Când NATO a invitat Suedia și Finlanda în alianța militară în iunie, liderii acesteia au salutat o „decizie istorică” care a arătat determinarea lor colectivă de a înfrunta agresiunea rusă în Ucraina. Dar planul de extindere nu a dus nicăieri, Turcia refuzând să permită aderarea Suediei dacă nu face mai multe eforturi pentru a reprima grupurile scoase în afara legii în Turcia, inclusiv Partidul Muncitorilor din Kurdistan, PKK.
Pe măsură ce disputa se prelungește, complică eforturile de a prezenta un front unit împotriva Moscovei.
Ce dorește Turcia
Solicită ca Suedia să extrădeze presupușii militanți kurzi și autori ai loviturii de stat căutați de Turcia și să împiedice susținătorii mișcărilor kurde din Suedia să își afișeze în mod deschis apartenența.
Turcia a renunțat să se mai opună invitării Suediei și Finlandei în NATO după ce acestea au fost de acord să coopereze cu Ankara în combaterea terorismului, să soluționeze rapid cererile de extrădare în curs și să confirme că nu vor bloca exporturile de arme în această țară, scrie The Washington Post.
Câteva zile mai târziu, Ankara a precizat că nu va ratifica aderarea lor dacă nu își vor îndeplini aceste promisiuni.
Ce s-a întâmplat în continuare
În decembrie, Curtea Supremă a Suediei s-a pronunțat împotriva extrădării unui bărbat acuzat de Turcia că a fost implicat într-o tentativă de lovitură de stat împotriva președintelui Recep Tayyip Erdogan în 2016. Turcia a calificat decizia instanței drept „o evoluție foarte negativă” în procesul negocierilor privind aderarea Suediei la NATO.
În ianuarie, tensiunile au reizbucnit după ce protestatarii din Stockholm au afișat o efigie răsturnată a lui Erdogan. Aceasta a fost urmată de arderea unei copii traduse a Coranului în apropierea ambasadei turce, care a stârnit indignare în Turcia și în alte națiuni musulmane. Erdogan a anunțat apoi că guvernul de la Ankara nu va sprijini aderarea Suediei la NATO.
Suedia a insistat că a făcut tot ce a putut pentru a onora acordul din iunie, dar Turcia spune că nu a reușit. Legile suedeze privind libertatea de exprimare fac dificilă pentru guvern înăbușirea exprimărilor publice de sprijin pentru independența kurdă.
Care este problema Turciei cu kurzii
Kurzii sunt un popor indo-european, cu o populație de aproximativ 30 de milioane de locuitori și unul dintre cele mai mari grupuri etnice din lume care nu au un stat propriu. Patria lor este împărțită între Turcia, Siria, Irak și Iran. PKK a luptat cu forțele turcești de la jumătatea anilor 1980, încercând să obțină o regiune autonomă pentru kurzi în interiorul Turciei.
Turcia se concentrează în special pe Unitățile de Protecție a Poporului, sau YPG, o miliție kurdă din Siria care a avut un rol esențial în înfrângerea Statului Islamic în această țară. Turcia consideră că YPG reprezintă o amenințare la adresa securității din cauza legăturilor sale cu kurzii separatiști din Turcia.
De ce este implicată Suedia
Suedia a încercat de mult timp să promoveze drepturile omului și respectul pentru minoritățile din străinătate, iar primirea refugiaților a făcut ca această țară să găzduiască până la 100.000 de kurzi. Unii dintre ei sunt membri ai opoziției turcești căutați de guvernul lui Erdogan. Suedia a avut tendința de a se alinia cu alte națiuni europene în ceea ce privește modul în care tratează cererile kurzilor de autodeterminare și a fost prima țară după Turcia care a desemnat PKK drept organizație teroristă, în 1984. Erdogan a numit Suedia un „cuib pentru organizațiile teroriste”.
De ce contează litigiul
Suedia și Finlanda efectuează exerciții militare cu NATO și fac tot mai des schimb de informații cu aceasta.Însă, ele nu au aderat mai devreme la organizația militară din motive istorice. A avea Suedia și Finlanda în cadrul alianței ar facilita, fără îndoială, stabilizarea securității în zona din jurul Mării Baltice și apărarea membrilor NATO Estonia, Letonia și Lituania.
Aceste țări sunt deseori considerate ținte potențiale pentru agresiunea rusă. Includerea Finlandei și Suediei ar adăuga la NATO două armate sofisticate și bine echipate, ale căror echipamente sunt deja compatibile cu cele folosite de alianță. Ar dubla lungimea frontierei NATO cu Rusia, care în prezent reprezintă doar 6% din perimetrul terestru al Rusiei, și ar permite alianței să își îmbunătățească supravegherea flancului vestic al țării.
Care sunt șansele unei rezoluții
Deocamdată, este greu de văzut o cale de ieșire din impas. Erdogan se confruntă cu alegeri prezidențiale și parlamentare în luna mai, iar menținerea unei poziții dure împotriva Suediei i-ar putea consolida sprijinul în cercurile naționaliste.
Țările nordice îndeplinesc criteriile NATO, iar legislația lor privind terorismul și tratamentul kurzilor se aliniază cu cele ale membrilor alianței. SUA, cea mai puternică țară din alianță, a îndemnat în mod repetat Turcia să ratifice cererile lor de aderare.
Cum rămâne cu Finlanda
În impas. Ministrul finlandez de externe a deschis ușa unei posibile decuplaje între cererea sa de aderare la NATO și cea a Suediei, în urma ultimelor comentarii ale lui Erdogan.
Dar aderarea la alianță fără Suedia ar putea pune în pericol rutele de aprovizionare ale Finlandei și capacitatea NATO de a oferi garanții de securitate. De asemenea, ar implica și retrocedarea unor cooperări militare pe care cele două țări le-au dezvoltat de-a lungul anilor.
Acestea sunt aliați apropiați și au insistat întotdeauna ca procesul de aderare la NATO să fie coordonat. Poziția oficială este în continuare aceea că vor intra simultan în NATO.