, fiind relativ dificil de atacat dinspre mare.
Celălalt, Iujnaia Ozereievka, funcționează pe niște dane situate la câțiva kilometri de țărm, la care acostează petrolierele. Acelea sunt mai vulnerabile la atacuri și mai greu de reparat. Dar sunt utilizate în principal la exportul petrolului kazah: dacă ar fi atacate, victimele principale ar fi companiile occidentale din Kazahstan.
O abordare destul de păguboasă
Dacă ruta de export prin Novorossiisk ar fi tăiată complet, Rusia ar avea nevoie de rute noi pentru petrolul ei. În cazul țițeiului ar fi mai ușor, dat fiind că exportul acestuia s-a redus oricum, odată cu reducerea producției convenită recent cu OPEC+.
Portul petrolier rusesc Ust-Luga de la Marea Baltică are o capacitate similară cu Novorossiisk, deși ar lungi călătoria petrolului rusesc spre India și China, iar livrările către Turcia ar fi mult mai puțin profitabile.
Redirecționarea exporturilor petroliere rusești ar avea consecințe mai grave. De la intrarea în vigoare a unui embargou UE în februarie, principalele lor piețe sunt țări mediteraneene și africane. Ar crea probleme și pentru Bulgaria și România, pentru care petrolul rusesc e considerat într-atât de vital încât au fost exceptate de la embargou.
Dacă Ucraina va reuși să forțeze Rusia să-și redirecționeze exporturile prin Marea Baltică, de pierdut va avea nu numai Moscova, ci și clienții ei – inclusiv țări în curs de dezvoltare importante și chiar unii dintre aliații Ucrainei.
