Starea de spirit în rândul forțelor speciale rusești și al FSB a început să se schimbe dramatic în toamnă, când trupele rusești au abandonat Herson, suferind cea mai recentă dintre numeroasele umilințe pentru armata rusă.
Jurnaliștii de la The Moscow Times au realizat o analiză a canalelor de social media din Rusia, evidențiind schimbările prin care acestea au trecut de la începutul conflictului cu Ucraina.
Dintr-o dată, canalele de socializare pe care le folosim pentru a comunica cu contactele noastre au început să se schimbe, pe măsură ce imagini cu icoane religioase au inundat, împreună cu rugăciuni pentru victoria armatei ruse și apeluri la rugăciune pentru soldații de pe câmpul de luptă.
Îi cunoaștem de ani de zile pe majoritatea contactelor noastre din forțele speciale rusești și din FSB, și niciunul nu era deosebit de religios înainte de război. Acum, un val de misticism s-a abătut asupra lor; declanșatorul aparent fiind o înțelegere tot mai mare a faptului că războiul nu se va termina prea curând.
Biserica, armă a Rusiei
Cei mai înalți din siloviki, forțele de securitate, au recunoscut de mult timp utilizarea Bisericii Ortodoxe Ruse ca o armă neoficială a statului. În 2002, Catedrala Sfânta Sofia a Divinei Înțelepciuni a fost redeschisă în interiorul Lubyanka, ca biserică departamentală a FSB – însuși Patriarhul Alexie al II-lea a binecuvântat deschiderea acesteia în cadrul unei ceremonii la care a participat șeful FSB de atunci, Nikolai Patrușev.
Armata a invitat biserica în rândurile sale în 2010, introducând instituția preoților militari, sau capelani, cu salarii plătite de armată. Prezența bisericii în armată a crescut de atunci, culminând cu construcția în 2020 a Catedralei principale a Forțelor Armate Ruse din afara Moscovei, cea mai mare biserică ortodoxă din țară. Cu toate acestea, până acum, această suprapunere a fost de sus în jos, supravegheată de Kremlin și de Patriarh.
Cadrele militare și personalul FSB au rămas în mare parte indiferenți, dacă nu chiar excesiv de cinici în ceea ce privește religia, având tendința de a menționa Biserica Ortodoxă Rusă doar atunci când vorbesc despre faptul că Rusia este o fortăreață asediată. Spiritualitatea unică, națională, oferită de această credință este unul dintre motivele ostentative pentru care Rusia a fost în mod constant atacată de Occident, potrivit unei mentalități conspiraționiste împărtășite de mulți dintre membrii serviciilor secrete și ai armatei.
Cu toate acestea, misticismul religios în creștere pe care l-am văzut din septembrie încoace este complet diferit și reflectă cererea militarilor de îndrumare spirituală într-un război foarte confuz.
Războiul „ortodox” al Rusiei
Îndrumare oferită de oameni precum Andrei Tkachev, un cleric în vârstă de 53 de ani, stabilit acum la Moscova, unde este confesor pentru departamentul de tineret al diecezei orașului Moscova și o personalitate populară de televiziune. S-a născut în Ucraina sovietică de atunci, a crescut și a studiat în Lviv și Kiev – cu o scurtă perioadă la Moscova, când a fost student la Institutul Militar al Facultății de Propagandă Specială a Ministerului Apărării.
Lui Tkachev nu i-a plăcut viața în armată și s-a întors la Lviv, unde a fost hirotonit preot. Până la anexarea Crimeei, el s-a bucurat de o carieră de succes în Ucraina, devenind gazda postului de televiziune religios „Kievan Rus”. A părăsit Ucraina în 2014 pentru Moscova, devenind în curând una dintre cele mai agresive voci antiucrainene din Biserica Ortodoxă Rusă.
Împrumutând din limbajul străzii, predicile sale sunt simple și accesibile. Tot ceea ce face armata rusă, el apără, indiferent de moralitatea sau legalitatea acesteia. Când, în noiembrie, a fost întrebat la canalul de televiziune Spas, finanțat de biserică, despre bombardamentele rusești asupra infrastructurii civile din Ucraina, a spus „este mult mai bine să nimicești niște echipamente decât 40.000 de oameni alături de ele. Ducem războiul conform principiilor creștine”, și-a asigurat audiența, „pentru că distrugem transformatoare, nu oameni care au un suflet nemuritor”.
Războiul a crescut semnificativ profilul lui Tkachev, numărul abonaților la canalul său de YouTube sărind de la 870.000 în noiembrie 2021 la 1,4 milioane în prezent. Mulți dintre cei care îi ascultă vorbele sunt în armată.
Biserica a făcut sacrificii de sânge pentru țară. Preotul Anatoli Grigoriev, care a fost ucis în septembrie, a fost încorporat în trupele din Tatarstan. În noiembrie, blogosfera rusă pro-război a explodat cu vestea că Mihail Vasiliev, un capelan neoficial al Forțelor Aeropurtate, a fost ucis. Acesta era bine cunoscut în armată – înainte de Ucraina, fusese detașat cu trupele în Kosovo, Bosnia, Abhazia, Kârgâzstan, Caucazul de Nord și Siria. La 22 ianuarie, încă un preot a fost ucis în timp ce era încorporat în regimentul de cazaci lângă Bakhmut, în estul Ucrainei.
Cum face armata rusă „miracole” pe front
Ultima dată când armata rusă post-sovietică a apelat la religie a fost în anii 1990, când statul a purtat un alt război sângeros și a suferit pierderi grele din motive care nu erau deloc clare pentru mulți ruși. În 1996, în timpul primului război din Cecenia, un soldat rus pe nume Evgheni Rodionov a fost luat prizonier și ucis de ceceni – conform unei credințe larg răspândite – pentru că a refuzat să renunțe la credința sa creștină.
În jurul lui Rodionov a apărut efectiv un cult religios și s-a cerut ca acesta să fie transformat în martir și sfânt. Icoanele lui Rodionov au devenit populare în Rusia, iar un monument a fost chiar construit în onoarea sa, însă, ferindu-se de orice activități spontane de bază, Biserica Ortodoxă Rusă a rămas ezitantă în a recunoaște oficial cultul lui Rodionov.
Având în vedere potențialul mult mai mare al sumbrei invazii rusești în Ucraina de a dăuna statului rus, sprijinul oferit de biserică este la o scară mult mai mare și include chiar disponibilitatea de a îngădui credința rusă larg răspândită în miracole.
Unele dintre aceste lucruri sunt de-a dreptul bizare. Tabloidul pro-Kremlin Komsomolskaia Pravda a promovat „batalioane ortodoxe” în Donbas, ale căror unități au raportat cu succes că au suferit mai puține pierderi după ce fiecare a fost redenumit după sfinți ortodocși, a relatat ziarul.
Redenumiți și binecuvântați, s-a întâmplat ceva ciudat. Pierderile au început să scadă dramatic și salvările miraculoase au crescut. „Nu mai există pierderi grele”, a asigurat cititorii în titlul articolului.
De când a început războiul din Ucraina, Biserica s-a transformat într-o armă a Kremlinului, nu doar justificând războiul, ci și binecuvântând trupele rusești, indiferent de comportamentul lor, în încercarea de a ridica moralul și de a oferi o cauză pentru care merită să mori – ceea ce regimul lui Putin a eșuat în mod evident să facă. Cu cât este mai primitivă și mai mistică această cauză, cu atât mai bine, atâta timp cât susține efortul de război, potrivit The Moscow Times.
