De la conductele norvegiene la cablurile de pe fundul oceanului francez, infrastructura vitală este vulnerabilă la atacurile rusești menite să destabilizeze Europa, scrie Simon Tisdall, șeful secției de știri externe a The Gurdian.
Planificatorii NATO au fost întotdeauna îngrijorați de punctul de trecere a frontierei Storskog din Finnmark, unde Norvegia arctică se află față în față cu realitatea rece a Rusiei. În perioada sovietică, frontiera de 121 mile era un potențial loc de izbucnire a unui conflict. Submarinele înarmate nuclear ale Flotei Nordice a Steagului Roșu au încă baza la Murmansk, în apropiere, pe înghețata Mare Barents.
Motivele pentru a ne îngrijora din nou cu privire la frontieră se înmulțesc după invazia lui Vladimir Putin în Ucraina. Poliția norvegiană a arestat recent mai mulți ruși, echipați cu drone și camere de luat vederi, care manifestau un interes neobișnuit față de instalațiile de petrol și gaze. Unii dintre presupușii spioni au intrat prin Storskog.
De când Rusia a redus livrările de energie către Europa ca represalii la sancțiunile occidentale – și în urma sabotajului de luna trecută a conductelor baltice Nord Stream – Norvegia a devenit cel mai mare furnizor de gaze al Europei. Și, deși guvernul de la Oslo nu acuză în mod direct Moscova, știe că acest lucru îl face o țintă principală pentru operațiunile secrete de război hibrid.
Țările nordice, în vizorul lui Putin
Îngrijorarea se concentrează în special asupra Conductei Baltice, un gazoduct care leagă Norvegia de Polonia și de alte țări din UE, inaugurat luna trecută. Îngrijorarea evidentă este că ar putea avea soarta explozivă a Nord Stream. Teoretic vulnerabile, de asemenea, în această nouă eră de ostilitate Rusia-Europa, sunt conductele vitale care aprovizionează Marea Britanie.
„Vedem consecințele noii situații de securitate din Norvegia„, a avertizat ministrul justiției, Emilie Enger Mehl, după arestări. „Nu putem exclude alte cazuri”. Ca urmare a rapoartelor privind dronele care au zburat pe platformele din Marea Nordului, Norvegia și Danemarca – plus candidații NATO, Finlanda și Suedia – au intensificat toate patrulele de securitate și maritime.
Finlanda plănuiește chiar să împrejmuiască părți din granița sa cu Rusia, temându-se atât de un aflux de spioni și sabotori, cât și de un val de migranți ilegali orchestrat cu rea intenție, precum cel de la granița dintre Belarus și Polonia din 2021. Traseul Storskog a devenit între timp popular printre tinerii ruși care se feresc de mobilizarea în masă a lui Putin.
Războiul hibrid non-militar rusesc îmbracă mai multe forme, toate cu un scop identic: executarea de „măsuri active” pentru a afecta, confunda, speria, slăbi și diviza statele-țintă, menținând în același timp o negare plauzibilă. Astfel, UE și SUA suspectează cu tărie că Putin a ordonat sabotajul Nord Stream ca parte a războiului său energetic nedeclarat împotriva Europei. Dar el neagă acest lucru, iar ei nu au prezentat nicio dovadă.
Mările și oceanele, locul războiului hibrid
Pe măsură ce își dau seama că președintele Rusiei nu se va opri în fața a nimic, liderii UE se întreabă ce ar putea face în continuare pentru a submina sprijinul acordat Ucrainei – și pentru a le slăbi guvernele. Putin pierde pe câmpul de luptă și, în ciuda amenințărilor sale nucleare, se teme în mod evident de un conflict frontal cu NATO pe care știe că l-ar putea pierde.
Gândindu-ne la viitor, este logic – și prudent – să presupunem că un Putin disperat și nepăsător va recurge din ce în ce mai mult la atacuri hibride în Europa, este de părere comentatorul The Guardian.
