Scenariile cele mai pesimiste s-au acumulat pe parcursul lunilor de vară. Ministrul german al economiei a avertizat cu privire la închideri industriale „catastrofale”, la ruperea lanțurilor de aprovizionare și la șomaj în masă. Președintele Franței i-a îndemnat pe cetățeni să dea drumul la încălzire. Spania a întrebat de ce țările care nu au devenit dependente de gazul rusesc ar trebui să-și salveze vecinii care le-au dat lecții de disciplină fiscală în trecut.
Între timp, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a prezis cu bucurie că europenii vor „îngheța în casele lor” pentru că nu s-au gândit la consecințele sprijinului acordat Ucrainei. „Frigul vine în curând”, a spus el, amenințător, în iunie anul trecut. Dar, pe măsură ce Uniunea Europeană intră în ultima lună a iernii din 2023, semnele devin tot mai clare că membrii săi au depășit o criză istorică, și nu doar pentru că „generalul Frost” s-a dovedit a fi un adversar mai blând decât a prezis Medvedev.
Europenii s-au mișcat rapid
La opt luni de la momentul în care trupele rusești au pus piciorul pe teritoriul Ucrainei, blocul celor 27 de state europene a înlocuit aproximativ 80% din gazele naturale pe care obișnuia să le atragă prin conductele cu Rusia, construind rapid o nouă infrastructură pentru gazele naturale lichide, găsind modalități creative de a se ajuta reciproc pe fondul penuriei și aplicând cu succes politici de economisire a energiei.
De exemplu, Olanda, cel mai mare producător de gaze naturale din UE, s-a bazat pe gazul rusesc pentru 15-20% din aprovizionarea sa, în timp ce își reducea uriașul zăcământ de la Groningen. Însă, în acest timp și-a dublat capacitatea de import de GNL cu unități de depozitare și regazeificare la Rotterdam și Eemshaven, scrie The Guardian.
Astfel, Olanda a folosit capacitatea suplimentară pentru a satisface cererea internă, pe care a reușit să o reducă cu 22% față de mediile din anii precedenți, și pentru a furniza surplusul de gaze către Republica Cehă, Germania și Franța. Ca și în alte părți, prețurile la energie pentru consumatori au crescut vertiginos, dar au fost subvenționate și plafonate.
„A existat un moment, toamna trecută, când m-am temut că unele guverne europene vor răspunde la criză prin prioritizarea propriilor surse de energie și nu vor mai face schimb cu vecinii lor, ceea ce ar fi fost devastator din punct de vedere economic și politic”, a declarat Simone Tagliapietra, expert în energie la centrul de reflecție Bruegel, cu sediul la Bruxelles.
„Dar Europa a reușit să evite tentația protecționismului și a reușit să-și păstreze intactă piața internă”, a mai adăugat aceasta.
Germania, pusă pe economii
Prețurile spot la gaz au scăzut luni la aproximativ 55 de euro pe megawatt oră (MWh), un nivel văzut ultima dată înainte de începerea războiului din septembrie 2021, în scădere de la 330 de euro/MWh la sfârșitul lunii august anul trecut. Pe parcursul întregului an trecut, cererea de gaze în Uniunea Europeană a fost cu 12% mai mică decât media din perioada 2019 – 2021, estimează Bruegel.
Germania, condamnată să suporte șantajele lui Vladimir Putin în privința gazelor, din cauza dependenței sale ridicate de exporturile de energie din Rusia, a reușit să folosească în 2022 cu 14% mai puțin gaz decât a făcut-o în medie în anii 2018 – 2021. De altfel, țara a intrat în februarie cu rezervoarele sale de stocare a gazelor pline în proporție de 80%, față de 36% cât erau în aceeași perioadă a anului trecut.
Chiar dacă prețul ridicat al benzinei și-a pus amprenta asupra industriei germane, pagubele nu au fost până acum catastrofale. În timp ce PIB-ul celei mai mari economii europene a scăzut cu 0,2% în perioada octombrie-decembrie, guvernul și-a îmbunătățit săptămâna trecută previziunile pentru anul viitor, estimând că recesiunea va fi „mai scurtă și mai ușoară” decât se aștepta.
Țările nordice au avut și mai mult succes în reducerea consumului de gaze, Danemarca reușind să scadă cererea totală, pentru producția de energie, industrie și încălzire domestică, cu 24%, Suedia cu 36% și Finlanda cu 47% (deși gazele naturale au reprezentat doar 5% din necesarul său global de energie).
Frica neîntemeiată a Spaniei
În vara anului trecut, unele state din sudul Europei și-au manifestat inițial reticența în ceea ce privește împărțirea în mod egal a greutăților întâmpinate în procesul de a reduce consumul de resurse. Spania a fost de acord cu o reducere de 7-8% a consumului de gaz, după ce a susținut că obiectivul uniform de 15% nu era pur și simplu echitabil pentru țările care, ca și ea, nu erau puternic dependente de gazul rusesc și care „și-au făcut temele” în ceea ce privește diversificarea aprovizionării cu energie.
