În nord-vestul Siriei, controlat de rebeli, niciunul dintre ajutoarele furnizate până acum nu a inclus echipamente de salvare, deși ravagiile cutremurului se văd la tot pasul.
Doi băieți mici zac în paturi alăturate la parterul principalului spital public din Afrin, un mic oraș din nordul Siriei, controlat de rebeli. Camera slab luminată avea liniștea sumbră a unei unități de terapie intensivă, punctată de bipurile blânde ale monitoarelor cardiace.
O asistentă medicală cu o privire gravă a șoptit că mama și tatăl fiecărui copil erau morți. „Ei nu știu încă că părinții lor sunt morți”, a spus ea într-o engleză stricată. „Le spunem că au fost duși la un alt spital”, a adăugat aceasta.
Tragedia, fără singular
Băiatul din stânga avea cinci ani și era inconștient, capul său micuț apărând deasupra cearșafului care îl acoperea, corpul său fiind pitit de patul de spital. Mâna dreaptă îi fusese ruptă, iar piciorul drept era bandajat în urma unei intervenții chirurgicale; ambele fuseseră operate.
În patul de lângă el, un băiat de paisprezece ani, slab pentru vârsta lui, stătea nemișcat, mișcându-și doar ochii, în timp ce mă privea vorbind cu un grup de medici și asistente. Piciorul său stâng fusese și el operat. I-am zâmbit, iar el mi-a răspuns cu privirea pierdută. Un tub medical îi fusese introdus în nas și lipit de obraz.
Ibrahim Al Yousef, un infirmier în halat roz, mi-a spus că era pesimist în ceea ce privește șansele de supraviețuire ale băiatului cel mic. „Înainte de a ajunge aici, erau în stare proastă”, a spus el. „Echipele de salvare de pe teren au depus mari eforturi pentru a-i salva”. Băiatul mai mare, a adăugat el, se recupera. „Acest copil se simte bine, dar celălalt nu este bine”, a spus el, făcând o pauză. „Cu voia lui Dumnezeu, sperăm că va trece de această stare critică”.
În epicentru
Ambii băieți sunt din Jindires, un orășel aflat la aproximativ 12 mile distanță, presărat cu clădiri de apartamente din blocuri de zgură dărăpănate și magazine mici. Între rânduri de măslini, fuseseră ridicate corturi pentru supraviețuitorii cutremurului de săptămâna trecută. Casele băieților se prăbușiseră, ucigându-și părinții și pe majoritatea fraților lor. Crescând în Siria controlată de rebeli în timpul războiului civil brutal de doisprezece ani din această țară, ei au trăit în sărăcie, au fost în mare parte izolați de restul lumii și au avut puține șanse de a avea o viață stabilă. Acum, cutremurul a făcut ca viitorul lor să devină și mai sumbru.
Jindires și Afrin s-au numărat printre cele mai afectate de cutremur în Siria. Clădirile din zonele controlate de rebeli din țară s-au prăbușit peste familiile care dormeau, la fel cum s-a întâmplat și peste graniță, în Turcia, dar, în Siria, practic nimeni din lumea exterioară nu a venit să ajute.
Căștile Albe, un serviciu voluntar de salvare care scoate de ani de zile civili din dărâmăturile caselor bombardate de loviturile aeriene rusești și guvernamentale siriene, au făcut tot ce au putut pentru a salva supraviețuitori. Dar nu aveau niciunul dintre echipamentele avansate de salvare aduse în Turcia, unde echipe din întreaga lume au zburat cu câini de detecție, microfoane sensibile și senzori seismici. Sirienii au săpat mai ales cu excavatoare, lopeți și cu mâinile goale. Oamenii ne-au spus că existau unele clădiri, pline de familii, din care nu ieșise niciun supraviețuitor.
Unde sunt ajutoarele?
Aceștia au declarat că regimul Assad și aliatul său, Rusia, împiedică ajutorul internațional să intre în zonele controlate de rebeli. Mai multe puncte de trecere a frontierei cu Turcia se află la mai puțin de o jumătate de oră de mers cu mașina de zona dezastruoasă a Siriei.
Până în prezent, însă, Assad a permis doar trecerea ajutorului distribuit de ONU prin una dintre ele și niciunul dintre ajutoare nu a inclus ajutor pentru cutremur sau echipament de salvare. Ca răspuns la critici, Assad a promis să deschidă luni trei puncte de trecere a frontierei.
Între timp, cei prinși sub dărâmături au pierit încet-încet în locuri precum Jindires, iar moartea lor este un microcosmos a ceea ce se întâmplă de ani de zile în nord-vestul Siriei.
