Fenomenul discriminării pe baza religiei este din nou una dintre temele fierbinți din Satele Unite ale Americii. În prezent, cine își duce viața potrivit fatwa, nu poate trăi în pace, ci doar se poate odihni în pace. Aceasta este lecția pe care trebuie să o tragem din atacul brutal asupra scriitorului de renume internațional Salman Rushdie.
Cele mai noi informații legate de această omucidere raportează că atacatorul a fost un lup singuratic și nu a fost angajat de niciun stat. Chiar și așa, a fost acesta un incident izolat? Răspunsul este unul negativ. Salman Rushdie a trăit cu o sabie deasupra capului timp de peste 33 de ani. Cartea sa „Versetele satanice”, publicată în 1988, a făcut din el o țintă. Un an mai târziu, ayatollahul Ruhollah Khomeini al regimului iranian a emis o fatwa (o lege) prin care îl condamna pe Rushdie la moarte pentru presupusă blasfemie, scrie publicația THE HILL.
În lume, acest comportament politic este unul destul de des întâlnit, chiar dacă nu ne-am aștepta. Potrivit Pew Research, aproximativ 79 de țări, adică 40% din totalul țărilor, au legi privind blasfemia. Țări precum Pakistanul merg până la extrema de a condamna la moarte pe cei care se presupune că au blasfemat.
Persecuții moderne
Cel mai recent, Kanhaiya Lal, un croitor din vestul Indiei, a fost decapitat cu brutalitate, iar incidentul a fost transmis în direct. Croitorul își exprimase în mod public sprijinul pentru un lider din India care făcuse remarci despre profetul Mahomed ca răspuns la comentariile despre zeii hinduși. India nu are legi privind blasfemia sau apostazia. Iranul trimite agenți sau angajează asasini pentru a-i executa pe cei care ar fi blasfemiat. Cu toate acestea, elemente nefaste, precum atacatorul lup singuratic al lui Rushdie, impun, de asemenea, aceste legi și instigă frica.
Există, de asemenea, extremiști mai aproape de casă. Poate că aceștia nu sunt la fel de violenți ca teocrații islamici menționați, dar cu siguranță merită să ne gândim cum o Americă care a fost martoră la sclavie și violență rasială a păstrat capacul asupra teocrației.
Cum s-ar putea elimina acest fenomen
Deși America este departe de a aduce legi privind blasfemia și apostazia, precum cele care există în multe națiuni (majoritatea islamice), nu ar fi o surpriză dacă liderii de opinie conservatori și legislatorii din cadrul Partidului Republican vor propune astfel de restricții, nu neapărat prin legislație, ci prin alte mijloace. Interdicțiile de carte din Florida și Texas sunt un exemplu în acest sens. Pentru un grup care se raliază culturii de anulare a stângii, conservatorii au fost cu siguranță pionierii „anulării”, interzicând romane, manuale școlare și alte materiale pe care le-au considerat nepotrivite.
Mai mult, acest lucru face parte dintr-un ecosistem mai larg care este în lucru. Comentariul deputatei Marjorie Taylor Greene (R-Ga.), „Sunt creștină și o spun cu mândrie, ar trebui să fim naționaliști creștini”, și faptul că deputata Lauren Boebert (R-Colo.) a declarat că este „obosită” de separarea de lungă durată dintre biserică și stat în Statele Unite indică faptul că naționalismul creștin are o legătură interesantă cu etnonaționalismul.
Când civilizațiile se ciocnesc
Având în vedere creșterea populismului la nivel mondial, nu este improbabil ca șefii de state și liderii de opinie să încerce să reînvie ipoteza infamului Samuel Huntington „Ciocnirea civilizațiilor” și să se alinieze cu națiunile și statele care împărtășesc valori religioase sau culturale. În acest mediu global hiperteocratic, ateii vor fi cei care ar putea deveni apatrizi și fără reprezentare.
Într-un studiu realizat de sociologii de la Universitatea din Minnesota, s-a constatat că ateii sunt cei mai antipatici oameni din America. Pe măsură ce trece timpul, America va deveni și mai diversă din punct de vedere cultural și etnic. Va face parte diversitatea religioasă din acest amestec? Va găzdui necredincioși și seculari? Sau aceștia vor trebui să se ascundă pentru propria lor siguranță? Totul va depinde de acțiunea sau inacțiunea seculariștilor.
