„Olalaf!” a exclamat pe prima pagină ziarul francez Libération, referindu-se la tensiunile din relațiile franco-germane înainte ca cancelarul Olaf Scholz să ia prânzul cu Emmanuel Macron la Paris, citim în The Financial Times.
Întâlnirea celor doi conducători a substituit o reuniune anuală mai largă a miniștrilor francezi și germani la Fontainebleau, amânată din cauza unei serii de neînțelegeri care săptămâna trecută l-au determinat pe Macron să avertizeze Berlinul că riscă să „se izoleze” în Europa. Ar fi greșit să exagerăm aceste tensiuni; UE, mulțumită și cooperării franco-germane, a dat dovadă de o solidaritate surprinzătoare în cursul războiului din Ucraina. Însă, dacă va fi ca această unitate să persiste în momentul în care războiul intră într-o fază mai periculoasă, Berlinul și Parisul ar trebui să-și asculte reciproc preocupările.
Fiindcă, în ciuda întregii vorbării despre „motorul” franco-german care pune în mișcare UE, cele mai mari două economii ale blocului sunt adesea în dezacord. Însă ele și-au demonstrat capacitatea de a se înțelege în chestiuni cruciale, adesea pe timp de criză. S-ar putea ca în asemenea momente să pășească UE cu adevărat înainte, cel mai recent cu fondul de redresare post-pandemie de 750 de miliarde de euro din 2020. Însă această abilitate de a ajunge la compromisuri care transcend interesele naționale pare acum să se fi diminuat.
O alianță cu fisuri
Conducătorii proaspăt aleși în cele două capitale tind de asemenea să exploreze noi modalități de a acționa și noi „constelații” în Europa. Susținerea de către Scholz a extinderii UE în Balcanii Occidentali și Ucraina – indiferent cât de îndepărtată ar fi perspectiva – a redeșteptat îngrijorări mai vechi la Paris. Parisul se teme că mutarea atenției Berlinului mai spre est poate submina alianța franco-germană.
Există și nemulțumiri mai presante. Germania s-a opus plafonării prețurilor gazelor la nivelul întregii UE, susținute de Franța, deși măsura în sine a fost prost concepută. Mai important, Parisul și alte capitale văd planul-surpriză de 200 de miliarde de euro lansat luna trecută de Berlin pentru a proteja firmele și gospodăriile de scumpirea gazelor ca pe o dovadă a unei mentalități de tip „Germania mai întâi” care ar putea distorsiona piața unică. Franța vrea ca Germania să susțină o schemă la nivelul întregii UE pentru protecția economiilor, similară cu fondul de redresare.
Franța mai este nemulțumită și de faptul că Germania cheltuie o parte din cele 100 de miliarde de euro suplimentare anunțate pentru apărare pe avioane americane F-35, în loc să cumpere armament european și să sprijine industria militară a continentului. Oficialii germani susțin că divergențele nu sunt atât de grave. În ce-l privește, Berlinul e nemulțumit de ostilitatea Franței față de un gazoduct care ar urma să conecteze terminalele de gaz lichefiat ale Spaniei cu nordul Europei, trecând prin Pirinei.
Cine se bucură de fricțiunile franco-germane?
Demnitarii francezi ar face bine să coboare tonul atunci când critică public Berlinul – un cadou pentru Kremlin, care caută mereu în UE fisuri bune de exploatat. Iar dacă suspiciunile Berlinului cum că Parisul are grijă de interesele proprii sub pretextul angajării față de „Europa” ar putea avea o oarecare substanță, germanii nu ar trebui totuși să ignore nemulțumirile francezilor.
Din moment ce la iarnă consumatorii se vor confrunta cu facturi mai mari și poate chiar cu o penurie, dat fiind că Putin folosește energia pe post de armă, există argumente puternice în favoarea unei noi înțelegeri franco-germane în privința unei „uniuni energetice”. Ambele țări ar avea de beneficiat pe termen lung, ca și Europa în sens mai general, de pe urma unei abordări comune la nivelul UE în privința politicilor, securității, rețelelor și piețelor.
Mai mult, în ciuda diferențelor de stil dintre pragmaticul și tehnocratul Scholz și idealistul Macron, există spațiu de manevră pentru găsirea unui numitor comun. Într-un discurs din august Scholz a cerut o Europă „geopolitică” și „suverană”, ca un ecou al unora dintre temele favorite ale lui Macron, deși primul s-a concentrat mai degrabă pe reforme instituționale și mai puțin pe o viziune amplă. Iar modul în care operează UE trebuie într-adevăr regândit pentru a face față viitorului. Astăzi însă, când se pregătește să dea cele mai exigente teste de la începerea războiului din Ucraina, Europa are nevoie de motorul ei franco-german pentru a funcționa la capacitate maximă.