O țară abandonată
Martin Griffiths, șeful ONU pentru ajutor de urgență, a scris duminică pe Twitter: „Până acum, am dezamăgit oamenii din nord-vestul Siriei. Aceștia se simt, pe bună dreptate, abandonați. Caută ajutor internațional care nu a sosit”.
Deși numărul morților rămâne incert, primarul din Jindires ne-a declarat că bilanțul se ridică la 1.200 de morți. Cu mai mult ajutor, probabil că ar fi putut fi mai mic. După ce a avut loc cutremurul, imediat după ora 4 dimineața, supraviețuitorii au copleșit spitalul din Afrin. Aproximativ opt sute de răniți au sosit în primele trei zile, mi-au spus medicii și asistentele, iar alte o sută nouă persoane au fost declarate moarte la sosire. Cu o capacitate redusă de a scoate supraviețuitorii prinși în capcană din clădirile prăbușite, numărul răniților care ajungeau la spital, care este înconjurat de măslini, a scăzut rapid.
Personalul spitalului a dezvoltat o expertiză sumbră în tratarea traumatismelor provocate de corpuri contondente și în răspunsul la evenimente cu victime în masă după mai mult de un deceniu de război. Ei au devenit experți în menținerea oamenilor în viață. Puține locuri din lumea de astăzi au îndurat atât de multă violență pentru o perioadă atât de lungă ca Siria, aflată sub controlul rebelilor.
Exod
Dintre cei aproape cinci milioane de locuitori, 2,8 milioane au fugit acolo pentru a se pune în siguranță față de forțele regimului Assad. Dr. Yusuf Idris, chirurg la spitalul din Afrin, mi-a spus că, în ciuda anilor în care a pus oamenii la loc după bombardamente și lovituri de artilerie, s-a luptat cu rănile provocate de cutremur. Un bărbat înalt, cu o barbă scurtă, îmbrăcat în halate, a descris deciziile cu care se confruntă.
„Cei mai mulți dintre răniții cu oase rupte pot fi salvați, dar oasele zdrobite înseamnă că piciorul sau brațul trebuie amputat, mai ales dacă a existat o întârziere de douăzeci și patru sau patruzeci și opt de ore înainte ca aceștia să ajungă la noi”, a spus el, părând epuizat în timp ce stătea pe un scaun de birou. „În cazul răniților de război, putem localiza cu ușurință rana, dar cu acest tip de rănire este greu; trebuie să facem o examinare a întregului corp. . . . Ar putea fi vorba de rinichi sau de abdomen”.
Citând sosirea bruscă a jurnaliștilor în zonă, el și alți membri ai personalului spitalului au remarcat cu amărăciune că lumea părea mai interesată de experiențele lor în tratarea copiilor uciși într-un cutremur decât de anii lor de luptă pentru a ține copiii în viață în timpul războiului. Ei au spus că au fost uimiți de lipsa de reacție a lumii exterioare în Siria, în comparație cu Turcia.
Un conflict de durată
Acoperirea mediatică internațională a războiului din Siria, care a ucis sute de mii de oameni și a strămutat milioane de persoane, a dispărut de când regimul Assad a recâștigat controlul asupra unor mari părți ale țării cu sprijinul președintelui rus Vladimir Putin. Dar continuă un conflict de nivel scăzut, cu niveluri persistent ridicate de suferință, în timp ce diferite țări se luptă pentru influență în Siria.
Guvernul turc, care controlează intrarea în zonă, a restricționat în ultimii ani accesul jurnaliștilor în nordul Siriei controlat de rebeli. În urma cutremurului, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, al cărui guvern a fost criticat pentru reacția sa lentă la cutremurul din interiorul Turciei, a acordat jurnaliștilor străini permisiunea de a trece granița și le-a pus la dispoziție escorte.
Spitalul principal din Afrin este finanțat de guvernul turc și de organizații caritabile din Qatar. Este deservit de un amestec de cadre medicale turcești și siriene. „Suntem aici pentru a întinde mâna plină de compasiune a statului turc către populația locală”, a declarat un manager de spital, Kenan Karcalar, unui grup de reporteri, în timp ce un oficial din biroul lui Erdoğan se afla în apropiere.
Locuitorii și pacienții spitalului se află prinși între diferitele facțiuni care concurează pentru influență în Siria, care se luptă pentru zonele pe care milioane de copii strămutați le numesc acum acasă. Afrin este în prezent controlat de un grup de rebeli care sunt susținuți de guvernul turc. La doar câțiva kilometri la sud de spitalul din Afrin se află provincia Idlib, care este controlată de o grupare rebelă sunnită numită Hayat Tahrir al-Sham, care a fost în trecut aliată cu Al Qaeda.