Cu toate acestea, nu s-a ferit de această sarcină. În iulie, guvernul de coaliție condus de socialiști a anunțat o serie de măsuri menite să contribuie la reducerea consumului de energie și a utilizării petrolului și gazelor rusești. Multe dintre inițiative s-au bazat pe economie și bun simț.
Măsurile, care vor rămâne în vigoare până în luna noiembrie a acestui an, au stabilit limite stricte ale temperaturilor de climatizare și încălzire ce vor putea fi setate în clădirile publice și în clădirile comerciale mari. Conform decretului, încălzirea în centrele comerciale, cinematografe, teatre, gări și aeroporturi nu trebuie să fie setată peste 19°C iarna, iar aerul condiționat nu trebuie să fie setat sub 27°C vara.
Ca urmare, Spania a sfârșit prin a îndeplini exact obiectivul față de care fusese reticentă să se angajeze: între august și noiembrie, țara și-a redus cererea de gaze naturale cu 15% față de nivelul de consum din aceeași perioadă a ultimilor cinci ani.
„Aventura” Franței
În Franța, efortul de economisire a energiei a devenit o luptă dificilă, deoarece mai multe reactoare nucleare franceze cheie au fost supuse unor lucrări de întreținere sau de siguranță tocmai când era nevoie de ele mai mult ca niciodată.
De la începutul lunii mai și până la sfârșitul lunii octombrie, aproximativ jumătate din cele 56 de reactoare ale Franței au stat inactive din cauza lucrărilor de reparații, transformând țara din cel mai mare exportator de energie electrică din Europa într-un importator net. Una dintre țările care și-a mărit exporturile de electricitate către Franța în acea perioadă a fost Germania, care, la rândul său, a importat mai mult gaz de la vecinul său vestic.
După ce oficialii locali francezi au pregătit planuri de urgență pentru cel mai rău scenariu de întrerupere a energiei electrice în decembrie, situația s-a stabilizat. Până la jumătatea lunii ianuarie, 73% din flota nucleară a Franței era din nou în funcțiune, ceea ce a ajutat-o să își recâștige locul de prim exportator de energie electrică al UE.
Atunci când centralele nucleare au întâmpinat dificultăți, sursele regenerabile au venit în ajutor. Potrivit unei analize realizate de grupul de reflecție Ember Climate, în 2022, Uniunea Europeană va obține 22% din energia electrică din energie solară și eoliană, iar sursele regenerabile vor depăși pentru prima dată gazele naturale.
Suedia, principalul exportator de energie al Europei
În mod remarcabil, Suedia, cu un mix energetic dominat mult timp de energia nucleară și hidroelectrică, a devenit cel mai mare exportator de energie electrică din Europa în 2022, vânzând 20% din producția sa în străinătate. Energia eoliană este acum a treia sursă de energie electrică a Suediei.
De asemenea, capacitatea de energie eoliană a Finlandei a crescut cu 75% numai anul trecut, permițând țării să-și ssporească autosuficiența energetică „într-un ritm foarte bun”, au declarat oficialii.
Planurile de extindere a producției de energie din surse regenerabile au fost, de fapt, accelerate radical de criza energetică în toate cele trei țări nordice, estimându-se acum că energia eoliană și solară pe uscat va fi mai mult decât dublă până în 2030, iar vântul va deveni sursa de energie dominantă. În cele din urmă, decizia lui Vladimir Putin privind războiul energetic a ajutat Suedia să fie pe drumul cel bun pentru a produce 65% din energia sa din surse regenerabile până la sfârșitul deceniului, Finlanda 51%, iar Danemarca 55%.
Polonia, exemplul negativ
Un an de regândire a aprovizionării cu energie nu a făcut ca Europa să fie mai „curată” în întregul bloc. În Polonia, care se bazează încă pe cărbune pentru o mare parte din necesarul de încălzire, guvernul a introdus o alocație pentru acest tip de combustibil și a înghețat prețurile la electricitate pentru gospodăriile individuale. După ce întreprinderile mici și mijlocii s-au confruntat cu facturi de energie de mai multe ori mai mari decât în anii precedenți, guvernul a introdus o înghețare a facturilor pentru acestea.
Criza a însemnat o încetinire a planurilor de eliminare treptată a cărbunelui în numeroase țări, în timp ce în Polonia această problemă a trecut mai departe pe ordinea de zi, iar în Bulgaria parlamentarii au votat recent pentru amânarea planurilor de eliminare treptată a centralelor pe bază de cărbune.
