Incapacitatea Moscovei de a opri cea mai nouă răbufnire de violență a Azerbaidjanului demonstrează că puterea ei se disipează. Imperiul rus se năruie…
Visul lui Vladimir Putin de a reface măreția imperială a Rusiei să se spulbere chiar sub ochii lui. Violențele din Nagorno-Karabah oferă o nouă probă privind incapacitatea Moscovei de a exercita fie un minim de influență, scrie The Telegraph. Culmea, asupra unei regiuni care constituia odinioară un element crucial al URSS.
Imperiul rus se năruie rapid
În cele două decenii în care a dominat arena politică a Moscovei Putin s-a angajat să restaureze Rusia. Se vedea o formă care să se apropie de puterea imensă pe care o reprezenta în epoca sovietică. Din această perspectivă, Moscova își rezervă dreptul de a-și exercita influența asupra așa-zisei „străinătăți apropiate” a Rusiei. Adică asupra republicilor independente constituite prin destrămarea URSS. Putin consideră că acest eveniment a reprezentat „cea mai mare catastrofă geopolitică” a secolului 20.
Și totuși, în ciuda faptului că întreține o campanie neostoită menită a le convinge să se întoarcă sub pulpana Moscovei, tactica de bătăuș al școlii utilizată de Putin a obținut fix contrariul. Decizia de a invada Ucraina nu a făcut altceva decât să întărească hotărârea fostelor republici sovietice de a se proteja de Rusia.
Războiul din Ucraina i-a redus drastic Kremlinului speranțele de a-și restabili influența pe flancul vestic. Diminuarea puterii e evidentă, însă, și în Asia Centrală și Caucazul de Sud.
Nagorno karabah
Regiune situată la capătul sudic al lanțului montan Karabah, enclava e recunoscută internațional drept parte a Azerbaidjanului. Chiar dacă majoritatea celor 120.000 de locuitori o reprezintă armenii, care au propriul lor guvern, întreținând legături cu Erevanul.
Armenia și Azerbaidjan au purtat două războaie în ultimii 30 de ani. În plus, există acuzațiile minorității armene, care e creștină, că e persecutată de populația musulmană a Azerbaidjanului.
Perspective geopolitice
Pentru Moscova ideal ar fi să se delimiteze de dispută și să păstreze relații bune deopotrivă cu Baku și Erevan. Cu acest obiectiv în minte a negociat Rusia un armistițiu în 2020. An când Azerbaidjan a pornit Al Doilea Război din Karabah, soldat cu cel puțin 6.500 de morți. Conform acordului, Rusia a detașat 1.960 de militari în calitate de trupe de menținere a păcii în Coridorul Lachin. Care este și principala rută a ajutoarelor umanitare dintre Armenia și Nagorno-Karabah.
Neputința Moscovei de a proteja Coridorul a dus la blocarea acestuia de către grupări paramilitare azere. Ceea ce a însemnat retezarea fluxului de ajutoare pentru armeni și plasarea de facto a enclavei sub asediu.
Obrăznicii militare
Săptămâna aceasta Azerbaidjanul a mers chiar mai departe. Insistă că ar fi fost forțat să lanseze niște „operațiuni antitero”. Deoarece ruta de aprovizionare era folosită de separatiștii armeni pentru a trafica arme. Sunt preocupări care ar trebui lăsate acum deoparte, dat fiind că șefii separatiștilor armeni au acceptat să-și desființeze armata.
Eșecul Rusiei în a evita o nouă răbufnire a disputei evidențiază neputința ei tot mai mare de a influența evenimentele din regiuni pe care cândva le domina.
După ce nu a fost capabilă să mențină pacea în Caucazul de Sud, rămâne de văzut dacă Moscova își mai poate menține legăturile cu aceste regiuni care acum se dezvoltă rapid.
Republicile din Caucaz s-ar putea să se convingă că interesele lor pe termen lung ar fi mai bine servite de China. O altă mare putere care râvnește la imensele bogății minerale ale regiunii.
Poate că Putin visează la reconstrucția imperiului rus, dar Moscova nu mai deține nici puterea și nici influența de altădată.