Foarte puține lucruri sunt în afara limitelor. Franța se teme că cablurile de internet transatlantice, esențiale pentru securitatea și comunicațiile occidentale, sunt în vizorul său. Bugetul său pentru 2023 alocă 3,1 milioane de euro pentru apărarea „fondului oceanic”. O sumă suplimentară de 11 milioane de euro ar fi fost alocată pentru drone și roboți subacvatici.
„Avem infrastructuri esențiale care se află dincolo de teritoriul nostru – cabluri, sateliți și conducte de petrol și gaze. Le-am consolidat securitatea încă de la începutul războiului”, a dezvăluit recent președintele Emmanuel Macron.
Marea Britanie joacă la recuperare. Ben Wallace, secretarul apărării, a promis că prima „navă de supraveghere a oceanelor cu roluri multiple” din Marea Britanie va fi operațională în 2023. Amiralul Sir Tony Radakin, șeful Statului Major al Apărării, a avertizat în ianuarie că întreruperea cablurilor de comunicații va fi privită ca un act de război.
Nu toate obiectivele pot fi apărate
Însă Marea Britanie pare nepregătită. Ca un factor de neliniște, întreruperea unui cablu de comunicații submarin care i-a lăsat izolați pe locuitorii insulelor Shetland săptămâna trecută rămâne inexplicabilă. Incidentul a evidențiat potențiala dimensiune internă a războiului hibrid.
Oficialii UE recunosc că este imposibil să protejeze totul, de la centralele nucleare, serviciile publice și sistemele informatice până la aeroporturi și spitale. Această vulnerabilitate a fost expusă în mod dramatic atunci când un sabotaj atribuit Rusiei a blocat părți din rețeaua feroviară a Germaniei în această lună.
Opțiunile hibride ale Rusiei se extind până la utilizarea ascunsă a forțelor speciale și a luptătorilor proxy, cum ar fi „omuleții verzi” desfășurați în Crimeea în 2014. Acestea includ atacuri cibernetice negabile, cum a suferit Estonia în august, știri false și campanii de dezinformare, ca în timpul alegerilor americane din 2016 și al referendumului pentru Brexit, precum și înșelăciune diplomatică concertată.
Utilizarea de „măsuri active” este greu de dovedit. NATO a declarat în 2016 că „acțiunile hibride” împotriva unuia sau mai multor aliați vor fi considerate un atac împotriva tuturor, în conformitate cu articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. Dar problema este una de definiție – ce constituie un astfel de atac? O altă problemă este aceea de a conveni cine este responsabil.
„Metodele hibride de război (…) au fost folosite de mult timp pentru a destabiliza adversarii. Ceea ce este nou la atacurile observate în ultimii ani este viteza, amploarea și intensitatea lor, facilitate de schimbările tehnologice rapide și de interconectivitatea globală”, a declarat NATO în iunie. „Echipele de sprijin contra-hibrid” vor oferi asistență, dar depinde în primul rând de fiecare țară în parte să se protejeze singură.
Amenințările hibride, o nouă eră a războiului informațional
Amenințările hibride se adaugă la tensiunile politice și sociale deja considerabile impuse Europei de conflictul din Ucraina. Liderii UE se străduiesc să ajungă la un acord privind plafonarea prețului la gaze și alte măsuri de combatere a crizei energetice, în timp ce Franța și Germania sunt în dezacord cu privire la viitoarea politică de apărare față de Rusia. Un summit important între guverne din această săptămână a fost amânat.
Administrația Macron se află sub asediul opozanților de extremă dreapta și de extremă stânga, al greviștilor și al protestatarilor de stradă, furioși din cauza creșterii costului vieții. Nepopularul cancelar al Germaniei, Olaf Scholz, se străduiește să țină împreună o coaliție fracționată. Multe dintre problemele cu care se confruntă provin direct din impactul tot mai răspândit al invaziei din februarie.
Divizare, dezorganizare, destabilizare: acestea sunt roadele războiului hibrid ascuns al lui Putin. El pierde pe teren în Ucraina. Dar câștigă el bătălia pentru a frânge voința Europei? Vine iarna – și iarna ne va spune.
