Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a stârnit controverse cu propunerea sa privind un „pachet de apărare a democrației”. De fapt, lansarea oficială a pachetului a fost amânată pe termen nedefinit. Care este sursa acestei opoziții? Propunerile de bază ale inițiativei implică cerințe de raportare pentru instituțiile care primesc finanțare de la donatori din țări terțe.
Organizațiile societății civile au afirmat că acest cadru legal reprezintă o „calomnie”. Ei susțin că Comisia a greșit în judecata sa prin promovarea unei legislații care implică că toate aceste organizații ar fi „cai troieni potențiali pentru guverne străine”, scrie George Bogden pentru The Hill.
În mod specific, aceste organizații care se autointitulează „gardieni” împotriva abuzurilor sponsorizate de stat au preluat o atitudine opoziție față de „standardele comune de transparență și responsabilitate pentru serviciile de reprezentare a intereselor direcționate sau plătite din afara UE”. Accentul acestei directive asupra guvernelor străine provoacă îngrijorare. Ei se tem că un registru ipotetic al instituțiilor finanțate dincolo de frontiere, ceea ce ar avansa obiectivul UE de a „sprijini conștientizarea”, ar putea denigra munca lor.
În realitate, o măsură de acest fel este necesară de mult timp. Consilierul șef al Comisiei Europene pentru acest pachet, Ivana Karásková, a făcut valuri săptămâna trecută afirmând că anumite guverne din bloc sunt în „totală negare” în ceea ce privește gradul de interferență chineză și rusă în politica europeană. Argumentele sale pentru pașii din acest an au avut tendința de a adopta abordarea preferată de Bruxelles de a deosebi propria legislație de legile criticate anterior existente în alte țări.
Goluri lipsă în think-tank-urile europene
Cu toate că observațiile lui Karásková sunt valabile (Legea propusă privind transparența ar viza organizațiile, nu persoanele) ele trec cu vederea aspectul principal. Finanțarea think tank-urilor, instituțiilor academice și organizațiilor nonprofit din Europa are lacune și necunoscute. În ultimul deceniu, au apărut incidente anecdote șocante în cadrul acestei lipsuri îngrijorătoare de date. Guvernul Chinei a propagat direct propaganda prin media, manipulând în mod deschis în mediile academice. Aceste incidente arată că Europa nu poate ignora această problemă sperând că va dispărea de la sine.
În ciuda acestor circumstanțe grave, Nicholas Aiossa, director adjunct al Transparency International EU, a condamnat săptămâna trecută legislația în favoarea unui „proiect de lege privind lobby-ul” general care ar cere înregistrarea tuturor entităților relevante. Bazându-se pe o echivalență dubioasă între lobby-ul corporativ și influența acoperită sponsorizată de stat, această critică insistă în mod înțepător că perfectul trebuie să rămână inamicul binelui.
Pentru a face o comparație cu SUA, baza de date Open Secrets sugerează că guvernele străine, care sunt mult mai puține decât corporațiile, au cheltuit în această țară aproximativ 4.115.692.742 de dolari din 2016 până în prezent. Aceasta este o aproximare aproximativă și incompletă, bazată pe declarațiile către Departamentul de Justiție. Dar demonstrează că UE probabil nu strigă „lupul războinic”.
Evitând contradicțiile dintre poziția sa și valoarea, transparența, pe care organizația sa o promovează, Aiossa a avertizat UE în privința ipocriziei. Forțele pro-democrație din Georgia au sărbătorit eșecul Legii agenților străini în martie anul trecut, lege care ar fi cerut instituțiilor să raporteze dacă primesc mai mult de 20% din finanțare din străinătate. Cu toate acestea, instrumentalizarea anticipată a acelei legi a fost rezultatul circumstanțelor politice din Georgia, nu a datelor pe care le-ar fi colectat. Dacă aceste informații ar fi fost folosite pentru a izola susținătorii bunei guvernări, interferența Rusiei deja existentă ar fi fost de vină.
În același timp, dezbaterile interminabile sau diluarea pachetului de apărare a democrației ar renunța la un pas important în dezvăluirea influenței străine. UE ar trebui să aibă ocazia de a deosebi în practică pachetul său. Altă soluție ar împiedica măsurile semnificative de contracarare a activității nocive care ar putea slăbi UE în viitor.
Statutul agenților străini
Actul imperfect și învechit al Statutului agenților străini (FARA) din SUA a contribuit la protejarea democrației americane de când a fost promulgat pentru a combate propaganda nazistă în anii 1930. Cu toate acestea, într-un studiu din 2019 privind impactul lobby-ului străin asupra ratingului drepturilor omului, Jon Pevehouse și Felicity Vabulas au remarcat cum tactici insidioase au devenit acum obișnuite. „Guvernele străine pot angaja lobbyiști ca parte a unei ample scheme de relații publice pentru a îmbunătăți imaginea generală a țării.” Ei susțin că „această poveste bazată pe informații directe și indirecte face lobby-ul străin să iasă în evidență”.
Este adevărat că UE va trebui să fie sinceră în anumite privințe dacă va pune în aplicare acest plan. În urma pachetului de apărare a democrației, critica reflexă a guvernelor precum Ungaria, care au adoptat o legislație agresivă în acest domeniu, va fi interpretată ca „reglementăm așa cum spunem, nu cum reglementăm”. Pe de altă parte, mare parte din această reproșare istorică provine de la aceiași membri ai societății civile care acum critică UE.
Mai mult, este semnificativ faptul că, înainte de specificațiile pachetului, publicațiile de dreapta au exprimat îngrijorare că acesta ar putea deveni o armă ideologică. În toamna trecută, revista europeană conservatoare cu sediul la Budapesta a reacționat la anunțul președintelui Comisiei, îngrijorându-se că „mijloacele media leagă cel mai adesea intervenția străină în alegeri de Rusia, insistând asupra unei legături între politicienii pe care îi numesc ‘dreapta populistă’ și Kremlin”.
Legislația care îngrijorează ambele părți ale spectrului politic ar putea, în acest caz, fi potrivită. Ambele pot invoca proverbul francez „cui i-e prea dulce, de acela se leagă”. Rusia și China au amplificat dinamici perverse astfel încât afacerile nu mai pot fi desfășurate în acest domeniu așa cum s-a întâmplat în Europa în trecut.
În loc să se opună acestei schimbări, societatea civilă ar trebui să o abordeze. Războiul din Ucraina a creat o perioadă prelungită de pericol politic în care provocatorii autoritari caută să distrugă unitatea care rămâne esențială pentru contracararea revanșismului Moscovei. Apărarea democrației în străinătate implică apărarea instituțiilor guvernamentale în țară, scrie The Hill.
